Fiul mării (11): Temerarul

 

Vasul de lux era ancorat de două zile în portul Constanța. Cei care treceau pe lângă el se opreau câteva momente pentru a-i admira silueta maiestoasă ce strălucea sub soarele încă viguros al toamnei, puntea generoasă și imaculată – de ziceai că-i o miniatură a unui cartier select -, catargele lungi ce împungeau cerul, și nu în ultimul rând, numele „TEMERARUL”, ce ieșea în evidență cu litere mari și viu colorate, de un albastru intens. Dincolo de privirile curioșilor, doctorul Tibor aștepta cu nerăbdare în elegantul lui apartament, de sub cabina de comandă. Era deja în întârziere cu o zi, iar el era un om meticulos ce nu suporta nicio abatere de la planul inițial, mai ales când era vorba de orar. Intrarea lui Cazimir îl făcu să tresară și să-și reverse năduful:

– Trebuie să ai un motiv foarte întemeiat pentru a te ierta de atâta timp pierdut. Unde-i Ibrahim?

Omul se arătă puțin speriat, dar își reveni repede, fiind deja obișnuit cu caracterul dur al șefului său:

– Păi, tocmai asta e. După cum v-am spus la telefon, marinarul dumneavoastră e de negăsit. Nimeni nu știe unde e.

– Asta-i culmea! S-o încurcat iar cu vreo târfă, după cum îi e obiceiul. Și ai venit cu mâna goală?

– Dar n-aș fi îndrăznit, domnu’ doctor! Vă rog să vedeți și dumneavostră…, zise înțeleptul Cazimir, invitând înăuntru un bărbat solid și o femeie sfioasă.

– Hmm… Dumneata ești marinar cu experiență? Trebuie să mă convingi.

– Am aici recomandările necesare, domnule… doctor, zise omul cu o voce de fumător înrăit.

– Ia să văd. După accent, nu prea pari a fi din părțile astea, mormăi doctorul preluând actele întinse de brațul lung al bărbatului.

– Aveți dreptate. Sunt din nordul țării, dar am fost mereu atras de mare, iar stagiul militar l-am făcut tot pe ape. Muntele și marea se întâlnesc în sângele meu.

– Asta nu mă încântă. Ar fi vai de noi dacă întâlnim vreo stâncă din muntele tău și pe marea în care vei naviga.

– Niciodată, sub comanda mea! Răspund cu capul.

– Nici nu știi cât adevăr ai spus. Văd aici că l-ai avut căpitan pe Băsescu, fostul președinte?! Dacă te-a învățat să conduci nava precum a condus el țara, e clar că nu pot avea încredere în dumneata.

– Perfect de acord. Amiralul Băsescu mi-a fost doar unul din superiori, după cum vedeți acolo. Oricum, ca marinar era un bun profesionist, spre deosebire de politică. Am învățat cu pasiune și mi-am făcut datoria cu cinste, de aceea nu am avut niciun eșec în misiunile mele. Cunosc fiecare piatră din adâncul Mării Negre, am înțeles că doar pe ea vom călători.

– Da, da… Și suntem în întârziere cu 24 de ore, așadar nu am timp să caut pe altcineva. Dar ea cine e și ce caută aici?, întrebă doctorul, arătând spre femeia care nu-și lua ochii din podea.

– Îi zice Mirela și e fiica mea, nu am cu cine să o las. E cam slabă de minte, dar e harnică și poate face curat, să ajute la bucătărie, să spele haine…

– Domnule…?, se oțărî doctorul, căutându-i numele pe un document.

– Mircea Sălcudean. Spuneți-mi Mircea…

– Domnule Mircea, va fi o călătorie lungă și solicitantă. În aceste condiții, nu-mi permit să răspund de persoane handicapate.

– Dar n-o să fie cazul, domnule doctor. E obișnuită cu astfel de condiții, iar dacă nu-i dați de lucru, o închid în cabina mea. Nici nu-i nevoie să o plătiți.

– Fii sigur că nu va fi plătită. Cazimir o să te conducă acum în dormitorul vostru și îți va arăta vasul. Doar părțile care te privesc, pentru că sunt zone în care e interzis să intri. Dar cât mai repede, că ridicăm ancora.

– Azi?! Știam că e interzisă ieșirea din port, din cauza furtunii care se apropie.

– Nu-ți face griji. Doar ascultă-mi ordinele și respectă traseul pe care-l vei găsi în fiecare dimineață în cabina de comandă. „Temerarul” e un iaht ce nu poate fi învins de nicio furtună, dotat cu motoare puternice și catarge solide. Seamănă cu mine.

– Am înțeles. Dacă avem permisiunea…

Mai zise Mircea, după care o împinse ușor pe Mirela spre ieșire. Vizita vasului nu a durat mult, tocmai pentru că nu i s-a arătat concret cea mai mare parte din el. A aflat că, atât sub puntea de la prora, cât și cea de la pupa, intrarea era permisă doar personalului autorizat. La tribord era dormitorul cel mare, în care era cazat personalul înainte pomenit, iar la babord erau repartizați ei doi și bucătarul, un turc pe numele Hassan. Au mai trecut pe la bucătărie, sufragerie, piscină și salonul de agrement. Toate erau la cele mai înalte standarde.

Imagine similară

Pe masa din cabina de comandă, proaspătul căpitan a găsit o hartă cu însemnări pentru prima zi de navigare. Doctorul Tibor a venit neîntârziat, dându-i ultimele indicații și răspunzând la câteva întrebări. I se citea ușor nerăbdarea de a părăsi dana, iar Mircea nu putea să se opună fără a-și risca debarcarea. Astfel că, puțin după orele amiezii, „Temerarul” ridică ancora și înaintă mândru spre linia de ieșire din port. Soarele strălucea încurajator, dar știau cu toții că dincolo de orizont vor da de ape neliniștite.

34 thoughts on “Fiul mării (11): Temerarul

  1. Nea Petre , daca-i vorba despre Basescu pe care-l cunosc eu { si dumneata l-ai ” cunoscut ” da-l dracului } , asta n-a avut niciodata gradul de AMIRAL { asta-i grad militar omule iar Basescu , s-a jurat ca n-a avut de-aface cu ” structurile ” …. militare 😉 } } asa incat , ” barbatul solid ” , fie nu stia ce spune , fie dorea sa epateze !!!! In orice caz…imi place , se-ncurca treaba asa incat , astept nerabdator urmarea . Respect deosebit onorate nordist !!!!

    1. Tot Băsescu s-a jurat că nu a făcut politică pe vremea lui Ceaușescu, dar era imposibil să ajungă comandant de navă dacă nu era secretarul organizației de bază și informator al securității. Toată cinstea și aprecierea, nea Marian!

  2. Am lecturat cu placere, si curiozitate ce ne-ai adus azi draga Petru !!! Au aparut personaje noi si interesante, dar si vasul “Temerarul”care l-am vazut cu ochii mintii la malul marii !!! Apreciez si respect pentru tot ce faci !!! O noapte linistita, si inspiratie pentru continuare, asteptam !!! 🙂

    1. Aș fi vrut să găsesc o fotografie care să corespundă cât mai fidel imaginii pe care mi-am făcut-o despre ”Temerarul”. Din păcate, nu m-a satisfăcut niciuna, astfel că am pus o porțiune dintr-un iaht, găsită pe google. Toate cele bune și frumoase, dragă Mica! 🙂

      1. Mi se pare o pată de culoare binevenită. Îmi place, Petru. Îmi place cum merge scriitura, îmi place cum te joci, cum jonglezi cu planurile. Și mă repet, nu-i așa? Am mai spus asta. 🙂

  3. Trebuie să recunosc că m-am vizualizat la bordul “Temerarului”, ceea ce mi-a creat o stare anumită. Un apus tulburător mai lipsea şi un orizont ademenitor ca o nălucă, însă este abia prânzul, marea departe, iar oraşul se zgâieşte la mine prin toate ferestrele blocului de peste bulevard.
    Dar mulţumesc, Petru, pentru ieşirea literară din cotidianul anost. Duminică frumoasă! 🙂

    1. Mă bucur că străduința mea – de necunoscător într-ale marinei – a dat ceva roade, sugerând ceva din scena pe care se vor desfășura următoarele acțiuni. Măcar cu imaginația să călătoresc și eu pe câte un vas de vis, dacă în realitate nu am navigat decât pe vaporaș de apă dulce. 😉
      Eu îți sunt recunoscător pentru frumoasele aprecieri, Cristian! Salutări și urări călduroase! 🙂

  4. N-am primit mail automat, ca de obicei, ca sa stiu ca ai mai postat ceva. S-a mai intamplat in ultima vreme. Cand lipseste ceva, cum e acest serial saptamanal, intru sa verific, dar acum am fost mai ocupata, asa ca am sosit azi. Si iahtul cu intarziere, si eu cu intarziere… marea e de vina! 😉 Astept noi intamplari, deocamdata locul actiunii s-a diversificat si imi place asta! 🙂

    1. Mă bucur că ești bine și nu s-a întâmplat vreun alt necaz. Cu e-mailurile se mai întâmplă probleme de genul ăsta, dar le remediem pe parcurs și în măsura în care se poate. Oricum, nu mai avem prea mult din această poveste, ceea ce e iarăși de bine, zic eu. 🙂

  5. Avem noutati si un pic de politichie, frumos…… Pentru ca nu ai gasit ce ai vrut, eu ma ofer sa-ti vin in ajutor cu vasul de croaziera (daca nu-ti place il poti sterge dar daca crezi ca-ti este folositor ii poti gasi un loc iar partea de iaht ce se vede se poate intelege ca este o portiune a vasului (o incapere avand atatea etaje, ha, ha, ha – ne jucam si noi ca totusi e bine sa ne amintim ca mai exista in noi copilul).

    1. Impresionant vasul de croazieră găsit de tine, Anda, mai ales că are aceeași denumire ca în povestea mea. L-aș pune între textele narațiunii, dar mi-e că nu corespunde cu imaginea pe care vreau să o dau vasului, cu anumite dotări necesare acțiunii ce va să urmeze. Poate o să-ți dai seama pe parcurs. Plus că acest iaht e conceput pentru a primi și plimba sute de pasageri, nu doar pe proprietar și suita sa.
      Oricum, îți sunt recunoscător pentru surpriza făcută, dragă prietenă! ❤

      1. Inteleg draga Petru dar ai spus ca e vorba de un vas de lux nu de un iaht. Eu am scris pe vas numele pe care tu i l-ai dat Temerarul, am pus si imaginea unui capitan (este a capitanului de pe vasul Titanic ) si i-am arborat si steagul nostru sa para mai autentic, in partea din stanga am lasat sa se vada sala de cinema a vasului unde stai in piscina si privesti un film sau ce doresti probabil. Daca nu spuneai ca e un vas de lux impunator si cu puntea generoasă și imaculată ma gandeam probabil la altceva, o sa caut si poate reusesc pana la urma asa ca poti sa-l stergi, nu ma supar. Proprietarul unui astfel de vas de croaziera poate sa-l inchirieze sau nu asa ca desi e f. mare (ai dreptate) putea o perioada sa-l foloseasca doar cateva persoane mai ales daca se jucau de-a v-ati ascunselea, aveau ce cauta, ha, ha, ha. Sa ai o saptamana frumoasa si sper ca esti sanatos, ai depasit micul impediment de Duminica dimineata cand te gandeai de o sa poti posta bancurile. Numai bine sa avem si sa auzim ❤

      2. Prin definiție, iahtul e și el un vas de lux, de diferite mărimi și capacități. Dacă l-aș folosi pe acesta în povestirea mea, aș comite din start o eroare, fiindcă vasul meu trebuie să rămână imaginar, așa cum sunt și personajele. E drept că mai iau de ici, de colo câte o ilustrație, dar caut să nu fie nimic concret, care să lege implicit fotografia de fragmentul redat. 🙂
        Am trecut cu bine peste problemele de ieri și sper să nu se mai repete atât de acut. Săru-mâna cu mii de mulțumiri, dragă prietenă! ❤

Leave a Reply to sweet & salty Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.