Copilul mării (14): Puterea dragostei

Un întrerupător făcu lumina să inunde dintr-o dată încăperea, alungând cu brutalitate orice urmă de întuneric și îndoieli. Până și marea și-a încetat mugetul, pentru a nu pierde nimic din acțiunea explozivă care se anunța. Calitate confirmată de la început prin câteva focuri de armă, trase de doctorul Tibor în containerul cilindric.

– După cum vedeți, pereții sunt bine blindați, le spuse acesta cu mândrie. Iar eu v-am anticipat din nou mișcările. Așadar: Bine ați venit pe ”Temerarul”! Păcat că am rămas fără căpitan, dar nu puteam să le am pe toate, nu-i așa? Totuși, sunt curios să știu cine ești dumneata și ce rol joci în această poveste, domnule Mircea… Hei, tu, băiete! Stai cuminte dacă nu vrei să te rănesc!

Avertismentul îi era adresat lui Marin, băiatul nud ce nu avea răbdare să stea într-un loc.

– Mă bucur că ni te-ai alăturat, dar ai răbdare până îți vine rândul. Deocamdată, vorbeam cu fostul căpitan…

– Comisar de poliție Bud, îi satisfăcu curiozitatea cel vizat. În această calitate, te anunț că ești arestat și îți cer să predai toate armele.

– Ia te uite cu cine avem onoarea! Permite-mi, însă, să am ceva rezerve, având în vedere că te-ai strecurat cu acte fictive pe această navă. La fel ca doamna ce te însoțește, despre care spuneai că-i retardată. O fi tot de la poliție?

– Nu tocmai!, răspunse femeia cu iritare în glas și arătând spre prizonierul acvatic. El este iubitul meu și am venit să-i fiu alături.

– Iubitul tău?! Fii serioasă, cucoană! Doar n-o să faci dragoste cu un monstru marin capabil să sperie orice om. E ceva pervers, nu crezi?

– Dumneata vorbești de ciudățenii?, continuă femeia, care nu era alta decât Doina. Am auzit eu ce monstruozități creezi în laboratoarele din spital, fără autorizații sau cunoștința autorităților.

– Destul cu vorba, că nu am timp și răbdare să vă lămuresc. Luați-i pe toți trei și puneți-i sub pază. Misiunea e îndeplinită și putem să ne întoarcem pe uscat. Poate că insula aceea nici nu există.

Cele două matahale îi luară în vizor pe comisar și pe Doina, în timp ce Cazimir se apropie de băiat. Doar că Bud nu era omul care să cedeze atât de ușor, astfel că, nu se știe de unde, îi apăru în mână un pistol. A fost doar o iluzie, spulberată scurt de doctorul care l-a dezarmat cu un glonț țintit în brațul drept. Momentul de panică a fost folosit de paznici pentru a pune mâna intruși și a-i imobiliza, în ciuda împotrivirilor ce au urmat. Ba tocmai această opunere i-a făcut să apeleze la măsuri mai dureroase, iar în cazul femeii, se vedea cum bărbatului îi face plăcere s-o siluiască.

Între zgomotele acestei confruntări era cam greu să fie auzit și un sunet mai slab, dar constant, ce venea dinspre bazinul transparent. Și totuși, unul câte unul, toți cei prezenți au ajuns să vadă cum Paul încerca să fisureze geamul cel gros, folosindu-se de tăișul dur al scoicilor ce-i înveleau mâinile. Se făcu tăcere, fiecare fiind curios să vadă dacă această idee va avea vreun rezultat sau era doar o încercare disperată, fără sorți de izbândă. Marginea sidefie aluneca lin pe suprafața netedă, precum un diamant pe sticlă, lăsând o zgârietură ce părea neînsemnată la o asemenea grosime. Dar omul-scoică nu părea descurajat, ci continuă până reuși să unească linia ce desena un cerc la baza recipientului. După care, se întinse pe spate, se sprijini cu mâinile de partea opusă și împinse cu picioarele interiorul cercului. O dată, de două ori, de trei ori… Nimic.

Doctorul răsuflă ușurat și zâmbi bucuros, în timp ce prietenii lui Paul se arătau dezamăgiți. Dar tocmai când se pregăteau să revină la problemele lor, se auzi o bufnitură eliberatoare, după care apa țâșni cu putere peste pardoseaua fină a cabinei. În câteva secunde, bazinul era complet gol, iar trupul masiv al lui Paul se înălța amenințător pentru oamenii doctorului. Gloanțele au început să șuiere, ricoșând în diferite direcții din trupul impenetrabil al bestiei și provocând panică printre trăgători. Doar doctorul își păstra calmul și încerca zadarnic să-i încurajeze. După ce au încasat câteva lovituri dureroase, și-au dat seama că lupta devenise inegală și au bătut în retragere. Șeful lor mai avea, însă, un as în mânecă: pistolul cu electroșocuri, de puterea căruia era sigur.

Stând pe scara ce dădea în cabină, descărcă cu satisfacție prima serie de curent paralizant, dar, spre dezamăgirea lui, efectul nu a fost cel scontat. Monstrul tresări, îngenunche câteva clipe și gemu prelung. Atunci se auzi vocea Doinei:

– Paul! Fii tare, dragul meu! Te iubesc!

Urmă o nouă tresărire, urmată de un spasm, ca de deșteptare. Namila se ridică încet, dar hotărâtă, privind cu mânie spre doctor. Acesta aplică alt șoc, apoi altul, dar parcă ființa devenise imună. Abia atunci și-a dat seama Tibor că lupta e pierdută și se impune să-și scape pielea. A ieșit în fugă, împreună cu Cazimir, și a apelat la planul de fugă, în caz de urgență. În timp ce Paul era copleșit de revederea iubitei și cu toții își făceau griji pentru rana comisarului, de afară se auzi zgomotul unui elicopter care se ridica. La scurt timp, furtuna își reluă intensitatea.

Imagini pentru poze cu elicoptere mici

 

35 thoughts on “Copilul mării (14): Puterea dragostei

  1. Of,de ce se termina cand eu voiam sa mai citesc sa aflu ce mai se intampla ,sper sa continui cat mai repede Petru 🙂 felicitari ca stau cu sufletul la gura sa vad finalul 🙂
    Seara buna sa ai!

    1. Din (ne)fericire, încă mai sunt câteva episoade, deci am să mă bazez în continuare pe lectura și aprecierile tale, Anușka. Chiar dacă doctorul a fugit, au mai rămas câteva lucruri de lămurit. 🙂
      Mii de mulțumiri și la fel de multe gânduri alese!

  2. Buna noapte draga Petru si bine te-am gasit intr-o zi de mare sarbatoare !!!
    Lipsind atata vreme, sigur o sa citesc in urma, dar pot sa spun ca am lecturat cu placere, suspansul este din ce in ce mai mare !!! O noapte magica si linistita iti doresc !!!

    1. Bine ai revenit, dragă Mica! Ți-am simțit cu toții lipsa, și sper că ai avut parte de o vacanță plăcută și revigorantă pe unde ai fost. E nevoie, din când în când, de o desprindere din rutină pentru a vedea cum se trăiește viața și dintr-o altă perspectivă. Sănătate și voie bună îți doresc din toată inima! 🙂

      1. Nea Petre , daca n-asi sti despre ce-i vorba , asi zice ca…se aud clopotele de nunta 😉 !

  3. Palpitant,am citit dintr-o rasuflare pana la capat,sper ca lucrurile iau o intorsatura favorabila!O seara faina iti doresc! 🙂

    1. Speram din suflet să citești cu plăcere, în special acest fragment, când dragostea are un rol decisiv. Mulțumesc pentru compliment și îți doresc o zi cum nu se poate mai plăcută, dragă Gabi! 🙂

  4. Buna dimineata! Petru si prietenilor acestui blog minunat
    Iti doresc o duminica binecuvantata si astept ,,umorul de duminica” 🙂
    Pana atunci serveste din cafeluta proaspat facuta 🙂

    1. Bună dimineața și însorită să-ți fie toată duminica, Anușka! Așa cu se prognozează și prin Maramureș, însă, deocamdată, cerul mai are niște nori ce împiedică soarele să ne lumineze.
      Mare mulțămire pentru cafeaua prieteniei! 🙂

  5. Eliberarea omului-scoică a avut ingredientele necesare, astfel că episodul a fost captivant, Petru! 😊 Mi-a plăcut “punerea în scenă”. Gânduri bune şi o duminică frumoasă îți doresc!

    1. Sunt încântat de aprecierile tale, Cristian! 🙂 Mai ales că era un moment la care m-am gândit mai mult, și nu eram sigur că am ales modalitatea cea mai potrivită. O săptămână plăcută și fructuoasă îți urez, la rândul meu!

  6. Dragostea invinge, daca e dragoste si nu imitatie. Dragostea din poveste va invinge cu siguranta, unde nu e durere, nu poate fi doar lapte si miere… 😉
    Noapte linistita!

  7. Dacă nici iubirea nu-ți dă forță să învingi, atunci ce? Sunt tare curioasă cum va fi finalul, dar n-aș vrea să se termine, așa că stau cumințică, cu suspansul cocoțat pe umeri…și aștept până sâmbătă!

  8. Bineinteles ca am umblat dupa acest episod tot pe blogul tau, mailul lasandu-se asteptat. De fapt imi rezerv placerea sa citesc luni episodul si chiar desi eram anuntata sambata sau duminica despre el, preferam sa il citesc luni, incepand astfel saptamana cu intrebari asupra evenimentelor din ultimul episod. Insa luni nu am avut timp, marti am avut de rezolvat niste treburi in oras si mi-am luat o zi libera, asa ca abia la mijlocul saptamanii ma bucur si eu de intorsaturile intamplarilor din episod! 🙂

    1. Comentariul tău e la fel de valoros în orice zi, chiar dacă îl aștept cu mare interes încă de sâmbătă. Dar știi tu că mie îmi place așteptarea, cea care face ca timpul să treacă cu emoții și speranțe. 🙂

  9. Iubirea cel mai de pret dar al omului reuseste in orice situatie. Captivant episodul, bine ca nu se termina asa brusc , chiar mai vreau ca tare frumos le impletesti si sa scapam de doctor, sa-i vina mintea la cap si sa se caiasca de rele. Numai bine su bafta la “crosetat” draga Petru ❤

    1. Sunt încântat că ți-a plăcut și acest fragment al povestirii, tocmai fiindcă e vorba de o iubire mai aparte, între un om și ceva care nu prea mai arată a ființă umană. Însă tocmai asta face să se vadă dacă dragostea e profundă și dezinteresată. ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.