Copilul mării (9): Șocuri

Noaptea ar trebui să fie amortizorul zgomotelor, liniștea sufletelor chinuite și odihna trupurilor obosite. Aceste caracteristici ale unei lumi obișnuite se pot schimba total într-un spital. Cu atât mai mult la etajul zece al unei astfel de instituții, în care era ținută o ființă obișnuită cu liniștea profundă a mării, o ființă ce simțea cum fiecare vaiet din jur îl străpunge ca o suliță.

Trecuseră două săptămâni de supliciu, iar Paul simțea că înnebunește dacă mai rămâne închis în bazinul ce-i ținea loc de celulă. Și-a dat seama că nu era greu să îndoaie două bare de la grilajul construit în pripă, dar ieșirea din incintă constituia cea mai mare problemă. Trebuia să găsească repede o soluție, ținând cont că peste tot erau instalate camere de supraveghere, iar de la alarmă și până la sosirea paznicilor nu puteau trece mai mult de trei-patru minute. Acesta era în mare planul Omului-Scoică, iar după miezul unei nopți înstelate a trecut la executarea lui.

Prima fază a fost floare la ureche, dar după aceea a intervenit neprevăzutul. Paznicul de nivel era la datorie și a aprins luminile, după care a intrat în sala bazinului, somându-l să se arunce în apă. De două salturi ca de felină a avut nevoie Paul ca să se proiecteze în pieptul matahalei, dar tot n-a fost suficient pentru a evita un proiectil. Glonțul a ricoșat din umărul său, fără să-l rănească, dar sunetul armei a amplificat gemetele din saloane. Curiozitatea îl mâna să vadă ce se întâmpla în spatele acelor uși metalice. Se grăbi să ia legătura de chei de la cureaua adversarului inconștient, stinse lumina, după care ieși pe holul lung și lugubru.

Prima cameră era descuiată și se convinse că nu avea pacienți. După ce găsi cheia potrivită și intră în cea de-a doua, avu parte de un șoc puternic. Pe un pat se afla un corp de om fără cap, dar cu numeroase fire și furtunuri care-i ieșeau din placa prin care i se termina trupul în partea superioară. Se părea că acea ființă incompletă trăiește, judecând după pieptul ce se ridica și cobora. Pe o masă alăturată, așezat parcă pe o tavă cu nenumărate orificii, se găsea și un cap de om, cu ochii deschiși și cu gura convulsivă, de parcă voia să spună ceva. Însă nu era nevoie de cuvinte, ajungea privirea plină de durere imensă și o groază de nedescris, pe care Paul nu o mai putu suporta. Căuta alt tip de pacient, pe care-l găsi în următorul salon. Era vorba de un tânăr cu corpul invadat de pete supurante și zone întărite, ce suferea cumplit și îl implora să-i ia viața, că nu mai poate trăi așa.

Atunci se auzi vânzoleală mare la intrarea principală a secției, semn că au venit întăririle. Omul-Scoică se repezi la fereastră, smulse din perete gratiile și sparse geamul. Curtea se vedea liberă încă, dar era la o distanță de circa treizeci de metri în cădere liberă. Totuși, când e vorba de libertate, toate pericolele sunt provocări care te așteaptă să le treci, iar Paul nu făcea excepție. „Acum ori niciodată!”, își zise el înainte de a se strecura printre cioburi și a sări.

Căderea a fost dureroasă rău, chiar dacă a căzut în picioare și s-a rostogolit ca la carte. Mii de ace i-au împuns corpul în zonele de impact, în timp ce bucățele de cochilii se împrăștiaseră în jurul lui. Probabil că și-a rupt picioarele, judecând după durerea pe care o simțea, dar nu era un motiv suficient pentru a rămâne la pământ. Încercă să se ridice, când auzi vocea doctorului T:

– Aruncați plasa!

Poate că ar fi reușit să fugă, pentru că picioarele îl mai ascultau, dar plasa grea și lipicioasă i-a înfrânt ultimele eforturi. Degeaba se zbătea, încercând să iasă din prinsoarea ei, parcă nu avea capăt. Doctorul a avut timp suficient să apară și să se distreze pe socoteala lui:

– Ia te uită ce captură am avut la ceas de noapte! Impresionantă săritură, dar previzibilă pentru mine. Ți-am spus eu că ești nepoliticos, iar acum ai dovedit-o încă o dată. Ce oaspete e acela care pleacă fără să mulțumească pentru găzduire?

– Nu am fost oaspete niciun minut! Înțelegerea noastră a expirat, iar eu am să plec acasă, într-un fel sau altul.

– Da, da, da… De fapt nu m-ai ajutat aproape de loc, zise doctorul apropiindu-se de Paul și coborând vocea. Nu știu ce se întâmplă, dar sângele tău este respins de primitori. Ai omis să-mi spui ceva?

– Tu ești specialistul, tu ar trebui să știi. Poate că așa a vrut Dumnezeu, ca eu și băiețelul să fim compatibili.

– Nu există Dumnezeu!, se răsti doctorul înfuriat. Noi devenim dumnezeii altora, dacă suntem puternici și inteligenți. Eu sunt Dumnezeul celor ca tine.

– Dacă ești atât de puternic, de ce folosești plasă și oameni pentru a mă imobiliza? Tu nu ai putere?

– Dezlegați-l!, ordonă doctorul T paznicilor care s-au strâns în jur.

Oamenii se supuseră, dar cu multă precauție și cu armele ațintite asupra creaturii.

– Hai și mă înfruntă, Omule-Scoică!, strigă medicul râzând zgomotos și ținând mâinile încrucișate.

Paul era prea iritat să mai judece și se aruncă imediat înspre cel care-l provocase. Doar că acesta reacționă imediat și-și îndreptă mâna stângă, în care ținea un pistol cu electroșocuri. Fulgerele scăpărară ca o sferă de foc pe corpul gol al lui Paul, provocându-i o durere intensă și aruncându-l la pământ. Ca și cum n-ar fi fost destul, o nouă încărcătură îi fu administrată, urmată de alte gemete de durere și miros de carne arsă.

Imagini pentru poze cu pistoale cu electrosocuri

– Ți-am zis că sunt Dumnezeu! Puterea mi-e în tehnologie, nu în corpul efemer.

După care le făcu semn paznicilor să-l lege.

34 thoughts on “Copilul mării (9): Șocuri

  1. Mare suspans. Medicul m-a dezamagit. Paul isi va reveni, tot Dumnezeu ne iese in cale, fie ce o fi. Astept cu nerabdare continuarea…
    Weekend placut!

    1. Era de așteptat din partea unui medic care pune mai presus cariera decât binecuvântarea generozității. Însă binele trebuie mereu să triumfe.
      Duminică faină, Ileana! 🙂

  2. Parcă povestea asta ne ţine în suspans mai mult ca celelalte. Îmi place starea asta dar eu stau prost cu răbdarea, sunt ca un copil înainte de Crăciun. 😀
    Zi bună, Petru!

    1. Am impresia că și mie mi se pare mai incitantă decât cele anterioare. Sau poate e un sentiment firesc pentru povestitor, până își pune „copilul” pe picioare. 🙂
      Gânduri bune și urări benefice, Potecuță!

  3. Foarte interesantă ideea cu pacientul din a doua cameră, chiar dacă te înspâimântă gândul că ar putea exista în realitate. Abia aștept continuarea!

    1. Am auzit că deja s-au făcut și se mai fac experimente cu transplantul de cap, doar că nu sunt legale. Chiar am scris publicat un articol despre asta, în anii trecuți.
      Mulțumesc pentru perseverența în lectură, Suflețel!

      1. A da, despre transplantul de cap am auzit… greu de spus cât s-ar mai simți acea persoană pe deplin ea însăși, dacă ar funcționa…

  4. Prevad ca al doilea plan al lui Paul va fi mult mai elaborat, in acord cu mintea diabolica a doctorului, ceea ce inseamna muuuulta imaginatie. Sau apare ceva salvator?? Orice-ar fi, ma las in voia fanteziei scriitorului R, ca sa fiu in ton cu povestirea!! 🙂

  5. Rabdare si tutun…de asta avem nevoie. Eu nu fumez , asa ca ma bazez pe rabdare si nerabdare sa vad ce se mai intampla….O seara plina de magie sa ai , draga Petru ! 🙂

    1. Cu răbdarea mai mult și cu tutunul mai rar! 😀 Nici eu nu aprind decât câte o țigară la cafeaua de dimineață, dar răbdare am destulă. Salutări ce merg în vrac, de la Petru, neam de dac! 🙂

  6. ” Trecuseră două săptămâni de supliciu, iar Paul simțea că înnebunește dacă mai rămâne închis în bazinul ce-i ținea loc de celulă.” Mi-a adus aminte d e ” Omul amfibie ” al lui Beleaev , caci si ala se sufoca in butoiul in care era tinut captiv , aceasta demonstrand foarte clar ca , orice fiinta tinuta in captivitate….Iar Doctorul , ei bine Doctorul mi-a reamintit si de tatal adoptiv al lui Ichandro { din aceeasi carte } si de experimentele sale dar si d e doctorul Moreau . “Omul este regele naturii ” s-a spus candva dar…un titlu al lui Vintila Corbu era parca , ” Regii blestemati ” . Este blestemat si acel fals ” rege ” dar si rezultanta muncii sale facuta , doar pentru a lua locul UNICULUI DUMNEZEU , pentru a devenii el omul , DUMNEZEU . Astept urmarea nea Petre , pana atunci…blestem de nerabdare ce dracu s a fac ! ?!

    1. E drept că tema omului care poate trăi în apă, la fel ca pe uscat, a mai fost abordată de mai mulți scriitori și apoi transpusă pe ecran. Aș putea parafraza spunând: cu-atât mai bine lumii, și lor cu-atât mai bine. Eu îmi urmez doar imaginația, făcând tot posibilul să fiu cât mai original și interesant. Încă puțintică răbdare îți cer, nea Marian (cam vreo cinci fragmente, bănuiesc). Deja văd lumina de la capătul tunelului! 🙂

      1. Zi Doamne fereste nea Petre !!! 😡 😡 😡 Ce te faci daca este vorba despre ghizes sau de…” aia ” ??? 😀 😀 😀

    1. Sunt sigur că speranța ta are toate șansele să se împlinească, atâta vreme cât eroii cei buni nu sunt înrobiți de tehnologie, ci mobilizați de bunătate.
      O zi pe placul sufletului tău, Nora!

  7. Tratamente ciudate se aplica lui Paul,sa vedem cine va fi salvatorul!Un weekend minunat iti doresc!:)

    1. Astfel de „tratamente” nu-s făcute să vindece, ci să înrobească, iar ajutorul cel mai mare e întotdeauna în noi. Să fii iubită și mereu înveselită, dragă prietenă! 🙂

  8. M-am trezit cu dorinţa de a continua lectura textului tău, Petru, ştiam că ai postat deja de ieri, numai că a fost o zi plină şi n-am găsit răgazul necesar.
    Un episod plin de suspans, ceea ce aduce un plus suplimentar întregii naraţiuni. Mă bucur că-i aşa. Maleficii 🙂 în halate albe fac “deliciul” multor scenarii – mi-a plăcut alăturarea literară medic (infatuat, nebun, criminal etc)/Dumnezeu, există multe personaje care – fiind luate de valul “creaţiei” – ajung să se creadă dumnezeii lumii care (temporar) o controlează…
    Spor pe mai departe, Petru, există posibilităţi diverse pentru continuarea scenariului, depinde numai de inspiraţia ta. 🙂

    1. Într-adevăr, am citit și apoi văzut multe scenarii despre doctori care se cred dumnezei, dar sper să calc pe cărări literare mai puțin bătătorite, să aduc ceva original în acest domeniu. Deja știu cam cum se va termina nuvela, doar trebuie să finisez unele detalii.
      Mulțumesc frumos pentru susținere și încurajare, Cristian! 🙂

    1. Sunt flatat de cuvintele tale și mă bucur că ești, în continuare, alături de mine și personajele din povestire. Alese mulțumiri și urări benefice, dragă prietenă! 🙂

  9. Nu exista padure fara uscaturi draga Petru asa ca aceasta uscatura de suflet o sa o pateasca rau . Eu mereu am avut speranta ca binele invinge raul si cum oferi asa primesti. Mult suspans, felicitari . ❤ Sunt in asteptare , sper sa fie cu mai putina suferinta si sa inteleg ce-i si cu omul acela cu tuburi in cap sau in loc de cap, nici nu stiu cum sa-i spun dar mi-am imaginat ….. poate-i va fi de ajutor lui Paul. Scuze am scris si eu sa ma aflu-n treaba, ha, ha, ha sper sa nu te supar.

    1. Imaginația e pe primul plan la această povestire, deci și în comentariile aferente. Astfel, nicio părere sau sugestie nu poate fi neavenită, ba chiar îmi poate da unele idei pe care să le fructific. Capul cu tuburi și corpul din aceeași încăpere erau experimente pentru un transplant revoluționar. 🙂
      O zi excelentă, Anda, așa cum se prefigurează și la mine! ❤

  10. Din păcate am cunoscut un astfel de medic, chiar dacă era veterinar, care punea mai presus experimentele decât omenia. Am avut o pisicuță muribundă pe care mi-a chinuit-o până în ultima clipă cu recoltări de sânge și tot tacâmul și chiar dacă era evident pentru toată lumea că va muri ne-a și taxat cu un preț usturător. Și acum mă doare sufletul că i-am permis să o tortureze pe biata pisică.

    1. E o mare tragedie când tocmai un doctor, care ar trebui să aline, e preocupat mai mult de faima de a face descoperiri pe seama pacienților. Sau văzut și la știrile de la noi câteva cazuri care m-au cutremurat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.