Copilul mării (10): Fricțiuni

Doctorul era total nemulțumit de evoluția cercetărilor în ce privește fenomenul Om-Scoică. Își pusese mari speranțe în potențialul oferit de o asemenea creatură, de posibilitățile extraordinare pe care le promitea o asemenea mutație naturală, în combinație cu ceea ce adăuga el prin geniul unic și știința pe care o stăpânea. Dar rezultatele întârziau să apară, experiențele eșuau în lanț, iar subiecții mureau pe capete. După o analiză atentă, și-a dat seama că era nevoie de o nouă abordare, motiv pentru care trebuia să poarte o discuție cu Paul. Legat și adus în biroul său, acesta nu părea cooperant și nici măcar receptiv la propunerile doctorului, până când i-a fost atinsă coarda sensibilă.

– E clar că așa nu mai merge! Ieri a fost a treia oară când te-am împiedicat să evadezi, iar eu nu sunt gardian, ci om de știință, cercetător. De ce nu vrei să ne înțelegem și să câștigăm fiecare? Eu să creez ființe ca tine, iar tu să poți pleca de unde ai venit. Acasă pe insula ta magică, alături de celelalte creaturi marine și lângă băiețelul tău mutant. Sau vrei să-l vânez, să-l aduc și pe el lângă tine?

Aici, Paul tresări și deveni mai atent.

– Aha!, exclamă doctorul, atent la reacție. Se pare că tu nu-mi ești de ajutor, dar sunt sigur că micul tău prieten deține gena pe care o caut. Și să nu crezi că-mi este imposibil să-l găsesc, cât o fi Marea Neagră de mare și insula aia de ascunsă. Crede-mă: am aparatura necesară și o ambiție nemăsurată. Însă, dacă-mi ușurezi căutarea și îmi spui coordonatele, copilul va fi adus nevătămat lângă tine și veți fi din nou o familie fericită. Iar după o scurtă perioadă, o să vă reîntoarceți amândoi în paradisul vostru. Ai cuvântul meu de onoare!

Paul nu scoase un sunet, deși îl privea intens în ochi de ceva vreme. Nici doctorul nu mai insistă, ci încheie cu câteva cuvinte:

– Ai timp să te gândești, dar nu profita de răbdarea mea. Sunt cu ochii pe tine și cu mâna pe butoane, și făcu un semn către pistolul cu electroșocuri, purtat acum la vedere.

În următoarele trei zile, doctorul T s-a ținut de cuvânt și a stat ore întregi în fața monitoarelor de supraveghere. Mai ales fiindcă că Omul-Scoică a intrat curând într-o stare de nemișcare totală, zăcând ore la rând pe fundul piscinei. Nu era mort, după cum s-au convins, dar nu răspundea la niciun stimul, de parcă ar fi leșinat. Poate era o formă de protest sau o stare de depresie, care trebuia să înceteze odată, iar dacă nu, vor găsi o metodă prin care să-l trezească. Nu a fost nevoie de măsuri extreme pentru că în a patra zi Paul și-a revenit și a mâncat cu poftă tot ce era în tava din apropiere. După care a cerut să-l viziteze pe doctor.

– Ce ai încercat să-mi transmiți prin gestul ăla copilăresc?, a fost întrebarea cu care l-a întâmpinat gazda.

– Ție, nimic. A fost doar o perioadă de reculegere și cugetare, se auziră primele lui cuvinte după atâta vreme, iar doctorul se bucură vizibil de ele.

– Cam lungă perioada asta. Puteai să ne avertizezi, să nu ne facem griji pentru tine.

– Îmi pare rău, dar nu am știut nici eu dacă voi reuși să intru în transă. E nevoie de mai mulți factori, iar cei externi nu depind de mine. Dar acum sunt liniștit și optimist, gata să te ajut în cercetările tale.

– Mda, rosti doctorul, privindu-l ceva mai suspicios. Probabil că în acest timp ai meditat și la propunerea făcută de mine.

– Aș fi tare bucuros să-mi revăd băiatul și fac orice pentru asta. Dar nu cred că-l veți găsi, chiar dacă îți arăt locul unde a fost ultima dată Insula Nopții. Tocmai pentru că e o insulă mobilă, care își schimbă coordonatele după dorința celui care o locuiește. Iar copilul știe foarte bine să o comande.

Bătrânul doctor îl privi atent peste ochelarii lucioși, încercând să ghicească adevărul. Cam greu, totuși, atunci când nu vezi decât niște ochii reci ce răzbat dintre cochilii inexpresive.

– Și care ar fi soluția ta?, întrebă el, bănuitor.

– O să merg cu tine.

– Mă gândeam eu. Dar de unde știi unde s-o cauți?

Imagini pentru poze cu scoici la ureche

 

– De aici, și Paul își îndreptă degetul arătător către cap. O fi mai greu de crezut, dar în mintea mea se aude marea, cu toate vocile pe care le cunosc. Probabil de aici s-a născut mitul prin care, dacă pui o scoică la ureche, percepi sunetul mării. Eu am ascultat-o îndelung, zilele trecute, mi-am regăsit prietenii și mi-am simțit casa aproape. Ia-mă cu tine și te duc direct la ea.

Doctorul se ridică de pe scaun și începu să se plimbe prin birou. Avea o dilemă mare, de care depindea viitorul său, iar riscurile trebuiau bine cântărite. Ambiția și mărețele lui visuri se puteau realiza în curând, însă nu avea voie să greșească. Pe de altă parte, trebuia să arate că-i un temerar.

– Plecăm în câteva zile. Să fii pregătit… și nu mai intra în transă.

Advertisements

30 thoughts on “Copilul mării (10): Fricțiuni

  1. Episod care face tranziția literară către noi aventuri, sunt convins de asta… Îmi place foarte mult personajul Paul, mai ales sensibilitatea care reiese din ceea ce spune. Insula Nopții – un loc pe care aş încerca să îl descopăr, recunosc. Dar nu neapărat alături de un doctor malefic. ☺
    Să pluteşti permanent pe apele inspirației, Petru, dacă pot spune aşa… 👍☺🙋

    1. Sunt sigur că vom descoperi împreună Insula Nopții, ce-i drept numai virtual. Dar poate că-i mai bine așa, dându-ne posibilitatea de a ne-o imagina după preferințele noastre, a fiecăruia în parte.
      Mulțumesc intens pentru frumoasele urări și aprecieri, Cristian! La rândul meu, îți doresc mult succes! 🙂

  2. Seară bună Petru ! 🙂
    GATA, m-am întors ACASĂ și poți declanșa operațiunea ^ Planeta Paradis ^ ! 🙂

    ^ Adam şi Eva sunt izgoniţi din rai.
    La plecare, ei întreabă:
    – Doamne, cine va spala vasele?
    Dumnezeu le spune:
    – Vă voi pune la o încercare.
    Vă veţi sui într-un copac şi voi da drumul la o pisică sălbateca să vă chinuie.
    Cine va vorbi primul, acela va spala vasele toată viaţa.
    Zis şi făcut.
    Vine pisica şi se urcă până la Eva, o zgârie pe picioare, o muscă, Eva, niciun cuvânt. Trece pisica la Adam.
    Îl zgârie pe picioare, îl muşca, se ridica mai sus şi observă între picioare doi motocei. Pisica începe să se joace cu ei şi la un moment dat, observă că un şoricel ce era ca mort, începe să se mişte şi să crească.
    Şi-a luat atunci poziţia de asalt, dar când să sară,
    Eva a urlat:
    – Zât! Fir-ai a dracului! 😦

    De atunci a rămas lege:

    FEMEIA spală vasele!!! 🙂 🙂 🙂
    Weekend minunat prietene ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
      Frumoasă intrarea ta, după perioada de relaxare, cu un banc bun, pe care nu-l auzisem încă! 🙂
      Joi o să mă ocup de operațiunea pomenită mai sus. 😉
      Îți doresc numai bucurii, într-o zi de duminică excelentă, Sandule! 🙂

      1. Bună dimineașa Petru ! 🙂
        Și eu îți doresc numai bucurii în Sfânta Zi de DUMINICĂ dar îndrăznesc să-ți dau și un SFAT ! 🙂
        De vrei să pleci HAI-HUI prin ȚARĂ,
        și poate chiar în Odorheiul Secuiesc,
        să ai asupra ta desaga cu bucate din a ta cămară ,
        că de NU știi ungurește, cei de-acolo, NU te servesc !!! 🙂 😦 🙂

        Sandu ! 🙂

      2. Am avut nevastă unguroaică, deci m-aș descurca să cer pâine și guriță de la fetele de secui. 😀
        Pierderea e a lor, pentru că rămân legate de zona aia săracă, tocmai fiindcă nu cunosc altă limbă decât ungurește, și nici pe aceea bine.

      3. Înainte de 1989 ,în liceul militar ,școala militară de ofițeri activi și în academia militară am fost coleg cu mulți români de etnie maghiară cu care m-am ÎNȚELES fff BINE ! 🙂
        Vinovați de situația actuală sunt LIDERII partidelor politice românești care, pentru a REZISTA la GUVERNARE, au făcut COMPROMISURI cu liderii UDMR, PCMT și premierul ungur Victor Orban………….
        Românii și maghiarii de rând se ÎNȚELEG bine dar sunt ASMUȚIȚI unii contra altora de TRĂDĂTORII de NEAM și ȚARĂ vânduți OCULTEI din AFARĂ ! 😦
        O săptămână cu realizări și bucurii, Petru ! 🙂
        sandu 🙂

      4. Despre ceea ce spui tu ca e zona saraca… nu e saraca! In primul rand ca omul sfinteste locul si se stie ca ungurii sunt oameni harnici si nu le place saracia. Apoi, zona e turistica, are paduri, ape minerale, chiar nu stiu cum sustii afirmatia ca zona ar fi saraca! 😉
        Inca o chestie care probeaza faptul ca fiecare om are experienta la care se asteapta… Am fost la Targu-Mures de cateva ori, am fost la Borsec, am fost la Sovata… pretutindeni am intalnit unguri harnici si binevoitori.

      5. Conform statisticilor economice, zona celor trei județe cu populație majoritar maghiară este săracă în dotări industriale și investiții. E drept că are parte de frumuseți naturale și obiective turistice deosebite, dar infrastructura lasă mult de dorit, veniturile populației sunt mai mici, iar învățământul are multe carențe, mai ales în localitățile rurale. Sunt multe familii în care doar capul familiei (tatăl, soțul) știe să vorbească românește, doar pentru că e singurul care muncește și se deplasează în alte localități.

      6. A, solutia nu e sa vorbeasca romaneste ca sa poata pleca, solutia e sa aiba incredere guvernul sa faca investitii in zona. Nu le convine sa ridice nivelul zonei… nu e clar? Ungurii au asa o retinere in a invata romaneste. Cunosc o tanara din Cluj care regreta ca nu stapaneste limba romana mai bine, ca sa se inteleaga cu tinerii romani de varsta ei. Prejudecatile parintilor… Tanara, vorba vine… are 30 de ani.

  3. Un capitol foarte interesant, cred ca Paul o sa se descurce sa scape de doctorul inuman,dar ne asteapta cred multe intamplari fascinante! O seara magica iti doresc! 🙂

  4. Ce fain ai pus condeiul pe hartie draga Petru. E din ce in ce mai palpitant. Sper sa nu esueze planul lui Paul iar doctorul sa se trezeasca din rautatea lui , sa inteleaga ca nimic nu-i mai important decat respectul pentru aproapele si demnitatea umana.

  5. Nu am urmărit povestea de la începutul ei. Mă simt mai degrabă copilul muntelui, decât al mării, astfel că aproape se rătăcise neobservată printre titluri de articole și bloguri. O citesc de o vreme încoace, însă, și am început să o caut cu privirea prin feed. Felicitări pentru idee, pentru răbdarea de-a povesti, pentru misterul ce se-adună cu fiecare nou capitol 🙂

  6. Am lipsit la un episod cred, dar imi place cum pui in poveste “Copilul marii” foarte frumos!!! Cu toate planurile si ambitia doctorului, sper sa reuseasca si Paul !!! Astept cu nerabdare sa descalcesti aceasta poveste misterioasa, draga Petru !!! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s