Jucăria

Pe o plajă populată,
Împins de câte un val lin,
Deodată se arată
Un plăpând pui de delfin.

Oamenii se strâng grămadă,
Amuzați de întâmplare,
Vor cu toții să îl vadă
Și să-l prindă de-aripioare.

Copiii, fără sfială,
Au găsit joaca perfectă
Și-l întorc cu mare fală,
Când pe spate, când pe burtă.

Lumea râde, poze face,
Și un selfie, de se poate,
Folosind orice mijloace
Ca lângă puiuț să-noate.

Cu atâta îmbrânceală,
Nimeni n-a văzut, firește,
Cum, cuprins de oboseală,
Delfinul se chinuiește.

Cred că se mira făptura:
Ce-animale îi dau ghes,
Și de unde vine ura
Ce-i provoacă-atâta stres?

Și de ce nu mai apare
Din zarea îndepărtată
Mămica lui protectoare
Și atât de devotată?

Însă nimeni nu-l ajută,
Iar așa, spaima tot crește,
Ca urmare, deodată,
Inima i se oprește.

Când făptura drăgălașă,
De viață e părăsită,
Toată lumea pătimașă
Se-arată dezamăgită.

Oamenii se-ntorc, în fine,
Pe plaja aglomerată,
Iar în urma lor rămâne
O jucărie stricată.

 

Imagine similară

 

Advertisements

37 thoughts on “Jucăria

    1. Tragedia petrecută pe litoralul nostru m-a impresionat și pe mine, iar dacă am reușit să transmit mai departe emoțiile, înseamnă că a meritat. Mulțumesc, la rândul meu, pentru înțelegere!

  1. Minunata poezia ta , draga Petru ….moartea delfinului ma duce cu gandul la nepasatoarea lume de prin preajma noastra, privim , facem poze, povestim , da’ nu intervenit acolo unde este nevoie de o mana de ajutor…sa ai o zi plina de frumos , draga Petru ! 🙂

    1. Omul e în stare de orice ca să iasă în evidență. Iar pentru asta merge până acolo încât pune în pericol nu numai viața celor din jur, ci și pe a lui însăși. Cum s-a văzut la adolescenții care s-au electrocutat pe vagoane, din dorința de a-și face un selfie ieșit din comun.
      Mulțumiri pentru apreciere, dragă prietene! 🙂

  2. Așa se întâmplă când socotim că toate animalele pot deveni mascote și să le sufocăm cu așa-zisa atenție! Trist…dar versurile tale-s minunate!

    1. Chiar și jucăriile au instrucțiuni de folosire. Iar dacă ne plac delfinii, e recomandabil să-i vedem la Delfinariu, fără să punem mâna pe ei, decât dacă ne dă voie dresorul.
      Toate cele bune și frumoase! 🙂

  3. Foarte frumoasă poezia. Se pare că ai scris-o cu mare uşurinţă. Versurile sunt fluide, parcă te joci cu rima şi cu ritmul. Tema, pe cât este de emoţionantă, pe atât este de bine aleasă. Fiecare vers spune ceva. Niciunul nu este pus de umplutură. Foarte frumos. O zi faină.

    1. Firește că, odată ce te râcâie un subiect, versurile vin de la sine și nu e nevoie decât să le împerechezi și să le așezi în ordine.Aș zice că mi-a făcut mare plăcere, dacă nu ar fi fost vorba de o dramă. Mulțumesc frumos pentru cuvintele frumoase și îți doresc mult spor în toate. Știu că ai multe de făcut acasă, după o absență atât de lungă. 🙂

  4. Uneori am impresia că noi, oamenii, în general, nu mai gândim… Mă întristează atât de mult când cei ce ne vizitează găsesc mai interesant un telefon decât pe noi! Felicitări pentru versurile minunate, par vorbite!

    1. Avântul tehnologiei ne înrobește, prin posibilitățile pe care ni le oferă de a ieși în față, iar omul profită astfel de fiecare ocazie. Mare mulțămire pentru aprecieri!

  5. Emotionant,cat de putin valoreaza un animaluti draguti daca nu mai poate fii jucaria nimanui’! Pacat mi-e personal imi plac foarte mult delfinii!’O seara placuta iti doresc’!:)

    1. Probabil, oamenii aceia nu s-au gândit că puiul de delfin poate să moară. Altfel nu-mi explic comportamentul lor. Să fii iubită și mereu iubitoare, dragă prietenă! 🙂

  6. M-a impresionat întâmplarea povestită de tine în versuri, Petru, uneori – fără să ne dăm seama – reuşim să facem rău şi să punem punct acolo unde punctul nu ar trebui să existe.

    1. Întâmplarea a fost oricum emoționantă, iar eu nu am făcut decât să o pun în versuri. Poate învățăm câte ceva din această poveste tristă.
      Salutări efervescente, Cristian! 🙂

      1. Da, Petru, bine ar fi. Numai că – şi sunt destule exemple – oamenii nu trag concluziile care s-ar impune în urma greselilor făcute. Şi asta de foarte multe ori, din nefericire. Întreaga planetă suferă de pe urma noastră, o să fie prea târziu atunci când ne vom da seama… Gânduri bune!

  7. Of, ce cruzi pot fi oamenii! În goana lor după distracție sau senzațional, nu văd realitățile din jur, așa cum ar trebui. Mai ales atunci când este nevoie de ajutorul lor…
    Numai bine îți doresc și o zi frumoasă, dragă Petru! 🙂

    1. Tocmai ce am sosit de la tine, unde mi-am mai astâmpărat dorul de mare.
      Așa e, dragă Alex! Oamenii pot fi și răi, fără măcar să-și dea seama. Mai ales când sunt în grup și acționează ca o turmă.
      Zile din cele mai blânde și frumoase! 🙂

  8. Merg la pariu ca oamenii aia { asa ca peste tot in lume } au facut tot posibilul sa-l ajute pe micul delfin insa…ala n-a esuat aiurea acolo , ceva s-antamplat cu el si…chiar nu cred ca oameni-s vinovati de asta . “Oamenii se-ntorc, în fine,
    Pe plaja aglomerată,
    Iar în urma lor rămâne
    O jucărie stricată. ” Oare cum de nu s-o fi nimerit si Remus Cernea pe-acolo ?

    1. Fiind doar un puiuț, probabil obosit, o fi fost împins de valuri și curiozitate, așa cum sunt și puii de om. Autoritățile și medicul veterinar, care s-au deplasat ulterior să examineze corpul neînsuflețit, au declarat că putea fi salvat dacă oamenii l-ar fi împins înapoi și nu l-ar fi stresat cu joaca lor.
      Cu Remus Cernea de față, se rezolva imediat! 😉

  9. Mi-am amintit de delfinariu de la Constanta cand am fost si am vazut cat de frumos se jucau si erau dresati si cat de inteligenti erau,ii iubesc .
    Frumoase versurile Petru 🙂
    Felicitari ,inca odata mi-ai inseninat seara sa fie frumoasa citind aceste versuri 🙂
    Seara linistita sa ai!

    1. O dată am fost și eu la Delfinariu, dar nu voi uita niciodată spectacolul! Chiar dacă era prin anii ’80, și numerele nu erau atât de spectaculoase. M-au impresionat însă delfinii, prin felul lor de a fi și a se comporta. Acum îi văd doar în clipuri, dar nu pierd nicio ocazie să-i admir.
      Îți doresc o zi de joi frumoasă ca pe la noi, dragă prietenă! 🙂

  10. Off ce trista-i poezia!Foarte frumoase versurile si la obiect, cu claritate. Oamenii sunt vinovati de toate relele pentru ca ei se cred mai presus de orice pentru ca asa au invatat la religie ca sunt dumnezei si-si permit orice. Nu cred ca nu si-au dat seama dar cum nici cand e un copil intr-o situatie asemanatoare nu au rapiditatea gandirii ci doar sa -si potoleasca ei curiozitatea ca mai apoi sa aiba ce cleveti de bine sau de rau, la fel au procedat si cu bietul puiut de delfin. Cand ma gandesc cate vieti omenesti si la cate primejdii se expun bietii delfini pentru a-i salva iar noi, facem poze ca sa ce ? Nu pretuim nimic la valoare asa cum i-ar place lui Dumnezeu dar ne zdrobim ca suntem crestini.

    1. Și eu cred că s-au găsit și oameni care știau că fac rău făpturii, dar atunci când majoritatea conduce, minoritatea nu mai are puterea să îndrepte lucrurile. E ca în politică: dacă cei mai mulți votează un dictator, dictatură va fi, chiar dacă o să i se spună democrație. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s