Tangențial (4)

„O fi cu nervii la pământ”, se gândea Maria în timp ce o urmărea pe domnișoara de alături cum fuma țigară de la țigară. Era tânără, frumoasă și siluetă ca un manechin pe care hainele cântăresc mai mult decât corpul. Pe chipul machiat cu dărnicie se putea citi tristețea și uneori o grimasă de nerăbdare, accentuată prin priviri dese aruncate ceasului prețios de pe mână. Amândouă fuseseră invitate într-un birou improvizat, în așteptarea colonelului Andreicuț. Trecuse o săptămână de la prima lor discuție, timp în care femeia a așteptat ca pe jar o cât de mică informație despre soțul ei. Acum, în sfârșit, se părea că cercetările au ajuns în stadiul de a genera câteva concluzii.

Imagine similară

– Tot pe domnul Andreicuț îl așteptați?, întrerupse Maria tăcerea apăsătoare.

– Nu știu pe cine… mi s-a spus că aici voi primi informații, răspunse tânăra cu ochii pierduți.

– V-a dispărut și dumneavoastră cineva din familie?, riscă femeia o întrebare mai concretă.

– Da… da, da. Iubitul meu, Georgică… Ne-am certat, chiar înainte de ciocnirea asta cu planeta nenorocită. Mi-a spus că o să se sinucidă dacă nu ne împăcăm, dar eu nu l-am crezut. Acum îmi pare rău…, se pare că a făcut-o cu adevărat.

– Eeee, n-aveți de unde să știți, încercă Maria să o liniștească. Soțul meu iubea viața, își adora familia, dar tot a dispărut. A fost…

Colonelul intră cu sprinteneala-i caracteristică și le salută amabil.

– Dumneavoastră sunteți…

– Nedelcu Sânziana, completă tânăra strângând mâna bărbatului.

– Așaaaa…, pe dumneavoastră vă știu prea bine, îi zise apoi Mariei, întinzându-i și ei mâna. Am făcut tot posibilul, ținând cont de situația excepțională în care ne aflăm. Să nu vă așteptați, însă, la multe răspunsuri, și cu atât mai puțin la minuni. Suntem oameni, iar fenomenul acesta a fost gigantic față de puterile și cunoștințele noastre. Cum îl chema pe logodnicul dumneavoastră?

– Georgică, de fapt Gheorghe Zetea, se grăbi domnișoara să informeze. Nu suntem logodiți încă, dar ar fi urmat…

– Aveți o poză cu el?

Tânăra își deschise poșeta și scoase mobilul, căutând printre fotografii și oprindu-se la una, pe care o arătă colonelului.

– Avem o înregistrare cu toți cei care au urcat pe vasul condus de Pop Alexandru, soțul doamnei Maria. Se vede treaba că unul dintre ei era acest Georgică. Îmi pare rău pentru amândouă, dar nici măcar o parte din trupurile lor nu a fost găsită și nici nu mai cred că se va găsi. Condoleanțele mele, doamnelor.

Un oftat prelung și dureros se auzi din pieptul Mariei.

– Eu nu pot să accept această dispariție, răbufni tot ea. Trebuie să existe o explicație, doar nu s-au evaporat.

– Vă înțeleg, doamnă, și am căutat cu toții să lămurim misterul. Mai ales că am găsit fragmente din ambarcațiune, însă nici urmă de oameni. Părerea specialiștilor e că trupurile lor au fost aruncate în spațiu, odată cu apa din lac. Deci nici o șansă să supraviețuiască fără oxigen, chiar dacă n-ar fi murit la impact.

– Băiatul meu simte că tatăl lui trăiește, iar eu tind să-l cred. Poate că a fost prins de cealaltă planetă…

Andreicuț zâmbi cu indulgență la fabulația Mariei.

– Doamnă dragă, astronomii au constatat că planeta Major, cum a fost numită, nu are atmosferă, deci nu se poate trăi pe ea. Nu are rost să vă faceți speranțe deșarte, ci mai bine îi dedicați o piatră funerară în fața căreia să vă rugați pentru sufletul lui. Se fac formele necesare ca să primiți ajutor pentru ceremonie și o indemnizație pe viață.

– Și ceilalți?, se interesă Sânziana.

– Doar rudele au dreptul la ajutor, domnișoară. Vă înțeleg durerea și îmi exprim compasiunea, la fel și pentru celelalte victime. Apropo de asta, acum dispun de pozele tuturor și vă rog să le priviți, doamnă Maria.

Femeia recunoscu doar fotografiile prietenilor Titus și Sabina, la care se adăugă acum cea a lui Georgică. Despre ceilalți trei, le dădu colonelul câteva informații.

– Acesta e un cetățean român de origine siriană, pe nume Sibel. Regret că trebuie să vă spun, dar era sub supravegherea SRI, cu bănuiala că plănuiește un atentat.

– Aoleu!, exclamă Maria. Și de ce a fost lăsat să umble liber prin țară?

– Se voia prinderea șefilor, prin intermediul lui. Ăsta e cel de-al treilea și al patrulea pasager, zise colonelul în timp ce le arăta ultima poză.

– Păi, nu văd decât unul, se miră Sânziana, trăgând vârtos dintr-o nouă țigară.

– Nici nu e nevoie de mai mult. Sunt doi frați gemeni care seamănă perfect. Problema este că unul dintre ei și-a ucis părinții și vrea să scape și de fratele său. Totul de la nemulțumirea privind împărțirea averii.

– Extraordinar, ce oameni!, se cruci din nou Maria. Nici pe ăsta nu ați fost în stare să-l arestați?

– Au fost reținuți amândoi, dar fiecare își susținea nevinovăția, iar martorul principal nu era sigur care dintre ei e vinovat. A trebuit să fie eliberați și cercetați în libertate. Pentru acești trei indivizi nu a venit nimeni să ceară informații și nici ajutoare.

28 thoughts on “Tangențial (4)

    1. Nicio grijă, Anda, că nu mă folosesc de efecte speciale pentru a amplifica suspansul. Doar filmele au acest privilegiu. Mii de mulțumiri pentru lectură și urări, dragă prietenă! Să auzim de bine! ❤

  1. Cred ca copilul ceea ce simte asa va fi, de fapt mi-ar placea sa cred ca este adevaratce simte copilul. Interesanta si din ce in ce mai condimentata. M-a luat putin tahicardia, insa sper sa fie de bine la final. Felicitari!
    O dupa amiaza faina! 🍀🍵❄

    1. Sper ca viitorul fragment – în care revenim pe planeta Major – să-ți confirme bănuielile și să facem cunoștință mai îndeaproape cu noile personaje.
      Mulțumesc frumos și îți doresc tot binele din lume, Ileana! 🙂

  2. Ce lectura placuta draga Petru, cu multe intrebari ?🤔 Mai mult ca sigur vom afla vesti bune, mai ales ca baiatul Mariei simte!!! Au aparut personaje noi, se complica povestea in continuare vad !!! 😉 O noapte linistita cu somn usor!!! 🌛😑

    1. Sigur că vor fi vești bune, dar nici de cele rele nu ne putem feri, așa cum se întâmplă în viață. Măcar vom face încă un pas înainte, pentru a vedea ce e cu planeta aceea stranie. 😉
      O zi de duminică cum nu se poate mai plăcută, dragă Mica! 🙂

  3. Cam limbut colonelul acela. Deduc eu că, dă nişte informaţii, ce ţin de anchete în derulare. Cam lipsit de deontologie profesională este domnul colonel. Fără tact profesional anunţă şi moartea celor doi, îndeamnă la ridicarea unor pietre funerare şi dă trimitere la obţinerea indemnizaţiei pe viaţă a urmaşilor, de parcă astea dureau cel mai tare în asemenea situaţii. No, bine că n-a stat de vorbă cu mine! Da, cred şi eu că copilul simte cu sufletul.

    1. E adevărat că Andreicuț a fost mai mult decât cooperant cu femeile aflate în doliu, dar după ce trec la câțiva metri de apocalipsă, oamenii se simt mai apropiați unul de altul, iar secretele nu-și mai au rostul, mai ales când e vorba de un dosar în care moartea e o certitudine.
      Dar, pentru orice eventualitate, m-am ferit să introduc un personaj feminin atât de persuasiv ca tine. 🙂

  4. Am citit intr-o rasuflare,da sper ca sa fie ceva adevarat din cea ce simte copilul!Emotii si speranta,sa vedem continuarea!Un weekend minunat iti doresc!:)

    1. Complexe și necunoscute sunt senzațiile pe care le simte un „copil special”, precum este Vasile din această povestire. Am văzut câteva cazuri reale în care ne-au uimit cu percepțiile lor. Distracție plăcută în această duminică, dragă Gabi! 🙂

  5. Ce frumos curge povestea, personajele sunt plasate strategic ca să folosesc un termen milităresc, excelent.
    Tizu’ nu cred că a murit, dă bine să se creadă asta, copilul simte iar aici se naște o nouă speranţă. Așteptăm continuarea, sunt multe informaţii care trebuiau păstrate, în fine..
    Sănătate de fier și liniște îţi doresc, ca să ai starea necesară pentru a migălii episodul următor.
    Duminică frumoasă și rodnică, Petru!

    1. Mare recunoștință pentru cuvintele frumoase din comentariu, George! Încerc să adaug personaje interesante, pentru o acțiune interesantă, pe placul celor care se încumetă să parcurgă fiecare episod. Mă bucur dacă reușesc, iar aprecierea ta mă flatează.
      Să fii iubit și mereu iubitor!

  6. Buna dimineata! Petru si prietenilor loiali de pe acest blog cu articole interesante.
    Povestea ma tine cu sufletul la gura sa vad urmarea 🙂
    O cafeluta si o dumninica placuta !

    1. Bună dimineața, precum ți-e de bună cafeaua din fiecare zi, Anușka!
      Mare mulțămire pentru lectură și complimente, alături de gândurile și sentimentele mele cele mai călduroase! 🙂

  7. Întotdeauna este incitant atunci când misterul se adânceşte. Şi sunt sigur că ne pregăteşti surprize, aşa cum ne-ai obişnuit. 🙂 Petru, inspiraţia fie cu tine în continuare, episod după episod! 🙂

    1. Sper să iasă așa precum îmi doresc. Deocamdată am pregătit doar premisele, rămâne să văd cum reușesc să mă folosesc de ele. 🙂
      Mulțumesc și îți doresc o săptămână cu multă energie, Cristian! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.