Scara

Imagini pentru imagini cu scara spre cer

fiecăruia dintre noi îi revine o scară
pe care urcă mai repede sau mai încet
unii se grăbesc
se împiedică și cad
renunțând
alții pășesc cu grijă
înaintează încet spre stele
praful cosmic le albește părul
privirea nu-i mai distinge bine
pe cei rămași în urmă
care îi pierd din ochi
lăcrimând

Advertisements

Restanță la umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII TRECUTE

* Un orb intră într-un magazin ținând un câine de lanț.
Înăuntru, începe să învârtă lanțul cu câinele prin tot magazinul.
Vânzătoarea, îngrozită:
– Domnule, ce doriți, ați pățit ceva?
La care orbul:
– Nu, nimic, doar mă uitam.

* Sfat: Evitați următoarele accidente geometrice: ”cercurile vicioase”, ”triunghiurile amoroase” și nu în ultimul rând, ”capetele pătrate”.

* Soțul își găsește nevasta cu unul în pat
– Cine este individul? – strigă el furios.
– Ai dreptate, spune soția, întorcându-se revoltată spre celălalt: cine ești și cum te numești, domnule?

Imagini pentru poze cu zâmbete

* – Tată, tată, uite ce barcă frumoasă!
– Nu e barcă, e yacht!
– Tată, cum se scrie yacht?
– Ai dreptate, e o barcă!

* Doi olteni, într-o cameră de hotel. Unul observă că celălalt își bagă șireturile de la bocanci în priză și îl întreabă:
– Ce faci, bă, acolo?
La care acesta mirat îi răspunde:
– Îmi usuc bocancii.
– … și de ce ai legat bocancii unul de altul?
– I-am pus în serie, să nu se ardă!

* Un maniac a stropit banii cu otravă și i-a donat unui azil de bătrâni. Au murit 5 deputați, primarul și asistenta sa. Niciun bătrân nu a avut de suferit!

* Ședință de excludere a tovarășului Bulă din partid.
Ia cuvântul tovarășul prim-secretar și spune:
– Tovarășul Bulă este un leneș, nu muncește, este recalcitrant, se ceartă cu toți colegii, își terorizează familia, își terorizează vecinii, bea, fură, deci propun excluderea lui din partid. Tovarășe Bulă, dacă aveți ceva de spus, luați, vă rog, cuvântul.
Se ridică tovarășul Bulă și spune:
– Tovarășe prim-secretar, dați-mi voie să vă citesc caracterizarea mea la primirea în partid: ”Tovarășul Bulă este un bun meseriaș, foarte harnic, foarte bun coleg de muncă, exemplu de comportament în familie, în comunitate, cinstit, corect, vertical, etc”. Vedeți, tovarăși, ce a făcut partidul din mine!?

* Două blonde:
– Fată, sunt bine machiată?
– Nu, fată… încă ți se vede fața!

* Un ascultător întreabă la Radio Erevan:
– Pisica neagră aduce sau nu ghinion?
– Depinde ce ești: om sau șoarece.

* Soțul se întoarce inopinat și-și găsește soția cu altul. Dă din cap, grav dezamăgit:
– Bravo, nevastă, bravo! Mâine-poimâine te văd și cu țigara în gură!

* – Logodnicul meu continuă să se laude tuturor că se va însura cu cea mai frumoasă fată din lume!
– Auzi la el, nesimțitul! Și pe tine, dragă, de ce te mai ține-ncurcată?

* La psihiatru:
– Am fost săptămâna trecută la dumneavoastră.
– Da, îmi amintesc, spuneați că vedeți multe muște, așa, ca prin ceață…
– Da, da! Și mi-ați dat niște pilule!
– Ei, au avut efect?
– Da, săru-mâna, dom’ doctor, acum le văd clar de tot, fiecare picioruș…

* – Bine, Bulă, se poate? Ai numai 4 și 5 pe linie, doar la engleză ai 10. Ce vrei să te faci în viață?
– Emigrant.

* Am tastat pe Google Search: ”vacanțe ieftine” și mi-a dat: ”Nicăieri nu-i ca acasă!”

* Vine un student la căminul de fete și vorbește cu paznicul:
– La cine mergeți?
– La cine mă sfătuiți?

* – Aseară i-am destăinuit logodnicii toate păcatele mele.
– Și?!?
– Nimic nu a ajutat. Peste două săptămâni avem nunta…

* La o toaletă, un om obișnuit și un pitic. Omul normal își face nevoile, în timp ce piticul stă și se uită. Situația nu pare așa bizară până când piticul ia o scară, se urcă câteva trepte și își fixează privirea spre bijuteriile omului:
– Oau! Îs cele mai mișto bijuterii care le-am văzut…
Omul, un pic flatat, îi mulțumește și se răsucește mai spre stânga.
– Știu că pare ciudat, dar aș putea să pun mâna pe ele?
Omul se lasă dus de val și acceptă. Piticul le apucă bine și zice:
– În regulă, ăsta e un jaf… scoate portofelul sau sar!

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător!

Lumea este un loc frumos, unde omul are menirea să evolueze, atingând apogeul dezvoltării sale. Nimeni nu este întâmplător sau accidental, iar întreaga viață este urmată de un scop precis.

De cele mai multe ori viața a fost comparată cu o călătorie, în care întâlnim situații și oameni. Situațiile pot fi mai ușor de depășit sau uneori mai greu, dar din fiecare trebuie să învățăm o lecție, care ulterior va fi folositoare. La fel se întâmplă și cu oamenii pe care îi întâlnim în călătoria noastră spre culmile vieții. Aceștia sunt de mai multe tipuri și fiecare joacă un rol important în ascensiunea noastră.

Cu fiecare om important din viața noastră avem anumite conexiuni, fie ele spirituale sau sociale. Acești oameni joacă diferite roluri și vin  în viața noastră pentru a ne învăța anumite lecții, în timp ce alții sunt nesemnificativi și trec pe lângă noi fără a lăsa vreo urmă. Pentru a înțelege rolul fiecărui om, care apare la un moment dat în viața noastră, am alcătuit o listă cu tipologiile oamenilor și lecțiile pe care le învățăm de la ei:

Imagine similară

1. Cei care ne trezesc. Acești oameni nu stau mult în viața noastră. Ei vin, ne aduc aminte de drumul nostru, de misiunea noastră și în cele din urmă pleacă. Universul ne trimite astfel de oameni pentru a ne alinia pe linia destinului și a ne aduce aminte de obiectivele pe care trebuie să le atingem.

2. Cei care ne reamintesc. Acești oameni ne aduc aminte de greșelile noastre, de faptul că am uitat o lecție dură pe care trebuia s-o învățăm în trecut. Ideea este că o situație de viață neplăcută se va repeta până vom învăța ceva.

3. Cei care ne ajută să ne dezvoltăm.  Acești oameni sunt inițiații din viața noastră. Sunt oameni extrem de rari, apar în momentele cheie, atunci când avem cel mai mult nevoie de ajutor. Ei ne ajută să trecem peste greutăți și ne dau un puseu în drumul evoluției noastre spirituale.

4. Cei care rămân.  Un număr extrem de mic de oameni rămân alături de noi pe tot parcursul vieții. Aceștia au rolul de a ne însoți în călătoria noastră. Indiferent de situație, aceștia sunt acolo și încearcă din răsputeri să aducă soarele în sufletul nostru. Ei ne ridică atunci când cădem și niciodată nu ne părăsesc.

Sursa: Graiul Maramureșului

Copilul mării (10): Doina

Nu se mai știe cine a remarcat la începuturi că prima dragoste nu se uită, dar bănuim că viața i-a fost presărată apoi mereu de regrete. Observația lui ne-a rămas sădită în minte, încorsetând dureros inima fiecăruia după prima iubire ce nu-și poate găsi continuitatea. Pentru că marile adevăruri se spun la suferință, ca un avertisment pentru cei ce vor urma.

Doina a fost mereu o fată cu capul pe umeri și nu a crezut în mituri sau prejudecăți despre iubire. Era convinsă că fiecare om e altfel, și numai de el depinde să-și stăpânească gândurile și sentimentele. Această abordare a vieții chiar a funcționat o perioadă, făcând-o să se creadă invincibilă, mai ales că a trecut prin încercări grele, care au întărit-o. Pierderea lui Paul și modul înfiorător în care s-a produs ea, ar fi putut să o pună la pământ definitiv. Deși a fost prima ei iubire, a rezistat și a mers mai departe cu fruntea sus. S-a căsătorit mai mult din dorința de a avea o familie, dar n-a avut noroc. Deși ținea la soțul ei, iar acesta i-a arătat numeroase dovezi de iubire, căsnicia s-a destrămat după doi ani. Motivul era unul singur, dar decisiv: ea nu putea să rămână însărcinată, în timp ce el dorea neapărat să aibă copii.

Ginecologii care au consultat-o au avut același verdict: la uterul pe care-l avea, doar printr-o minune ar putea să aducă pe lume un urmaș. Dar de ce nu ar adopta? Nici cu această soluție nu a fost de acord partenerul ei, explicându-i de fiecare dată când venea cu această propunere că natura a înzestrat-o pe femeie cu cel mai mare dar, un „aparat” extraordinar pe care omul nu-l va putea copia niciodată, acela prin care poate da naștere unor ființe asemănătoare părinților lui, sânge din sângele lor. Prin asta, femeia e mai presus decât orice realizare bărbătească, dar numai dacă-și valorifică atu-ul. Iar el își dorea neapărat o femeie completă, fără „defecțiunea” cea mai gravă. Ce putea să-i spună ea? Convingerile importante nu le poți schimba prin discuții în contradictoriu, mai ales când ele sunt bine înrădăcinate.

A rezistat și acestei despărțiri, chiar dacă n-avea un umăr pe care să plângă sau un suflet care s-o îmbărbăteze. Nici nu-i stătea în caracter. Poate de aceea o vizita foarte rar și pe Veronica, mama lui Paul. Voia să uite trecutul, dar în apropierea ei nu era posibil. Doar munca era soluția și se apleca asupra ei scriind numeroase articole, pe care le trimitea apoi mai multor publicații tipărite sau virtuale, sub diferite pseudonime. Până în urmă cu câteva săptămâni, când psihicul ei viguros a fost dat parcă peste cap.

Totul a început cu visele despre Paul, imagini compuse din amintiri sau plăsmuiri ale minții răzvrătite. Nu le-a dat importanță de la început, dar a îngrijorat-o apariția lor din fiecare noapte, tot mai consistente și mai apropiate de coșmar. Uneori revedea chipul din trecut al iubitului, cu ochii lui azurii și tenul fin al pielii. Apoi, figura i se transforma în moduri din cele mai înfricoșătoare, iar vocea blândă îi devenea un urlet de jivină rănită. Atunci se trezea brusc, speriată și udă de transpirație, nemaiîndrăznind să adoarmă până dimineață. Își spunea că o fi de la alimentație, organismul afectat încearcă să-i transmită ceva, drept pentru care încerca să mănânce altceva. Doar că era tot mai rău.

Imagine similară

Ultimul vis a convins-o, însă, că nu e nimic în neregulă cu ea. De data aceasta, totul a fost atât de clar de parcă era aievea, iar vocea lui Paul era asemănătoare cu cea pe care o ținea ea minte, mesajul fiind foarte clar. S-a sculat hotărâtă din pat, știind precis ce are de făcut. Telefonul pe care l-a primit înainte de a ieși din casă, i-a confirmat decizia. Era prietenul ei de departe, Ghiță:

– Doiniță, vino repede. Paul e în pericol.

Atât. Doina mai avea nevoie de cineva, iar acesta era comisarul Bud, omul care a ajutat-o în momentele cele mai dificile și care i-a promis că-i va fi alături dacă va mai avea nevoie. Polițistul era acasă, însă se vedea pe el că nu-i în toanele cele mai bune.

– Spune-mi și tu, în ce țară trăim? Trei decenii am fost mereu pe baricade, adesea mi-am riscat viața pe teren, iar acum sunt obligat să pup în cur un venetic venit cu proptele politice. Ei bine, am și eu mândria mea și o să profit de legea pensionării. Decât să put a rahatul unor parveniți, mai bine miros a gunoi de grădină, măcar e cinstit și cu folos. Pământul mă așteaptă și, slavă Domnului, putere de muncă mai am în brațele astea.

Așa a răbufnit gazda, în timp ce-și aprindea încă o țigară și își vântura mâinile lungi. Femeia îl lăsă să se descarce, aprobându-i concluziile, și doar la întrebarea acestuia îi dezvălui motivul vizitei. Când a auzit noutățile, fața lui mohorâtă s-a luminat deodată:

– Ai picat la țanc! De mâine îmi iau concediul pe care-l mai am și sunt al tău. Să nu ai nicio grijă, că încă nu mi-au ruginit oasele și nici arma. Mergem la mare, dară!

Luate ca atare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un ardelean merge cu băiatul la birt. Cere două ”cinzeci” și își îndeamnă fecioru’:
– No, be’!
Ăla micu trage o gură de tărie, se îneacă, tușește zdravăn și, după ce-și mai revine, întreabă:
– Apăi, tată, cum poți tu be’ asta, că tare-i rea!
– Vezi, băiete… Și mă-ta crede că noi ne distrăm!

* Bulișor o roagă pe maică-sa să-i dea bani pentru înghețată, dar fără reușită.
– Mamă, dacă-mi dai banii, îți voi spune ceva interesant despre tata.
– Uite banii, ia spune-mi ce știi despre tata?
– Că face același lucru cu vecina ce faci tu cu vecinul…

* Un tânăr, înainte de logodnă, se duce la tatăl său și îi spune:
– Am găsit o femeie la fel ca mama.
La care tatăl îi răspunde:
– Păi și ce vrei? Compasiune?

* O bătrânică la semafor, la trecerea de pietoni. Culoarea roșie… Văzând-o agitată, un tânăr se apropie de ea:
– Mamaie, dă-mi voie să te ajut. Ține-te de brațul meu, și când apare culoarea verde, trecem.
– Păi, când apare verde, trec și singură!

* – Înainte de căsătorie, mi-ai promis o vilă și 20 de servitoare.
– E drept, vilă nu avem, dar 20 de servitoare am avut cu siguranță.

* – Dumneata ești noua dactilografă?
– Da, domnule.
– Ce mașină preferi?

Imagini pentru poze cu mașini de scris

– Mercedes.

* Două blonde discutau. La un moment dat, una dintre ele îi spune celeilalte:
– Auzi, fată, m-a invitat George la majoratul lui!
– Ei, da, tare! Și câți ani împlinește?
– De unde să știu, că nu mi-a spus…

* Merge un ardelean la oraș și peste tot se descurcă el, dar când ajunge la un semafor se oprește.
”Oare cum se face aici? Ia să întreb pe cineva”.
– Domnule, dacă nu e cu supărare, cum se trece pe aici?
– Păi, la roșu trec proștii și la verde deștepții…
Stă ardeleanul și se gândește: ”Apoi nu îs eu așa deștept…”
Dar când vede că toți trec, își ia inima în dinți și traversează.
Pe când ajunge la mijloc, surpriză: semaforul se schimbă în roșu.
Își zice ardeleanul: ”No măi, ia, că m-o prins!”

* – Mămico, papagalii repetă tot ce spunem noi?
– Nu tot, Gigel! Ei se mai jenează.

* Un bețiv se plimba printr-un bâlci. Se oprește la un stand de tir, trage, nimerește ținta și câștigă o mică broască țestoasă. Pleacă mulțumit și după o oră se întoarce, trage și câștigă iar.
– Acum puteți alege ce vreți: o păpușă sau un ursuleț.
– Nu, dați-mi tot un sendvici, la fel ca data trecută!

* Codul rutier pentru blonde
– Parcarea cu spatele se va face întotdeauna cu fața.
– Autovehiculele care vor fi găsite staționând pe un singur loc de parcare vor fi ridicate și parcate corect, de-a curmezișul.
– Semnalizarea la schimbarea direcției de mers se face fie cu luminile de avarie, fie cu ștergătoarele, fie dând muzica mai tare.
– Ordinea corectă a operațiunilor înainte de pornirea de pe loc: reglarea scaunului, reglarea oglinzilor, fixarea centurii, îndepărtarea măștii de ochi din felii de castraveți.
– Schimbarea direcției de mers se face tăind cât mai multe benzi, pentru a da posibilitatea participanților la trafic să observe cât de frumoși sunt fluturașii de pe mașină.
– Accidentul este evenimentul prin care d-voastră ați obținut permisul de conducere.
– Nu intrați în depășire atunci când în față scrie ”Baby on board”. Nu conduce copilul.
– La intrarea într-un sens giratoriu, asigurați-vă că aveți destul combustibil pentru a-l putea parcurge în cele câteva ore.

* Într-un compartiment de tren erau trei negri și o babă. Baba privește atent unul dintre ei, apoi îl întreabă:
– De ce ai o ureche albă?
– Păi sunt membru al tribului cu urechea albă…
Îl măsoară din cap până în picioare și pe al doilea, după care i se adresează:
– Dar tu de ce ai nasul alb?
– Fac parte din tribul cu nasul alb.
– După ce se uită și la al treilea negru, baba îl întreabă:
– Și tu de ce ai mâna albă? Hmm,… Nu-mi spune, știu! Faci parte din tribul cu mâna albă, nu-i așa?
– Nu, eu sunt ginecolog la Copșa Mică.

9 semne că nu ești o persoană ușor de manipulat

Ceri respect: Majoritatea oamenilor acceptă ceea ce li se oferă și presupun că primesc respectul pe care îl merită. Cu toate acestea, fiecare își cunoaște valoarea și știe când îi sunt încălcate drepturile și standardele privind modul în care trebuie să fie tratat.

Nu îți e frică să îți exprimi opiniile și nevoile: Ești capabil să spui clar ce vrei de la ceilalți, iar propria ta viață este prioritatea ta. Știi când să vorbești pentru a-ți satisface aceste nevoi și poți comunica cu ușurință indiferent de situație.

Îți stabilești prioritățile: Oamenii sunt adesea prinși în ceea ce alții doresc să facă, ca urmare sunt forțați să facă ceva care nu este potrivit pentru ei. Cu toate acestea, ai abilitatea de a te concentra pe propria ta viață. Și în timp ce îi ajuți uneori și pe alții, nu uiți niciodată de prioritățile tale.

Imagini pentru poze cu marionete

Nu îți este frică să spui nu: Nu îți e frică să spui cuiva că te simți incomod sau nu vrei să faci ceva, iar presiunea celor din jur nu e o problemă pentru tine. În timp ce îi respecți pe ceilalți, nu simți nevoia de a face compromisuri.

Îți comunici limitele: Manipulatorii vor încerca de multe ori să încalce granițele și să testeze cât de departe sunt capabili să meargă. Stabilește-ți limitele și spune care sunt consecințele încălcării lor. Această constrângere îți va aduce respectul.

Iei atitudine: Manipulatorii caută oameni pasivi pe care să îi poată controla. Tu ești cel mai departe de aceștia. E clar ce vrei de la viață și o iei mereu de la capăt, nu contează prin câte încercări și dificultăți ești nevoit să treci.

Folosești timpul în avantajul tău: Este ușor să fii intimidat când cineva pune presiune pe tine. În acele momente, în schimb, tu folosești timpul în avantajul tău, distanțându-te simultan de influența imediată a acestuia. Majoritatea oamenilor ar lua pur și simplu ce li se dă și ar avea reacția pe care manipulatorul încearcă să o provoace.

Îi confrunți pe cei care vor să te doboare: Unii oameni îi înfruntă pe alții în mod constant, astfel îndepărtându-i într-un final. Nu numai că fugi de orice energie negativă, dar o și depășești și nu te lași abuzat în niciun fel.

Nu te învinovățești: Persoanele manipulatoare îi caută pe cei cu stima de sine scăzută, iar oamenii care se învinuiesc în mod constant sunt ținte ușoare. Poți să recunoști acest lucru și să știi când să îți asumi responsabilitatea, în loc să accepți pur și simplu că e vina ta atunci când nu satisfaci persoana care încearcă să te manipuleze.

Sursa: Graiul Maramureșului

Cometa umoristică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mă cunoașteți doar de zece minute și vreți să vă căsătoriți cu mine? – îi reproșează o tânără unui funcționar de la bancă.
– Da, dar eu administrez contul dvs. de mai mulți ani.

* – Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?
– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

* Fericit că a reușit, în sfârșit, să primească creditul, bărbatul se adresează funcționarului băncii:
– Vă mulțumesc din suflet! Vă rămân îndatorat toată viața…

Imagine similară

* O blondă și o brunetă stau pe o bancă în parc.
– Uite o pasăre moartă, zice bruneta.
– Unde?, zice blonda uitându-se spre cer.

* În troleibuz, o tânără se întoarce spre bărbatul aflat în spatele ei și-i spune furioasă:
– Domnule, de un sfert de oră mă tot atingi pe fund…
– Și, deodată nu-ți mai place?!…

* Un preot primește de la un binevoitor un cec cu o sumă importantă de bani. Preotul mulțumește, dar observă că cecul nu este semnat. Îi spune asta binevoitorului, iar acesta îi răspunde:
– Da, înțeleg părinte, dar vreau să rămân anonim.

* Răzbunarea perfectă.
Spune-i că de-abia aștepți să-i porți numele și mărită-te cu fratele lui.

* Popescu se duce la poștă, cere un formular, îl completează și-l dă funcționarului de la ghișeu. Acesta ia formularul, îl citește cu atenție și spune:
– Aici lipsește un punct pe i.
– Puneți-l dvs., dacă se poate.
– Nu se poate, că nu e scrisul meu.

* Într-un vechi cimitir irlandez se găsesc cinci pietre de mormânt identice, pe care sunt încrustate, succesiv, următoarele texte:
”Aici odihnește soția lui Henry Banks”, ”Aici odihnește cea de-a doua soție a lui Henry Banks”, ”Aici odihnește cea de-a treia soție a lui Henry Banks”, ”Aici odihnește a patra soție a lui Henry Banks”.
În fine, pe cea de-a cincea piatră, aflată mai la distanță, scrie: ”Aici odihnește, în sfârșit, Henry Banks!”

* Popa merge pe la Ion acasă și-l vede mâncând carne.
– Bă, Ioane, tu mănânci carne miercurea?
– Am crezut că-i vineri!

* – De ce nu poate o blondă să scrie numărul 11?
– Pentru că nu știe pe care 1 să-l pună în față.

* Badea Ion ajunge în ultimul moment la gară, numai cât să vadă cum îi pleacă trenul de sub nas. Necăjit, zvârle căciula pe peron și exclamă cu năduf:
– No, vezi ce-nsamnă să n-ai lucru’ tău?!

* Doamne, te implor, dacă nu mă ajuți să slăbesc, ajută-i pe prietenii mei să se îngrașe!

* Ziua de luni e ca și soacra. Știe că n-o placi, dar face pe șmechera și apare o dată pe săptămână.

* Bulă la școală, ora de engleză.
Vine profa și zice:
– Copii, cine-mi spune cum se zice la pisică în engleză are un 10!
Se ridică unu’ și spune:
– ZĂ CAT!
– Bravooo, ai un zece! Dar celui care știe cum se zice la cățel îi dau doi de 10.
– ZĂ DOG, răspunde altul.
– Bravo, ai doi de zece.
Da’ măi copii, cine știe cum se zice la căldură are media 10 pe anu’ ăsta.
Bulă se ridică și falnic răspunde:
– ZĂ DUF!

* Candidatul la sinucidere:
– Rosalindo, dacă nu-mi cedezi, mă arunc în fața acceleratului care trece la 4!
– Pentru Dumnezeu, Costel, dă-mi un timp de gândire! Mai trece un accelerat la 7 și jumătate…

* Tic profesional.
Prietena: – Cum o duci cu căsnicia?
Actrița: – Ca și în teatru: scenă după scenă!

* Pentru că memoria este de genul feminin, mă mai înșeală uneori!

* Un tip, la doctor:
– Dom’ doctor, cum e cu impotența asta, se instalează așa deodată?
– Ei, nu chiar deodată, te face de râs de vreo două-trei ori până să se instaleze definitiv.

* Pe stradă trecea un cortegiu funerar. Un pieton constată cu uimire că sicriul era ținut pe-o parte. Așa că îl întreabă pe un om din apropiere cine este mort. Omul îi răspunde că e soacra lui.
– Dar de ce nu țineți normal sicriul?
– Păi, dacă o întoarcem pe spate, începe să sforăie.

Copilul mării (10): Fricțiuni

Doctorul era total nemulțumit de evoluția cercetărilor în ce privește fenomenul Om-Scoică. Își pusese mari speranțe în potențialul oferit de o asemenea creatură, de posibilitățile extraordinare pe care le promitea o asemenea mutație naturală, în combinație cu ceea ce adăuga el prin geniul unic și știința pe care o stăpânea. Dar rezultatele întârziau să apară, experiențele eșuau în lanț, iar subiecții mureau pe capete. După o analiză atentă, și-a dat seama că era nevoie de o nouă abordare, motiv pentru care trebuia să poarte o discuție cu Paul. Legat și adus în biroul său, acesta nu părea cooperant și nici măcar receptiv la propunerile doctorului, până când i-a fost atinsă coarda sensibilă.

– E clar că așa nu mai merge! Ieri a fost a treia oară când te-am împiedicat să evadezi, iar eu nu sunt gardian, ci om de știință, cercetător. De ce nu vrei să ne înțelegem și să câștigăm fiecare? Eu să creez ființe ca tine, iar tu să poți pleca de unde ai venit. Acasă pe insula ta magică, alături de celelalte creaturi marine și lângă băiețelul tău mutant. Sau vrei să-l vânez, să-l aduc și pe el lângă tine?

Aici, Paul tresări și deveni mai atent.

– Aha!, exclamă doctorul, atent la reacție. Se pare că tu nu-mi ești de ajutor, dar sunt sigur că micul tău prieten deține gena pe care o caut. Și să nu crezi că-mi este imposibil să-l găsesc, cât o fi Marea Neagră de mare și insula aia de ascunsă. Crede-mă: am aparatura necesară și o ambiție nemăsurată. Însă, dacă-mi ușurezi căutarea și îmi spui coordonatele, copilul va fi adus nevătămat lângă tine și veți fi din nou o familie fericită. Iar după o scurtă perioadă, o să vă reîntoarceți amândoi în paradisul vostru. Ai cuvântul meu de onoare!

Paul nu scoase un sunet, deși îl privea intens în ochi de ceva vreme. Nici doctorul nu mai insistă, ci încheie cu câteva cuvinte:

– Ai timp să te gândești, dar nu profita de răbdarea mea. Sunt cu ochii pe tine și cu mâna pe butoane, și făcu un semn către pistolul cu electroșocuri, purtat acum la vedere.

În următoarele trei zile, doctorul T s-a ținut de cuvânt și a stat ore întregi în fața monitoarelor de supraveghere. Mai ales fiindcă că Omul-Scoică a intrat curând într-o stare de nemișcare totală, zăcând ore la rând pe fundul piscinei. Nu era mort, după cum s-au convins, dar nu răspundea la niciun stimul, de parcă ar fi leșinat. Poate era o formă de protest sau o stare de depresie, care trebuia să înceteze odată, iar dacă nu, vor găsi o metodă prin care să-l trezească. Nu a fost nevoie de măsuri extreme pentru că în a patra zi Paul și-a revenit și a mâncat cu poftă tot ce era în tava din apropiere. După care a cerut să-l viziteze pe doctor.

– Ce ai încercat să-mi transmiți prin gestul ăla copilăresc?, a fost întrebarea cu care l-a întâmpinat gazda.

– Ție, nimic. A fost doar o perioadă de reculegere și cugetare, se auziră primele lui cuvinte după atâta vreme, iar doctorul se bucură vizibil de ele.

– Cam lungă perioada asta. Puteai să ne avertizezi, să nu ne facem griji pentru tine.

– Îmi pare rău, dar nu am știut nici eu dacă voi reuși să intru în transă. E nevoie de mai mulți factori, iar cei externi nu depind de mine. Dar acum sunt liniștit și optimist, gata să te ajut în cercetările tale.

– Mda, rosti doctorul, privindu-l ceva mai suspicios. Probabil că în acest timp ai meditat și la propunerea făcută de mine.

– Aș fi tare bucuros să-mi revăd băiatul și fac orice pentru asta. Dar nu cred că-l veți găsi, chiar dacă îți arăt locul unde a fost ultima dată Insula Nopții. Tocmai pentru că e o insulă mobilă, care își schimbă coordonatele după dorința celui care o locuiește. Iar copilul știe foarte bine să o comande.

Bătrânul doctor îl privi atent peste ochelarii lucioși, încercând să ghicească adevărul. Cam greu, totuși, atunci când nu vezi decât niște ochii reci ce răzbat dintre cochilii inexpresive.

– Și care ar fi soluția ta?, întrebă el, bănuitor.

– O să merg cu tine.

– Mă gândeam eu. Dar de unde știi unde s-o cauți?

Imagini pentru poze cu scoici la ureche

 

– De aici, și Paul își îndreptă degetul arătător către cap. O fi mai greu de crezut, dar în mintea mea se aude marea, cu toate vocile pe care le cunosc. Probabil de aici s-a născut mitul prin care, dacă pui o scoică la ureche, percepi sunetul mării. Eu am ascultat-o îndelung, zilele trecute, mi-am regăsit prietenii și mi-am simțit casa aproape. Ia-mă cu tine și te duc direct la ea.

Doctorul se ridică de pe scaun și începu să se plimbe prin birou. Avea o dilemă mare, de care depindea viitorul său, iar riscurile trebuiau bine cântărite. Ambiția și mărețele lui visuri se puteau realiza în curând, însă nu avea voie să greșească. Pe de altă parte, trebuia să arate că-i un temerar.

– Plecăm în câteva zile. Să fii pregătit… și nu mai intra în transă.