Șeful tău nu mai vorbește cu tine: Unul dintre primele semn care indică o concediere este faptul că șeful tău, care te includea în ședințe și alte întâlniri, nu mai vorbește brusc cu tine. Dacă șeful tău nu mai vorbește cu tine, atunci ai probleme. Înseamnă că acesta a renunțat la a mai lucra cu tine, iar ție îți va fi destul de greu, deoarece nu mai simți că ești unul dintre pionii importanți pentru succesul viitor al echipei.
Compania ta achiziționează un software care îți poate face treaba: Pe măsură ce tehnologia avansează, una dintre consecințele nefericite este că multe locuri de muncă sunt înlocuite de software. Dacă în compania ta este introdusă automatizarea care poate face tot sau o parte a muncii tale, atunci locul tău de muncă este în pericol. Întreabă-te de cât de mulți oameni ca tine va mai avea nevoie compania atunci când automatizarea va fi completă. Va avea nevoie de câțiva, dar automatizarea înseamnă reducerea costurilor, iar salariile și beneficiile sunt adesea cele mai mari costuri pe care le are compania.
Ești omis din procesul de comunicare: Unul dintre cele mai importante indicii conform căruia urmează o concediere este că te simți în afara discuțiilor. Deodată, șeful tău și chiar câțiva dintre colegii tăi nu vor să mai vorbească cu tine. Cu cât vorbesc mai puțini oameni cu tine, cu atât mai mult se pregătește șeful tău de concediere. Când o companie decide să renunțe la un membru al echipei, membrii ceilalți sunt informați cu privire la plecarea persoanei în cauză, iar managerii de resurse umane trebuie să găsească un înlocuitor pentru tine. Toate aceste lucruri pot avea loc fără ca angajatul care urmează să fie concediat să știe.
Compania ține evidența greșelilor tale: Un alt semn clar că trebuie să îți faci griji cu privire la siguranța locului de muncă este faptul că firma ta îți monitorizează greșelile. Dacă o companie vrea să te concedieze, va începe să colecteze dovezi conform cărora performanța ta lipsește. Acest lucru înseamnă că orice greșeală pe care o faci va fi înregistrată.
Sursa: Graiul Maramureșului
racoltapetru6 
Mda, se pare că încă pot sta liniştită. 😀
Mă bucur pentru tine, dar era ceva de așteptat. Dacă aș fi patron, tu ai fi prima mea angajată. 🙂
Mulţumesc mult, Petru!
Dar să ştii că eu iau pauze de pipă şi stau pe blog în timpul serviciului. Asta am avut de declarat. 😀
Foarte interesant si util acest ghid … oricum, daca nu ne place ceea ce facem pe la munca, mai bine plecam fara sa mai asteptam astfel de semnale…. o zi excelenta sa ai, draga Petru ! 🙂
Deși sunt pensionar, m-am gândit că aceste observații ar fi utile celor care lucrează sub controlul patronilor. De multe ori, poate să fie un avantaj, pentru că ai cu cine să negociezi, dar depinde foarte mult de omul la care lucrezi.
Salutări din toată inima, dragă prietene! 🙂
Mwahaha, eu lucrez la firma sotului. Daca el nu mai vorbeste cu mine, nici ciorba calda nu va manca:)))))))))
Săru-mâna și mare mulțămire pentru comentariul atât de drăguț, dragă prietenă! Din care se deduce că tu ești de fapt șefa. 🙂
Sunt aspecte binevenite pentru orice angajat. Suport cu greu ierarhiile; am trait fara serviciu (si fara asigurari sociale) sapte ani inainte sa mi se acorde pensia. Nu recomand.
Am avut sansa ca ceilalti din familie lucrau, iar eu aveam grija de casa (devenita gospodarie…)
Bine că s-au terminat cei șapte ani de solitudine și ai intrat în rândul celor care suferă cu tot cu asigurare. Măcar noi avem dreptul să ne plângem.
Au ramas in urma astia de la ” Graiul Maramuresului ” caci , primul semn este atunci cand te opreste ala de al intrare si-ti ridica cu aceasta ocazie si permisul de acces in incinta institutiei : esti sigur ca-i gata ! Semne nu exista !!! Seful te poate pupa pe amandoi obrajii si pe tine si pe navasta-ta 😉 cu fix zece minute inainte de figura asta iar dupa…poate sa planga cu lacrimi de crocodil caci nu te mai ajuta decat Dumnezeu si probabil ITM-ul prin biroul sau de somaj . Eu sunt Stan Patitu nea Petre si le pot da lectii oricand alora de la publicatia respectiva caci…am experienta in domeniu . Culmea este ca , cu toata experienta mea , nimeni nu s-a gandit vreodata sa ma concedieze din….somaj ! Bine c-am scapat dracului de sefi , acum singurul sef este nazista mea si eu personal ! O seara cat mai buna in continuare nea Petre !
Poate că șeful de acasă e mai sever și mai pretențios decât cum ar fi cel de la serviciu. La care se adaugă și programul de lucru: nelimitat, pe toate schimburile și fără concediu. 😉 Dacă beneficiile compensează aceste neajunsuri, numai matale știi, nea Marian. 🙂
Dintotdeauna nu am avut nici macar o mica problema cu sefi, insa am facut si fac cu drag ceea ce fac. Imi stiu locul, iubesc comunicarea, corectitudinea, sper sa nu am probleme.
O seara frumoasa! 🙂
Mă bucur pentru tine, Ileana! Cel mai mare avantaj este să îți placă ce faci, chiar dacă această cerință nu vine de la început, ci prin autoeducație.
Toate cele bune! 🙂
Ce bine ca nu mai am de-aface cu acesti patroni care isi mananca de sub unghie
Așa mi-am zis și eu când am ieșit în pensie. Dar acum parcă mă apucă nostalgia neînțelegerilor cu șeful, cu inginerul, cu directorul. 😦
O zi minunată, Anușka! 🙂
🙂 🙂
Dacă ești bun în domeniul tău, nu ai probleme. Că șefii în general au aceeași mamă este perfect adevărat. Petru ai reușit să liniștești “spiritele”, acuma orice semn din partea șefilor ne va duce cu gândul la această listă!😂😂😂
Nu împușcați mesagerul! 😀
Cel mai bine-i să ne perfecționăm mereu, în așa fel încât șeful să se bată pentru a ne avea în echipă. Șefii de la noi se tot schimbă, dar meseriașul tot meseriaș rămâne. 😉
Salut Petru ! 🙂
De data asta, ” Graiul Maramureșului ” nu a NIMERIT-O ! 😦
ȘEFUL din ziua de azi este precum IUDA !!! 🙂 😦 🙂
Bine că sunt PENSIONAR ! 🙂
Hai SIMONA ! 🙂
Hai SORANA ! 🙂
Hai ROMÂNIA ! 🙂
Detalii pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/
Alioșa ! 🙂
Salutări efervescente, Alioșa! 🙂
Desigur că lista de mai sus nu e universal valabilă, dar sunt sigur că mulți dintre cei care au fost concediați au văzut semnele despre care e vorba, din moment ce sunt logice și normale. Ce-i drept, pe la noi nu toată lumea acționează logic, plus că intervine și neprevăzutul. 😉
Hai Simona! Hai România! 🙂
Nişte semne ca şeful să-şi dea seama că în curând oameni de nădejde din compania sa îi vor spune “hai, pa!” nu ai? Multe firme şi-au dat “obştescul sfârşit” pentru că patronul nu a ştiut să-şi închege echipa de lucru.
Pentru șefi nu am găsit încă semne, dar nici nu trebuie să-i plângem de milă. Dacă își taie singur craca de sub picioare, să plătească precum popa!
Da sunt bune semnele care le-ai aratat și se practica pana acum des si foarte des ,dar acuma zici multumesc ca mai lucreaza pentru salariul minim,s-a cam intors roata,lipsa de personal ! O seara frumoasa iti doresc!”
Sunt sigur că ești în temă cu acest subiect, mai ales că lucrezi în domeniul turistic, cu mulți șefi și multe schimbări. Îți doresc să nu ai parte de semne precum cele de mai sus, dragă prietenă! 🙂
Buna dimineata!
Cafeaua prieteniei
va asteapta-n zori de zi,
cu aroma bucuriei,
gata s-o puteti servi !
Bună să-ți fie inima, Anușka!
Plecăciune și mare mulțămire pentru vizită și cafeaua prieteniei, atât de binevenită de fiecare dată! Toate cele bune și frumoase! 🙂
Multumesc!
Weekend placut Petru ,la mine ploua 🙂
Bună dimineața, Anușka!
La mine e timp frumos, dar răcoros, așa cum e firesc în octombrie. Îți doresc zile plăcute, chiar dacă vremea de acolo e mai mohorâtă! Seninul ți-e în suflet și-n priviri! 🙂
Ziua bună, dragă Petru! Da, este un subiect foarte important și actual. Am observat în comentarii că cei mai mulți se gândesc la șefi-ăatroni. Dar asta nu înseamnă că la serviciile „de stat” nu sunt asemenea situații. Repede se mai schimbă dispoziția unor șefi și rămâi perplex când auzi așa, dintr-o dată, că ești vorbit pe la spate de unii, de alții, iar șeful pleacă urechea la „binevoitori”. Da, se întâmplă. Dar să fim noi sănătoși, că nu oprește viața doar cu un asemenea hop.
Numai bine și un sfârșit de săptămână odihnitor! Că frumos… nu prea este cu atâta ploaie, care nu se mai oprește… 🙂
Salutări călduroase și luminoase, dragă Alex! Omul harnic nu se teme prea tare de concediere, mai ales că în România e nevoie de mână de lucru în multe domenii. Doar celor care și-au făcut un culcuș comod le e frică să nu fie disponibilizați, știind că le va fi aproape imposibil să mai găsească un loc atât de călduț, fără prea mari bătăi de cap.
Sănătate și voie bună, în ciuda vremii și a vremurilor! 🙂
Nu sper decât să nu treacă nimeni prin astfel de momente, mai ales că la noi devine o adevărată aventură descoperirea unui alt loc de muncă – vârsta te poate trage în jos, experienţa prea mare îi face pe unii să strâmbe din nas fiindcă nu poţi fi manipulat sau plătit de ochii lumii etc. Să fie de bine pentru toată lumea, iar treaba să meargă şnur, Petru! 🙂
Nu pot decât să bănuiesc cât poate fi de neplăcut să rămână cineva fără slujbă, pentru că eu n-am avut parte de o asemenea experiență. Chiar și când am fost nevoit să plec prin transfer, am simțit că parcă cerul se prăbușește și trebuie să-mi creez de la zero o altă lume. Dar și astfel de necazuri fac parte din călirea noastră, ne dăm seama de asta după ce trec anii.
Să auzim numai de bine, Cristian! 🙂
Sunt de actualitate si cam asa se intampla mai mult la stat . Nu doresc nimanui sa i se intample mai ales la varsta cand se apropie de pensionare si cam pe acestia ii lovesc nesocotitii de sefi. Sa stii ca ne asemanam pe undeva, nici mie nu mi-a fost usor cand dupa 22 de ani am schimbat serviciul . Pacat ca n-am avut mintea de acum, nu m-am gandit niciodata ca se poate intampla sa se schimbe oranduirea. Daca ma grabeam si schimbam mai demult, nu stateam in cercetare (Cenusareasa timpurilor de atunci ca si a celor de acum) aveam si eu o pensie macar cu putin mai mare dar nu degeaba ma cheama si Constanta pentru ca ,constanta sunt cam in toate, ha,. ha, ha.
😀 😀 😀
E bine că acum putem face haz de necazurile prin care am trecut mai demult. Nu putem știi dacă alegerea altor drumuri la răscruci ne-ar fi avantajat sau ne-ar fi făcut mai mult rău. Mai bine să ne mulțumim cu ce a ieșit.
M-ai cam pus pe gânduri, dar sunt reale aceste semne și mai bine să nu ne fie destinate niciodată. 🙂
E bine să fim pregătiți pentru orice, chiar dacă ni se pare că nouă nu ni se poate întâmpla niciodată. 😉
Ai dreptate, dar de cele mai multe ori când a sosit clipa, oricât ne-am pregăti, nu mai putem face nimic decât să acceptăm situația. 😀