Scoase la evaluare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tată, de ce sunt atâția porumbei adulți pe stradă și niciun pui?
– Draga mea, păi au luat exemplu de la deputații noștri, care-și cresc copiii în străinătate, dar fac zgomot și rahat pe-aici.

* Cei mai des întâlniți termeni figurați folosiți de o femeie:
Bine – cuvânt folosit pentru a pune capăt unei discuții în care știe că ea are dreptate și tu trebuie să îți ții gura închisă.
Nimic – înseamnă „ceva” și tu ar trebui să-ți faci griji.
N-ai decât – este o provocare, nu o permisiune, nu o face!
În fine – modul prin care îți spune elegant „du-te naibii”.
E în regulă – aici se gândește când, unde și cum vei plăti pentru greșeala ta.
Oau – nu este un compliment. Este pur și simplu uimită de cât de idioate pot fi unele persoane.

* Cum gâdili o femeie mofturoasă?
– Gucci, Gucci, Gucci…

* La o trecere de pietoni, o persoană este lovită de o mașină. Șoferul iese repede și, aplecându-se asupra victimei, zice:
– Aveți noroc. Eu sunt medic!
– Dar dumneata nu ai, pentru că eu sunt avocat…

* Popescu îi spune prietenului său:
– M-am despărțit de soția mea amiabil: ea păstrează locuința, iar eu mașina și biroul.
– Bine, dar economiile voastre?
– Alea le păstrează avocatul…

* Două blonde priveau cu interes la o pereche de mănuși din cauciuc, aflate într-o vitrină.
– La ce pot folosi oare aceste mănuși?, întreabă una dintre ele.
– Păi, cum la ce?! Cu ele te poți spăla pe mâini fără să te uzi!

* Un preot mergea cu autovehiculul pe șosea. La un moment dat vede un măgar mort pe partea carosabilă. Nu mai merge mult și întâlnește un echipaj de poliție. Preotul trage pe dreapta și spune polițiștilor:
– Vedeți că la câteva sute de metri este un măgar mort pe șosea.
La care polițiștii răspund râzând:
– Părinte, ce spuneți, cum să-l îngropăm, cu preot sau fără preot?
– Dragii mei, eu doar am anunțat familia.

* Se face un control rutier.
Un polițist începător oprește o mașină și după ce controlează actele șoferului, negăsind alt motiv pentru a-și arăta zelul, spune:
– Semnalizarea dreapta spate nu funcționează! Ce s-a întâmplat cu ea?
Din mașină se coboară ăsta vizibil enervat și privește uimit spatele mașinii.
– Vedeți! Vă mai întreb o dată, ce s-a întâmplat cu semnalizarea?
– La dracu cu semnalizarea ta! Eu mă întreb ce s-a întâmplat cu remorca!

* Cum se cheamă când îți merge totul bine?
– Halucinații!!

* Călătorii unui tren care a ajuns la timp în Gara de Nord au mai stat 3 ore în vagoane, din obișnuință!

Imagine similară

* – Bunico, mâine avem ședință cu părinții. Poți să ajungi?
– De ce mă chemi întotdeauna pe mine la ședință?
– Pentru că tu nu auzi așa bine.

* La școală se organizează o excursie. Toți elevii se înscriu, numai Bulă nu. Merge învățătoarea acasă la el să vorbească cu mama sa.
– De ce nu îl lăsați pe Bulă în excursie?, întreabă învățătoarea.
– Știți, nu-l putem lăsa pentru că Bulă are un obicei, de când era mic nu poate dormi decât cu degetul pe buricul meu.
– Ei, lasă, că găsim noi o soluție.
Bulă pleacă în excursie, vine seara, iar învățătoarea îl ia și se culcă împreună. Peste noapte:
– Buuulă!, acolo nu este buricul…
– Dar ce, doamna învățătoare, ăla e degetul?

* Se duce un homosexual la doctor.
– Domnule doctor, am SIDA, ce pot să fac, mă puteți ajuta?
– Da, băiete. Bei 1 litru de lapte, mănânci 2 kg de prune nespălate împreună cu 3 roșii și un kilogram de zmeură, bei o cană mare de apă rece de la frigider, apoi dai cu o porție de iahnie, două beri reci și, la sfârșit, dai pe gât o cană de iaurt!
– Și o să-mi treacă, domnule doctor?
– Nu, mă, dar măcar în ultimele clipe ai să înțelegi și tu la ce folosește curul.

Advertisements

Copilul mării (15): Perla iubirii

Rana comisarului Bud arăta urât, de aceea s-au adunat îngrijorați în jurul lui. Se impunea oprirea imediată a hemoragiei, iar Doina se oferi imediat să îl îngrijească. Pentru că, după cum spunea ea, o jurnalistă bună trebuie să știe de toate câte puțin, mai cu seamă la acordarea primului ajutor. Glonțul trecuse prin antebraț, dar nu îi atinsese osul, deci nu era nevoie decât de o curățare temeinică și un pansament strâns. Polițistul insista să se întoarcă la timona vasului, însă se vedea pe el că avea nevoie de odihnă la pat. Paul îl asigură că-i poate ține locul, fiind familiarizat cu comenzile și cunoscând bine zona în care navigau. O mică problemă s-a ivit când omul-scoică a trebuit să intre în cabina de comandă, care era blocată pe dinăuntru de Hassan, bucătarul navei. Omul – speriat peste măsură de arătările nopții – a trebuit liniștit și asigurat că nu mai există monștri marini pe punte, iar când, în sfârșit a deschis ușa și l-a văzut pe Paul, a scos un strigăt de groază și a leșinat.Trecând cu seninătate peste toate acestea, Marin era foarte fericit de reîntâlnirea cu Paul, mai ales că avea șansa să-i cunoască pe prietenii ce-i veniseră în ajutorul lui.

Ca o recompensă pentru întunericul zilei, seara a venit cu o înseninare completă, ce permitea astrelor să-și reverse toată strălucirea de care dispuneau. Furtuna și-a adunat vânturile nebune și s-a îndreptat spre alte zări, plictisită de aceeași luptă zadarnică. Vasul și-a recăpătat controlul și acum înainta victorios, în timp ce chipurile pasagerilor săi deveneau tot mai vesele. Iar bucuria le-a explodat în exclamații când din adâncul apelor a apărut floarea mult așteptată: Insula Nopții. Era exotică și îi aștepta cu petalele deschizându-se.

După ancorare, au coborât bărcuța motorizată cu care au intrat pe unul dintre canalele micului paradis. Hassan își revenise, dar încă nu se putea scoate de la el vreun cuvânt inteligibil, în afară de exclamații de uimire. În centru i-a întâmpinat o intrare scăldată de jeturi de apă multicolore, ce dansau în ritmul unei melodii romantice. În urmă se putea distinge o trenă lungă din viețuitoare marine jucăușe și dornice să le fie admirată fiecare săritură acrobatică. Totul părea un vis pentru Bud, Doina și Hassan, o stare din care se temeau că se vor trezi printr-o mișcare bruscă sau un gând nepotrivit. De aceea nu îndrăzneau să vorbească decât în șoaptă, iar fiecare gest le era lin și bine calculat.

Marin era încântat să preia rolul de gazdă, să le arate celor trei oaspeți locuința și cât mai multe din accesorii. Deși erau obosiți după o zi atât de grea, invitații au participat la o cină aparte, compusă din ingrediente cu care nu erau deloc familiarizați. A fost momentul când bucătarului turc i-a revenit graiul, exclamând înciudat, spre hazul celorlalți:

– Halal mâncare! Da’ voi nu gătește nimic?

Imagini pentru imagini cu alge marine

Noroc că Bud a avut inspirația să ia de pe vas o sticlă cu coniac, din care s-au cinstit amândoi până au golit-o. După asta, nu prea mai conta că peștele era crud, iar algele nesărate. Nici somnul nu s-a lăsat mult așteptat pentru cei doi bărbați, Paul aranjându-le două paturi îmbietoare și invitându-i să se cufunde în așternuturile moi. Marin ar mai fi vrut să asculte poveștile noilor prieteni, dar își dădu seama că oamenii pământului obosesc repede și au nevoie de mai mult repaos. El, fiind mai rezistent, alese să-și petreacă restul nopții cu prietenii care-l așteptau în adâncuri. Dormitorul rămase doar pentru Doina, dacă asta ar fi fost și voia ei, doar că ea nu putea să se despartă de Paul o noapte întreagă.

– Te-am visat atât de mult în ultima vreme!, îi șopti ea după ce s-au retras împreună.

– E vina mea, răspunse el în aceeași tonalitate. M-am gândit la tine, iar tu ai recepționat telepatic.

– Și cu Marin comunici așa?

– Da, dar el a fost afectat de mutații și percepe integral fiecare mesaj. Iartă-mă, dar mi-era dor de tine.

– Ooo, Paul, dragul meu… și mie îmi era dor, zise Doina, invitându-l să ia loc lângă ea.

– Chiar mă iub…? Nu ai spus-o numai ca să mă încurajezi?, întrebă Paul, așezându-se cu sfială pe pat.

– Aaaa… te-am iubit mereu, chiar dacă uneori nu-mi dădeam seama. Acum sunt convinsă.

– Și m-ai visat așa cum arăt acum sau cum arătam înainte?

Femeia stătu puțin pe gânduri, încercând să-și amintească.

– Nu-mi dau seama. Cred că nici nu ți-am văzut chipul. Știam pur și simplu că ești tu. Nici nu mă interesa cum arăți, ci doar ce gândești, ce-mi spui…

Tăcerea se așternu din nou. De data asta, Paul reluă:

– Ești fericită?

Doina râse ceva mai tare și își duse mâna la gură.

– Acum mă simt bine, deci sunt fericită. La fel cum eram cu tine, în tinerețe.

– Și eu sunt fericit acum. Îți mulțumesc că ai venit, Doiniță, spuse el zăbovind cu plăcere asupra numelui.

– Îmi promiți că n-ai să mai fugi? Vei rămâne mereu alături de mine, Paul?

va urma

Eu zic că-s bune

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Doi prieteni se opresc să facă plinul la o benzinărie unde este afișat un anunț: „La un plin aveți șansa de a câștiga o partidă de amor gratis”.
Fac plinul, se duc să plătească, și vânzătorul îi pune să aleagă un număr între 1 și 10.
– Șase, zice unul din ei.
– Nu ați câștigat, le zice vânzătorul. Mai încercați și altă dată.
A doua zi și a treia zi vin din nou, dar fără succes.
– Știi ceva, eu cred că e trucat concursul ăsta, zice unul din ei.
Celălalt îi răspunde:
– Nu cred, soția mea a câștigat de două ori până acum!

* Soțul se întoarce mai devreme acasă și-și găsește soția în pat cu un tip necunoscut:
– Faceți cunoștință, el este soțul meu, iar acesta este Vasile. Și până când voi o să vă cunoașteți mai bine, eu mă duc să chem salvarea.

* Ieri am fost la un restaurant atât de scump, că atunci când am vrut să comand felul doi, mi-au cerut adeverință de salariu…

* O bătrânică sună la pompieri:
– Pisica mea nu vrea să coboare din copac. Veniți, vă rog, s-o dați jos!
– Nu vă faceți griji. O să stea cât o să stea și o să coboare singură.
– Dar dacă nu coboară și moare de foame?
– Mătușică, ai văzut vreodată un schelet de pisică în copac?

Imagini pentru poze cu pisici în copac

* La ora de chimie:
– Dorel, aurul expus în aer liber suferă vreo schimbare?
– Da, doamnă profesoară.
– Într-adevăr. Și anume?
– O schimbare de proprietar!

* – Mămico, spune-mi, te rog, când m-ai făcut, doreai o fetiță sau un băiețel?
– Ca să-ți spun drept, voiam numai să mă uit la film…

* Apel telefonic:
– Alo, spitalul?
– Nu, aici e Morga.
– Uf, e prea devreme pentru mine.
– Nu-i nimic, noi vă așteptăm!

* Celsius, Fahrenheit și Kelvin se jucau în fața blocului. Pentru că făceau prea multă gălăgie, a ieșit cineva la balcon și le-a zis:
– Hai, ce e cu gălăgia asta??? Fiecare la scara lui!

* Bulă la recrutare îi dă medicului o foaie pe care scrie: „Nu pot să vorbesc, sunt mut”.
Medicul îl lovește cu putere cu ciocanul:
– Aaaaaaah!!!
– În regulă, mâine învățăm litera „b”!

* Medicul zice:
– Citește cu voce tare, ce scrie acolo pe tablă!
Bulă: – Care tablă, eu nu văd nicio tablă!?
– Foarte bine, răspunde doctorul. Nici nu e vreo tablă acolo. Apt. Următorul…

* La recrutare, Bulă este întrebat:
– Ce meserie ai?
– Comediant.
– Comediant!? Ia arată ce știi, mă!
Bulă iese pe ușă afară și strigă la cei care așteptau:
– Puteți pleca acasă. Eu am primit locul acesta…

* S-a luat hotărârea ca la fiecare stație de benzină să existe un psihiatru și un polițist. Primul ca să verifice sănătatea mintală a celor care cumpără produse petroliere, iar cel de-al doilea pentru a-i lua în primire pe cei declarați sănătoși de către primul și a-i întreba de unde au avut banii.

* Polițistul vine acasă. Nevasta-i spune:
– Fiul nostru trebuie să meargă la școala ajutătoare!
– Ți-am spus eu că e capabil!…

* Un bărbat merge la o întâlnire cu o femeie cunoscută printr-un site matrimonial, și pe care nu o văzuse niciodată. Pentru cazul în care nu i-ar fi plăcut de ea, el a aranjat cu un prieten să îl sune după un sfert de oră, ca să își asigure o scuză pentru o situație de urgență.
Se întâlnesc cei doi la o cafenea, iau câte o cafea, schimbă câteva fraze, dar bărbatului îi este clar că nu-i place femeia. În sfârșit, e căutat la telefon, și atunci el își cere scuze și se duce să vorbească în holul hotelului. Când se întoarce, tipul afișează o față tristă și îngrijorată:
– Îmi pare rău, dar trebuie să plec. Bunicul meu tocmai a murit…
– Slavă Domnului!, zice femeia. Dacă nu murea al tău, ar fi murit al meu peste 5 minute!

Copilul mării (14): Puterea dragostei

Un întrerupător făcu lumina să inunde dintr-o dată încăperea, alungând cu brutalitate orice urmă de întuneric și îndoieli. Până și marea și-a încetat mugetul, pentru a nu pierde nimic din acțiunea explozivă care se anunța. Calitate confirmată de la început prin câteva focuri de armă, trase de doctorul Tibor în containerul cilindric.

– După cum vedeți, pereții sunt bine blindați, le spuse acesta cu mândrie. Iar eu v-am anticipat din nou mișcările. Așadar: Bine ați venit pe ”Temerarul”! Păcat că am rămas fără căpitan, dar nu puteam să le am pe toate, nu-i așa? Totuși, sunt curios să știu cine ești dumneata și ce rol joci în această poveste, domnule Mircea… Hei, tu, băiete! Stai cuminte dacă nu vrei să te rănesc!

Avertismentul îi era adresat lui Marin, băiatul nud ce nu avea răbdare să stea într-un loc.

– Mă bucur că ni te-ai alăturat, dar ai răbdare până îți vine rândul. Deocamdată, vorbeam cu fostul căpitan…

– Comisar de poliție Bud, îi satisfăcu curiozitatea cel vizat. În această calitate, te anunț că ești arestat și îți cer să predai toate armele.

– Ia te uite cu cine avem onoarea! Permite-mi, însă, să am ceva rezerve, având în vedere că te-ai strecurat cu acte fictive pe această navă. La fel ca doamna ce te însoțește, despre care spuneai că-i retardată. O fi tot de la poliție?

– Nu tocmai!, răspunse femeia cu iritare în glas și arătând spre prizonierul acvatic. El este iubitul meu și am venit să-i fiu alături.

– Iubitul tău?! Fii serioasă, cucoană! Doar n-o să faci dragoste cu un monstru marin capabil să sperie orice om. E ceva pervers, nu crezi?

– Dumneata vorbești de ciudățenii?, continuă femeia, care nu era alta decât Doina. Am auzit eu ce monstruozități creezi în laboratoarele din spital, fără autorizații sau cunoștința autorităților.

– Destul cu vorba, că nu am timp și răbdare să vă lămuresc. Luați-i pe toți trei și puneți-i sub pază. Misiunea e îndeplinită și putem să ne întoarcem pe uscat. Poate că insula aceea nici nu există.

Cele două matahale îi luară în vizor pe comisar și pe Doina, în timp ce Cazimir se apropie de băiat. Doar că Bud nu era omul care să cedeze atât de ușor, astfel că, nu se știe de unde, îi apăru în mână un pistol. A fost doar o iluzie, spulberată scurt de doctorul care l-a dezarmat cu un glonț țintit în brațul drept. Momentul de panică a fost folosit de paznici pentru a pune mâna intruși și a-i imobiliza, în ciuda împotrivirilor ce au urmat. Ba tocmai această opunere i-a făcut să apeleze la măsuri mai dureroase, iar în cazul femeii, se vedea cum bărbatului îi face plăcere s-o siluiască.

Între zgomotele acestei confruntări era cam greu să fie auzit și un sunet mai slab, dar constant, ce venea dinspre bazinul transparent. Și totuși, unul câte unul, toți cei prezenți au ajuns să vadă cum Paul încerca să fisureze geamul cel gros, folosindu-se de tăișul dur al scoicilor ce-i înveleau mâinile. Se făcu tăcere, fiecare fiind curios să vadă dacă această idee va avea vreun rezultat sau era doar o încercare disperată, fără sorți de izbândă. Marginea sidefie aluneca lin pe suprafața netedă, precum un diamant pe sticlă, lăsând o zgârietură ce părea neînsemnată la o asemenea grosime. Dar omul-scoică nu părea descurajat, ci continuă până reuși să unească linia ce desena un cerc la baza recipientului. După care, se întinse pe spate, se sprijini cu mâinile de partea opusă și împinse cu picioarele interiorul cercului. O dată, de două ori, de trei ori… Nimic.

Doctorul răsuflă ușurat și zâmbi bucuros, în timp ce prietenii lui Paul se arătau dezamăgiți. Dar tocmai când se pregăteau să revină la problemele lor, se auzi o bufnitură eliberatoare, după care apa țâșni cu putere peste pardoseaua fină a cabinei. În câteva secunde, bazinul era complet gol, iar trupul masiv al lui Paul se înălța amenințător pentru oamenii doctorului. Gloanțele au început să șuiere, ricoșând în diferite direcții din trupul impenetrabil al bestiei și provocând panică printre trăgători. Doar doctorul își păstra calmul și încerca zadarnic să-i încurajeze. După ce au încasat câteva lovituri dureroase, și-au dat seama că lupta devenise inegală și au bătut în retragere. Șeful lor mai avea, însă, un as în mânecă: pistolul cu electroșocuri, de puterea căruia era sigur.

Stând pe scara ce dădea în cabină, descărcă cu satisfacție prima serie de curent paralizant, dar, spre dezamăgirea lui, efectul nu a fost cel scontat. Monstrul tresări, îngenunche câteva clipe și gemu prelung. Atunci se auzi vocea Doinei:

– Paul! Fii tare, dragul meu! Te iubesc!

Urmă o nouă tresărire, urmată de un spasm, ca de deșteptare. Namila se ridică încet, dar hotărâtă, privind cu mânie spre doctor. Acesta aplică alt șoc, apoi altul, dar parcă ființa devenise imună. Abia atunci și-a dat seama Tibor că lupta e pierdută și se impune să-și scape pielea. A ieșit în fugă, împreună cu Cazimir, și a apelat la planul de fugă, în caz de urgență. În timp ce Paul era copleșit de revederea iubitei și cu toții își făceau griji pentru rana comisarului, de afară se auzi zgomotul unui elicopter care se ridica. La scurt timp, furtuna își reluă intensitatea.

Imagini pentru poze cu elicoptere mici

 

9 adevăruri dure despre căsnicie

1. Dragostea nu rezistă singură. Dragostea este o acțiune, nu doar un sentiment. Trebuie să muncești pentru căsnicia ta, să lupți, să o aperi și să o cultivi. Și trebuie să faceți amândoi asta. Nimeni nu poate menține viu de unul singur focul iubirii.

2. Vă veți răni unul pe celălalt. Viața în doi nu înseamnă doar momente frumoase, fericire, zâmbete și bucurie. Dar adevărul e că nimeni nu poate răni mai mult decât persoana pe care o iubești și este normal să fie așa, pentru că pui cel mai mare preț pe cuvintele sale. În toiul unei dispute, partenerul tău te poate lovi unde te doare cel mai tare, însă cel mai important este să vă rezolvați problemele până nu-i prea târziu.

3. Uneori veți pierde legătura. De multe ori simți că destinul tău e strâns legat de omul de lângă tine, dar sunt momente când această legătură dispare. E normal. Cel mai probabil, ești doar obosit(ă).

4. Vei avea gânduri ciudate. Nu, nu e vorba de gândul că te înșală sau de teama că te va părăsi cândva. ”Oare e mai bine să divorțăm?”. ”Aș fi mai fericit(ă) cu altcineva?” – astfel de gânduri îți pot da târcoale când lucrurile nu merg grozav, dar se pot insinua și în cele mai fericite cupluri. Oamenii se gândesc la asemenea lucruri noaptea sau când sunt singuri, însă ele sunt la fel de utile precum întrebarea: ”Cum ar fi fost dacă m-aș fi născut în Franța?”. Urmarea e logică: realizezi că îți pierzi vremea cu o prostie și îți vezi de viața ta.

Imagini pentru poze cu cupluri

5. Nu veți fi atrași pe veci unul de altul. O relație este foarte pasională doar la început. Însă, oricât de puternic ar fi focul iubirii, iubirea se domolește în timp. Uneori, asta poate fi o problemă. Cel mai important lucru este să nu cazi pradă disperării și să nu te gândești că poate n-ați fost meniți să fiți împreună pentru totdeauna. Stă în puterea voastră să treceți peste acest impas.

6. Căsnicia și copiii nu sunt o decizie, ci o provocare. Mulți cred în mod greșit că o căsnicie le va întări relația și venirea pe lume a copiilor va micșora distanța dintre soți. Ei bine, aceste convingeri nu se confirmă întotdeauna. Atât căsnicia, cât și statutul de părinte sunt de fapt niște teste care te vor ajuta să afli cum să fii un partener și un părinte bun. E ca mersul pe bicicletă – la început cu ezitări și chiar cu căzături, apoi cu încredere și cu satisfacția reușitei.

7. Nu veți fi mereu de aceeași parte a baricadei. Acesta este un adevăr dureros, dar e vital să-l înțelegeți și să-l acceptați. Oricât de uniți ați fi, în viață apar situații în care aveți opinii diferite. Chiar dacă obișnuiți să luați decizii de comun acord, mai devreme sau mai târziu, veți ajunge pe poziții diferite. Este foarte important să nu vă enervați și fiecare să încerce să se pună în pielea celuilalt pentru a găsi o cale de ieșire în situații complicate.

8. Uneori vă veți plictisi. Doar în visele noastre cuplurile stau mereu împreună și fac totul fără să se plictisească. În viața reală, o carte sau o întâlnire cu prietenii pot fi mai interesante decât o seară petrecută cu partenerul. Asta nu înseamnă că apare o ruptură între voi, ci doar că fiecare are nevoie câteodată să stea puțin deoparte, iar apoi regăsirea va fi interesantă și vă veți simți din nou minunat împreună.

9. Dragostea este foarte fragilă. Toate relațiile se bazează pe încredere, iar de multe ori aceasta pare foarte solidă. Dar tocmai această percepție este periculoasă, pentru că încrederea între soți se poate spulbera foarte ușor.

Sursa: Graiul Maramureșului

Nefiscalizate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* No, iară-i bai. De vreo două zile, găinile mele nu se mai suie pe cuibar. Asta-i grevă fiscală!

Imagini pentru poze gaini de curte

* Un doctor și un avocat erau invitați la un dineu. Doctorul era enervat că toată lumea îl întreba câte ceva de sănătate și nu putea să se distreze. La un moment dat, îl întreabă pe avocat:
– Tu cum faci de nu-ți cere nimeni sfaturi juridice când nu ești la servici?
– Le trimit facturi exorbitante pentru consultanță în afara programului.
Doctorul se hotărăște să facă la fel, așa că, a doua zi la birou, se apucă de scris facturi. Când să le depună în cutia poștală, ca să fie ridicate de poștaș, vede că avea un plic. Îl deschide și era cât pe aci să facă infarct: primise de la avocat o factură!

* O doamnă se urcă în taxi și îi spune taximetristului:
– Vă rog să fiți atent că sunt mamă a opt copii.
Taximetristul se întoarce și îi răspunde doamnei:
– Eu să fiu atent?!

* – Alo, ce faci?
– Ard calorii!
– Adică faci gimnastică?
– Nu, îmi prăjesc niște carne…

* Obama, într-o mulțime de copii, împarte autografe. Un copil îi zice:
– Tatăl meu zice că ne interceptați convorbirile telefonice și internetul.
Obama:
– Acela nu e taică-tău!

* IUBITA MEA:
În anul care a trecut am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reușit de 36 de ori, ceea ce înseamnă, în medie, o dată la zece zile.
Iată lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes:
– 54 de ori pentru că lenjeria era la spălat
– 17 ori pentru că era ora prea târzie
– 49 de ori pentru că erai prea obosită
– 20 de ori pentru că era prea cald
– 15 ori pentru că voiai să dormi
– 22 de ori pentru că te durea capul
– 17 ori pentru că-ți era teamă că trezim copilul
– 16 ori pentru că erai prea nervoasă
– 12 ori pentru că era ziua critică din lună
– 19 ori pentru că trebuia să te trezești devreme
– 9 ori pentru că susțineai că n-ai chef
– 7 ori pentru că te-a ars soarele prea tare
– 6 ori pentru că te uitai la emisiunea de noapte
– 5 ori pentru că nu voiai să-ți ciufulești coafura
– 3 ori pentru că ne aud vecinii
– 9 ori pentru că ne aude mama ta
Din cele 36 de reușite, rezultatul nu a fost satisfăcător:
– 6 ori pentru că stăteai pur și simplu întinsă
– 8 ori pentru că îmi aminteai că sunt găuri în stratul de ozon
– 4 ori pentru că mi-ai cerut să mă grăbesc, ca să terminăm odată
– 7 ori pentru că a trebuit să te trezesc și să-ți spun că am terminat
– o dată pentru că-mi era teamă că te-am rănit, din cauză că te-am simțit mișcându-te.
IUBITUL MEU:
Am senzația că încurci puțin lucrurile. Iată motivele pentru care n-ai fost în stare de mai mult decât ți-a reușit:
– 36 ori pentru că n-ai venit deloc acasă
– 5 ori pentru că ai venit beat și te-ai dat la pisică
– 21 ori pentru că nu ți s-a sculat
– 33 ori pentru că te-ai terminat prea repede
– 19 ori pentru că s-a culcat înainte de a începe
– 38 ori pentru că ai lucrat până târziu
– 10 ori pentru că aveai un cârcel în talpă
– 29 ori pentru că trebuia să te trezești devreme ca să joci golf
– 2 ori pentru că te-ai bătut și ai primit un șut în testicule
– 4 ori pentru că ți s-a înțepenit fermoarul de la pantaloni
– 3 ori pentru că ai răcit și îți curgea nasul
– 2 ori pentru că ți-a intrat o țepușă în deget
– 20 ori pentru că ai uitat la ce te-ai gândit toată ziua
– 98 ori pentru că n-ai avut timp, deoarece trebuia să te uiți la meci
Iar când am fost împreună și stăteam nemișcată, era din cauză că m-ai confundat cu cearșaful. Și nu despre stratul de ozon vorbeam, ci te întrebam cum ți-ar plăcea mai mult, pe la spate sau în genunchi…
Iar când ai simțit că m-am mișcat, s-a întâmplat din cauză că ți-ai dat drumul la gaze și eu încercam să primesc aer.

* Un european ajunge la un trib izolat din Africa și șeful de trib îl ia să-i arate atracțiile locale. Într-o vale, mai la dos, era un scaun rotitor, împrejurul căruia stăteau pe pământ șase negrese frumușele.
– Asta, zice șeful de trib, este ruleta noastră africană.
– Adică?
– Vă așezați pe scaunul rotitor, vă învârtiți și cea în fața căreia vă opriți vă oferă o partidă de amor.
– Și care-i riscul?
– Una dintre ele e canibală…

* Un marinar se întoarce acasă după trei ani și își găsește nevasta ținând în brațe un bebeluș.
– Fii sinceră cu mine și spune-mi cu care dintre prietenii mei l-ai făcut.
– Eee, ia uită-te la el! Ce crezi că numai tu poți să ai prieteni?

* Plin de tatuaje și cercei în nas, un pușcăriaș vine la votare, cercetează atent buletinul de vot și exclamă:
– Cum, toți nebunii ăștia-s în libertate?!

* Ora șase dimineața. Într-o florărie non-stop intră un tip bine îmbrăcat, dar cu semne de om nedormit și obosit:
– Vă rog să-mi dați un buchet de flori pentru soție. Mai frumoase…
Apoi, gândindu-se un pic, adaugă:
– Și să fie mai moi, vă rog!…

Copilul mării (13): Furia mării

Furtuna a început cu adevărat pe la amiază, când s-a întunecat ca într-o apocalipsă și marea a început să fiarbă mânioasă. Norii negri s-au unit într-o plapumă compactă și joasă, de ziceai că vrea să se împreuneze cu apa ce-și trimitea solii prin valuri tot mai înalte. „Temerarul” părea o jucărie ale cărei comenzi au fost trecute în mâinile naturii, scuturată zdravăn din toate părțile, acoperită periodic de cascade înspumate și apoi împinsă iarăși spre creste înșelătoare. Precum un chibrit ce nu se poate scufunda, dar nici nu are vreo putere să se împotrivească.

Imagine similară

Pasagerii de pe vas erau aruncați dintr-o parte în alta și încercau cu disperare să se prindă un obiect fix. Să ieși din cabine ar fi însemnat sinucidere, dar unii oameni sunt făcuți să înfrunte orice pericole. Cazimir era unul dintre aceia la care simțul datoriei prima înaintea fricii de moarte, oricum ar fi arătat ea. Cu mare efort a ajuns în apartamentul doctorului Tibor, știind că acesta avea nevoie de tot sprijinul.

– Ți-a luat ceva vreme!, îl întâmpină șeful său, țipând pentru a acoperi mugetul valurilor. Toți oamenii sunt la post?

– Cred că da, rosti omul în timp ce-și trăgea sufletul și își elibera capul de sub gluga impermeabilă. Cel puțin așa era înainte de potopul ăsta.

– Doar crezi?!, întrebă doctorul, iritat.

– Liniile de comunicare au căzut, iar pe punte nu se poate ieși. E prăpăd!

– Nu există așa ceva! Tocmai tu să spui asta?

– Serios, domnule doctor. Așa ceva n-am mai văzut și nici n-am auzit: circulă rechinii pe vas ca în adâncul mării. Dar nu numai ei, am văzut foci, delfini și o caracatiță!

– Fugi d-aici, mă’ Cazimire, că tu ai halucinații! O să mergem împreună în control. Nimic nu mă poate împiedica, iar furtunile le mănânc pe pâine, la micul dejun.

Cazimir își privi șeful, pentru a vedea dacă are chef de glume, după care se uită cu îngrijorare spre urgia de afară. Dacă trece peste asta înseamnă că mai are multe zile de trăit, își zise el în gând.

În acest timp, alte două persoane se zbăteau să răzbească prin vântul aprig, valurile imense și ploaia deasă. În față pășea un bărbat solid, cu o funie al cărei capăt era legat împrejurul mijlocului său, iar celălalt de mijlocul femeii care-l urma. Mergeau spre proră, ajutându-se de balustrade sau orice altceva puteau să le ofere siguranță în fața tăvălugurilor ce se succedau. De parcă erau într-un vis, ființe marine curioase se opreau preț de un val să-i cerceteze, după care venea apa și îi ducea în direcții imprevizibile, aducând altele. Femeia, din ce în ce mai obosită, a scăpat din mână sprijinul pe care se baza și a zburat cu valul peste bord. Nici bărbatul nu rezista prea bine, dar se ținea cu ambele mâini de o bară. Simțea că dacă și-ar fi desprins o mână, pentru a încerca recuperarea celei partenerei pierdute, nu s-ar mai fi putut menține pe vas.

Dar minunile nopții nu încetau, și astfel el văzu cum limba unui val aduce lângă el o făptură desprinsă parcă din basme. Un copil cu părul lung și chipul luminat de fulgerele furtunii, care prinse frânghia și trase cu putere. Nici nu era nevoie de mai mult, pentru că un alt val spectaculos îi ușură misiunea și îi aduse la picioare femeia ce păruse pierdută. Era vie și își reveni după ce tuși de câteva ori. Apoi, fără să-și mai permită vreo uimire, au acceptat ajutorul neașteptat până la coborârea în încăperea vizată. Paza lipsea și ușa era închisă, dar asta nu era o problemă de nerezolvat pentru căpitanul Mircea și fiica lui, după cum probabil ați ghicit.

Înăuntru era întuneric beznă, însă la lumina lanternei au putut descoperi o imagine cutremurătoare. În mijlocul cabinei, se găsea un tub transparent de circa doi metri în diametru. Era plin cu apă, de jos și până sus, iar în ea plutea Paul. Părea adormit, fiindcă nu reacționă la intrarea lor. Femeia se apropie emoționată și bătu cu mânerul lanternei în suprafața de sticlă groasă. Niciun răspuns pentru început, dar bătăile au continuat, mai tari și mai dese, urmate de o chemare vocală:

– Paul? Paul!, sunt eu, Doina. Paul, mă auzi?

Băiatul îi urmă exemplul și îi rosti, la rândul lui, numele. Bărbatul de alături era prea impresionat de priveliște pentru a putea scoate un cuvânt. Chemările au avut efect și ochii Omului Scoică s-au deschis ca dintr-un somn prelung. Chipul lui se lumină de bucurie, transmițând această stare și celor trei vizitatori. Doina își lipi palma de recipient și șopti cu gura larg deschisă:

– Mi-a fost dor de tine!

Paul o imită, potrivindu-și mâna sidefată în dreptul celeilalte și rostind în surdină: „Și mie de tine!”

– Cum îl putem scoate?, interveni Mircea cu o curiozitate firească.

– Nu puteți!, se auzi o voce autoritară din spatele lor. Doar eu pot să fac acest lucru.

Era doctorul Tibor, însoțit de Cazimir și încă două „gorile” înarmate.