Judecata

Imagine similară

Sunt judecat din primele zile de viață,
Mi s-a oferit un înger, ca avocat din oficiu;
Am fost condamnat de mai multe ori, cu suspendare,
Dar procurorul a atacat mereu decizia,
Astfel că îngerul mi-a devenit și supraveghetor.
Încă mă bucur de prezumția de nevinovăție,
Dar mi s-a spus că sunt pasibil de pedeapsa cu moartea eternă,
Iar sentința finală se tot amână,
Fiind prea multe cazuri pe rol
Și doar un singur Judecător.

Advertisements

Percepții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Trecutul, prezentul și viitorul își dau întâlnire în România.
Prezentul și viitorul sunt punctuali, dar trecutul întârzie.
Până la urmă apare cu o sacoșă în mână, iar ceilalți îl întreabă de ce a întârziat.
Trecutul:
– Am stat la coadă, să-mi ridic pensia.
Prezentul:
– Coadă?!? Ce-i aia coadă?
Viitorul:
– Pensie?!? Ce-i aia pensie?

* Confuzie
– Alo, cu domnul director Jan, vă rog!
– Cine-l caută?
– Mimi, am fost colegă de liceu cu dumnealui…
– Ia mai du-te naibii de fufă! Directorul nostru nici nu a făcut liceul…

* Intră un tip într-un sex-shop și, după ce se tot învârte în jurul unei păpuși gonflabile vreo 15 minute, îl întreabă pe vânzător:
– Când e fabricată?
Vânzătorul verifică în calculator și îi răspunde:
– 10 ianuarie 2016.
– Aaaa, nu! Capricorn, nu!

Imagini pentru imagini cu oameni care ascultă muzică la căști

* Nu ascultați muzică în căști în timp ce dați cu aspiratorul! Așa am făcut eu curat în 3 camere înainte să realizez că nici măcar nu-l băgasem în priză.

* Îmi amintesc o dată când tatăl meu mi-a dat bani pentru a plăti factura la electricitate, dar în schimb am cumpărat un bilet de loterie pentru a câștiga o mașină nouă.
Când am ajuns acasă, i-am explicat tatălui meu ce am făcut și acesta m-a bătut de m-am căcat pe mine.
Dar în ziua următoare, când tata s-a trezit și a deschis ușa, în fața casei noastre era o mașină nou-nouță.
Toți au început să plângă de fericire, în afară de mine, pentru că mașina era de la compania de electricitate, care venise să ne taie curentul, iar tata a început să mă bată iarăși.

* Mi-e milă de cei care nu beau alcool. Se trezesc dimineața fără posibilitatea de a se simți muuult mai bine mai târziu…

* Un soldat american, aflat la Paris, stătea în fața unei catedrale și privea o nuntă.
– Cine e mirele?, îl întreabă pe un francez care stătea alături.
– Je ne sais pas, răspunde francezul.
Jumătate de oră mai târziu, americanul intră în catedrală pentru a o vizita și vede câțiva oameni care tocmai puneau un coșciug pe catafalc.
– Cine e mortul, îl întreabă pe preot.
– Je ne sais pas, vine răspunsul acestuia.
– Pe toți sfinții!, exclamă soldatul. Sărmanul, nu a rezistat nici măcar o oră!

* O femeie s-a sinucis la 105 ani! ”Asemenea cazuri nu s-ar întâmpla dacă moartea și-ar face treaba”, a declarat polițistul care anchetează cazul.

* Într-un magazin american, negustorul îndeamnă clientul:
– Dacă tot ați intrat, cumpărați măcar ceva. De pildă, acest frumos revolver.
– Ce să fac cu un revolver?
– Cum ce să faceți?!, se miră negustorul. Doar nu vreți să trăiți o veșnicie!

* Cum e și omul…
Când nu are bani, mănâncă legume sălbatice acasă;
Când are bani, mănâncă aceleași legume sălbatice într-un restaurant pretențios.
Când nu are bani, merge pe bicicletă;
Când are bani, merge pe bicicletă de cameră pentru exerciții.
Când nu are bani, aleargă să-și câștige pâinea;
Când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile.
Când nu are bani, își dorește să se căsătorească;
Când are bani, își dorește să divorțeze.
Când nu are bani, soția devine secretară;
Când are bani, secretara devine soție.

* Un cititor îi scrie unui umorist:
– Vă rog să mă iertați, dar glumele pe care le-ați publicat sunt atât de penibile încât n-aș râde nici dacă mi le-ar spune șeful!

* O soacră îi face cadou ginerelui, de ziua lui, două cravate. La petrecere, soacra îl vede că purta una dintre ele și zice doar pentru ea:
– Știam eu că una n-o să-i placă…

* Terapie de cuplu
1. Așterne pe o hârtie toate nemulțumirile, tot ce nu merge între voi, cuvintele cu care te-a rănit. Împăturește hârtia și introdu-o într-o sticlă.
2. Sparge-i sticla în cap.

* În capul meu se nasc uneori așa idei năstrușnice, că piticii de pe creier aplaudă în picioare!

* – Domnule doctor, țineți minte că data trecută, când am fost la dumneavoastră, mi-ați recomandat să îmi fac un iubit din cauză că eram prea nervoasă?
– Da, îmi aduc aminte…
– Păi, vă rog să îi explicați soțului meu că nu sunt curvă, eu doar mă lecuiesc de nervi!

Tangențial (7)

Au avut nevoie de toate acele speranțe și zâmbete de încurajare, pentru că nici dimineața nu s-a grăbit să vină. Nimic nu era previzibil pe această planetă, iar posibilitatea să nu mai prindă vii un nou răsărit, nu era de neglijat. Noroc că au mai găsit lemne și pești, iar Călin a reușit să prindă chiar și o rață de pe lac. Însă frigul se amplifica, în timp ce ei oamenii priveau cu ardoare locul de unde bănuiau că s-ar putea ivi primele raze de soare. Parcă nu le venea să creadă că, până nu demult, astrul ceresc era cel mai mare dușman al lor, parcă i-au uitat fierbințeala cu care îi alungase în apă și îl așteptau acum ca pe un salvator.

Imagini pentru imagini cu răsărit de soare

În cele din urmă, apariția lui discretă a fost întâmpinată cu chiote și veselie generală, dacă nu ținem cont de apatia permanentă a lui Georgică. Dar parcă nu mai era același soare de care s-au despărțit la asfințit. Mult mai mic și lent în ascensiunea sa, căldura lui era o impresie a ceea ce ar trebui să fie, iar lumina părea că e filtrată de o ceață invizibilă. Semne îngrijorătoare pentru grupul zgribulit, subiect de reflecție și previziuni sumbre, exprimate sau reprimate.

– Ce s-a întâmplat cu soarele ăsta?, izbucni Sabina, masându-și brațele reci.

– Soarele e același, doar planeta s-a îndepărtat, veni Săndel cu o lămurire. La viteza cu care o face, s-ar putea ca data viitoare să ni se arate doar ca o stea.

– Ăsta ar fi și sfârșitul nostru, concluzionă Titus. E clar că fără soare nu există viață, cel puțin nu din aceea pe care o cunoaștem noi.

– Nenorocită planetă!, răbufni Călin. După ce că ne-a răpit, ne aruncă în hăul cosmic, bătându-și joc de legile astronomiei. Nu putea să-și găsească și ea un sistem solar unde să graviteze ca toate celelalte planete?! Numai la un astfel de sfârșit nu m-aș fi gândit și nu pot să-l accept cu mâna în sân. Chiar nu e nimic de făcut?

– Hmmm…, întotdeauna se poate face ceva, replică Săndel, îngândurat. Mai mult pentru a nu sta degeaba și nu că ar fi mari așteptări.

– Spuneți ce aș putea face, că nu mă dau în lături de la nimic. Cu riscul vieții mele, interveni hotărât Sibel.

– E nevoie de un înotător bun, specifică fostul căpitan de ambarcațiune. Apa din lac a scăzut mult și tare mi-ar plăcea să știu cum se prezintă adâncul lui. Cu această ocazie, ai putea să-ți găsești și fratele, se adresă lui Călin.

– E o idee bună, acceptă acesta. Trupul lui nu a fost adus la mal, precum peștii și lemnele…

– Și nici nu pot să-mi închipui că s-o fi prins de ceva pe fund, doar nu există vegetație, completă Sabina. Sunt o bună înotătoare și cred că pot să ajung pe fundul lacului.

– Ești sigură, draga mea?, se îngrijoră Titus. Nu vezi ce frig e? Poate să te prindă un cârcel și să rămâi acolo.

– Nu-ți face probleme, că apa e mai caldă decât aerul dimineții, îl asigură tânăra.

– Foarte bine!, se bucură Săndel. Avem doi voluntari hotărâți pentru o treabă deloc ușoară, dar esențială. Ar fi bine să vă pregătiți trupește și sufletește. Până atunci se va mai încălzi și atmosfera.

Călin și Sabina s-au pus în mișcare în jurul lacului, dezmorțindu-și trupul și încercând periodic temperatura apei.

– Nu am încredere în omul ăsta, îi șopti Titus lui Săndel. Are o privire rece și înjură mult.

– Omul e îndurerat de pierderea fratelui, nu poate fi călduros și calm în aceste momente, îl liniști prietenul. Nici noi nu suntem prea drăguți acum.

– Spune-mi sincer, ce speri să găsească pe fundul lacului. Doar un cadavru nu ne-ar fi de ajutor.

– Nici eu nu știu, sincer. Dar am în mine o bănuială care sper să se adeverească.

După vreo două ore a venit vremea acțiunii, tot grupul mutându-se în imediata apropiere a lacului. Părea un spectacol sportiv binevenit după atâta monotonie, de la care nu aveau alte așteptări. Amândoi înotătorii păreau în formă și bine dispuși când și-au împărțit zonele în care se vor scufunda fiecare. Spectatorii au putut constata că durata de imersiune a amândurora era destul de lungă și sensibil egală. Dar se așteptau ca, pe măsură ce timpul trecea și oboseala își spunea cuvântul, ieșirile la suprafață să fie tot mai dese. Norocul a făcut acel „nu știu ce” să fie descoperit de Sabina la doar a patra scufundare. Suprafața lacului fiind mult redusă, cei de pe mal au putut vedea semnele de surprindere pe care le făcea tânăra, înainte de a porni spre ei. Și Călin și-a dat seama că s-a găsit ceva și a pornit, la rândul lui, spre mal.

– Ce este? Ce s-a întâmplat? Ai găsit ceva?, au fost întrebările curioșilor nerăbdători.

– Este ceva!!!, răspunse Sabina, în timp ce își trăgea sufletul. Este ceva în mijlocul lacului.

– Ce anume? Cum arată?, întrebă Săndel, acoperind vocile celorlalți.

– E ca un aspirator de vreo doi metri care trage apă. Parcă-i din metal și are mai multe orificii. Precis că-i făcut de o ființă inteligentă, dar nu știu cu ce scop. Trebuie să-l mai văd.

Ilustrate din Seini

Imagini pentru imagini cu crucea din seini

Într-un colț de Maramureș,
Străjuit de-o cruce sfântă
Și flancat de râul Someș,
E o urbe ce mă-ncântă.

Se vede din depărtare
Semnul creștinesc din piatră,
Măreață realizare
Pentru strămoșeasca vatră.

Someșul, cum se prelinge,
Pe dată se liniștește
Și atunci când îi atinge
Hotarul, parcă-l sfințește.

Sus pe-un deal, e desfătare
Din arbori ce se-mpreună,
Eminescu viu răsare,
Nume scris într-o cunună.

Dacă Soarele-ncălzește
De la Bucureștiul mare,
Luceafărul strălucește
Din Seini, spre larga zare.

În Seini pădurea-i soră
Cu câmpii ca niște pături,
Pruni și meri se-adună-n în horă
Lângă holda de alături.

Seiniul mi-e părinte drag
Și răbdător când sunt plecat,
M-a așteptat mereu în prag
Cu-același suflet ne-ntinat.

Nașii lui au fost ciobanii,
Invitați: mii de mioare,
Ursitoarele cu danii
I-au prezis multă vigoare

În Seini sunt fete faine,
Flăcăi fără de prihană,
Femeile-s gospodine,
Bărbații de pus pe rană.

Casele se prind de mână
Cu noi blocuri ridicate,
Lângă curtea cu fântână
Cresc clădiri sofisticate.

În Seini văzui lumina
Vieții care mi-a fost dată,
Tot aici voi găsi tihna,
Sub o cruce dedicată.

Exprimări

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Vasile cu Gheorghe la vânătoare.
Stau ei ce stau, stau ce stau…, la un moment dat văd că se mișcă o tufă. Pune mâna Vasile pe pușcă, trage un foc spre acea tufă și vede că nu se mai mișcă.
Zice către Gheorghe:
– Du-te să vezi ce am împușcat!
Se duce Gheorghe, intră în tufă, îl strigă Vasile de afară:
– Gheorghe, ce am pușcat?
– Mă Vasile, nu știu ce îi, da’ după buletin îl zâce Ion…

Imagine similară

* Am terminat de citit Constituția României; la sfârșit, ea moare. 😦

* – Vă rog să mă ajutați, domnule doctor, îi spune o nimfomană sexologului. Ce să mă fac? Niciodată nu-mi ajunge sexul, întotdeauna vreau mai mult…
– Bine, am să văd ce pot să fac, spune medicul, dar să știți că sunt un medic scump. O oră vă costă cinci sute!
– Și cât costă o noapte?

* Doi colegi stau de vorbă:
– Ai auzit? A murit șefu’.
– Da. Și mă tot întreb cine a murit odată cu el.
– De ce?
– Păi, scria în anunț că ”odată cu el a murit unul dintre cei mai capabili angajați ai firmei noastre…”

* Un cortegiu funerar se îndrepta spre cimitir, când una dintre coroanele de pe sicriu se desprinse și căzu în urma mașinii. O bătrână din apropiere o prinse înainte să ajungă pe pământ. La care, unul dintre privitori, îi spune sarcastic:
– Ce s-a întâmplat, mătușă? Ai prins buchetul?

* La o masă dintr-un bar, doi tineri se sfătuiesc să-i joace o festă unui bătrân de la masa alăturată.
– Poți să bei o halbă de bere de la noi, tataie?, îl întrebă unul din ei.
– Apăi nu se cade să refuz, răspunse moșul politicos.
Tânărul îi aduce de la bar o halbă, în care a strecurat o viagra făcută praf. Bea bătrânul mai bine de jumătate, după care se duce la toaletă. Când se întoarce, era ud pe pantaloni.
– Dar ce-ai pățit, tataie?
– Apăi, nu știu cum să vă spun că nu mi-ți crede. Mi-am scos instrumentul să mă piș, dar, când l-am văzut cât de mare e, m-am gândit că nu-i al meu și l-am băgat înapoi.

* Trei lucruri rele mi s-au întâmplat azi:
1. Am aflat că prietenul meu se culcă cu iubita mea.
2. Prietenul meu a fost lovit de un autobuz.
3. Mi-a fost suspendat permisul de autobuz.

* La o maternitate, doi bărbați așteaptă pe o bancă. La un moment dat, iese doctorul dintr-o sală de nașteri și i se adresează unuia dintre bărbați, al doilea de pe bancă:
– Felicitări, aveți un băiat!
Primul sare ca ars și zice:
– Scuzați, dar eu eram primul!

* – De ce s-au căsătorit ăștia doi?, se întreabă o femeie singură. Nu se potrivesc deloc!
– Contrariile se atrag, draga mea!
– Cum așa?
– Ea este gravidă, el nu!

* Un polițist discută cu doi colegi:
– Băi, copilul meu e prost, nu știe cât face 1 minus 1.
– Bă, al meu e și mai prost, zice al doilea, nu știe cât face 1 plus 1.
Al treilea:
– Nu știți ce vorbiți, veniți la mine acasă să vedeți ce prost este al meu.
Acasă la al treilea polițist:
– Bă, Costeluș, du-te la colțul blocului și vezi dacă vin acasă.
– Bine, tati, mă duc.
După cinci minute se întoarce:
– Nu vii.
– Vedeți, bă?
Cei doi polițiști:
– Chiar că e prost, parcă nu putea să se uite de pe balcon!

* Un programator își anunță mama:
– Mamă, câinele vecinului nostru și-a lăsat mizeria în curtea noastră!
– Ia și tu o lopată și arunc-o peste gard!, îi răspunse ea.
Se duce el în curte și se conformează, după care se gândește cu voce tare:
– Nu văd ce naiba am rezolvat cu asta. Acum avem un rahat de câine în curtea noastră, iar vecinul o lopată…

* – Ce este fusta?
– Fusta este o pătură socială, care acoperă un organ central la care pot să adere toți membrii, cu condiția să nu traseze sarcini…

* Trei femei stau de vorbă în fața blocului, lăudându-se cu succesul copiilor în lumea teologică:
– Eu am un băiat tare deștept, a terminat teologia cu zece, când intră într-o încăpere toată lumea se ridică în picioare, îl salută respectuos cu ”sărut mâna părinte!”
– Și eu tot un băiat extraordinar am, la fel ca și alt tău a terminat tot cu nota zece teologia și are un rol foarte important în biserică, când intră într-o încăpere, toată lumea se ridică în picioare și spune: ”sărut mâna prea mărite!”
A treia se laudă și ea, mai timid:
– Eu am o fată căreia nu i-a prea plăcut la școală, foarte frumoasă, blondă, un metru șaptezeci înălțime, ochi albaștri, 90-60-90, superbă, când intră în orice încăpere, toată lumea zice: ”Doamne, Dumnezeule!”

Tangențial (6)

Încetul cu încetul, în mult așteptata noapte se insinuau temeri și senzații la care au ignorat să se gândească până atunci. Dacă ziua a fost atât de lungă, oare cât o să dureze noaptea? Dacă soarele se arătase atât de mare și puternic, cum o să se descurce în lipsa lui prea îndelungată? Simțeau fiori numai la aceste gânduri, darămite când au început să simtă răcoarea tot mai accentuată care le invada trupul. E drept că, obosiți fiind, au apucat să doarmă câteva ore, dar somnul le-a fost invadat de coșmaruri nemaiîntâlnite până atunci, care-i trezeau adesea prin convulsii îngrijorătoare.

Georgică și Sibel se apropiaseră treptat, până au ajuns să se încălzească unul de la celălalt. Sabina și Titus s-au culcat îmbrățișați chiar de la început, în timp ce Săndel și Călin, ceva mai jenați, și-au ascultat trupurile ce li s-au unit instinctiv împotriva frigului. Dar nu numai temperatura era cea care i-a făcut să se trezească, ci și foamea ce devenea tot mai acută. Uneori, de departe, se auzea câte un fâlfâit ușor de aripi, iar din apă răzbătea câte o zbatere vie, ca o provocare greu de ignorat. Săndel a fost primul care a întrerupt aceste chemări, adresându-se lui Călin:

– Ai încercat să-ți pui urechea pe pământ și să asculți cu atenție?

Partenerul de somn se ridică și el în fund, încercând să înțeleagă întrebarea:

– Cum adică? Ce să ascult?

– Uite, îi explică Săndel, caută un loc unde-i bătătorit nisipul și pune-ți o ureche lipită, în timp ce o astupi cu mâna pe cealaltă.

Omul se conformă și ascultă un timp, fără să se lămurească despre ce-i vorba.

– Nu mi se pare nimic deosebit. Ce ar trebui să aud?

– Trebuie să-ți spun eu? Tu ce auzi?

– Nu știu. Cred că-i sunetul înfundat al apei, sau îmi vâjâie urechea, își dădu Călin cu părerea.

– Haida-de!, apa nu huruie așa, iar urechile amândurora sunt nealterate. Eu am dormit de mai multe ori în natură, pe pământul de pe Pământ, dar nu am mai auzit așa ceva niciodată. Parcă ar fi un tren îndepărtat ce nu se apropie și nici nu se oprește.

Curiozitatea îl făcu pe Călin să asculte mai atent și mai îndelungat de data asta.

– Să știi că ai dreptate, răspunse el în cele din urmă. Oare ce poate să fie?

– Nu știu, că nu-s expert în consultarea planetelor. Dar mi se pare curios și faptul că nisipul e la fel de cald și în adâncime, dacă nu chiar mai cald. De parcă planeta ar fi un imens calorifer.

– Asta nu ne prea încălzește pe noi, se arătă înciudat Călin. Dacă nu o să înghețăm de frig, o să murim de foame. Sau o să…

– Alah e mare!, răsună vocea lui Sibel, care venea dinspre lac. Ia uitați ce ne-a dăruit din mărinimia lui!

Într-adevăr, sirianul venea agitând câte un pește în fiecare mână, sclipind ca două bijuterii în lumina aștrilor.

– Excelent, minunat, ce bine!, îl întâmpinară gurile flămânzilor.

– Dar nici Dumnezeu nu-i mai prejos, strigă Titus, purtând în brațe câteva lemne.

Darurile, cerești sau pământești, după cum socotea fiecare, picau tocmai bine pentru a le mai ridica moralul și a le încălzi sufletele.

– Cum ai reușit să pescuiești fără scule?, își exprimă Săndel mirarea.

– Nici nu a fost nevoie, îl lămuri matahala. Peștii pluteau cu burta în sus, la mal. Sunt sigur că mai sunt.

– Precis nu-s alterați?, se îngrijoră Titus. Cine știe când și de ce au murit.

– Miros doar a pește, poți să te convingi, zise Sibel, băgându-i unul sub nas.

Dar, la foamea care-i subjuga, nu era cazul ca vreunul să facă mofturi, ci mai degrabă să aprindă un foc pentru a-i prăji și a se încălzi în același timp.

– Am avut noroc cu lemnele aduse de valuri și apoi uscate în timp, explică Titus. Sunt crengi și câteva scânduri ce ard ușor și din care o să mai aduc.

– Totuși, trebuie să fie o explicație pentru moartea în masă a peștilor, gândi cu voce tare Săndel, în timp ce-l privea pe sirian cum își scoate cuțitul și îi curăță cu abilitate. Poate o fi fost șocul furtunii sau temperatura apei.

– Apa e foarte caldă și acum, răspunse sirianul. Am putea intra în lac, dacă se termină lemnele.

– Doar că a scăzut și mai mult, de parcă s-ar scurge în pământ, completă Titus. Ce bine ne-ar prinde un rezervor mare pentru a stoca apa.

Imagini pentru poze cu foc de tabara

Focul se iți repede și vioi, de la bricheta lui Georgică, omul profitând de ocazie ca să-și adune ultimele firișoare de tutun și să sărbătorească aprinzând cea din urmă țigară. Conștient de asta, reinhala cu poftă fiecare fum ce-i ieșea pe nări, nevrând să piardă nimic din ultimele senzații euforice. A urmat plăcerea oferită de cei doi crapi, nu prea bine fripți, dar cu mult mai savuroși decât orice mâncare pe care au gustat-o vreodată. Nu s-au săturat niciunul, dar acum erau mai optimiști în ceea ce privește speranța de viață. Și își împărțeau cu dărnicie zâmbete.

Pe și printre rânduri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Maria îl privește pe Ion care se chinuie să bată un cui în perete, pentru a agăța un tablou. La un moment dat, îi spune:
– Auzi, mă’ Ioane!… Ciocanul tău parcă e fulger, mă’!…
– De ce, Mărie?!?… Așa de rapid se mișcă?…
– Nu, mă’ Ioane!… Da’ niciodată nu lovește de două ori în același loc!

* Cunoștință pe net.
Fata: – Spune-mi, tu ești frumos?
Băiatul: – Sunt prea modest pentru a spune da și prea frumos pentru a spune nu…

Imagine similară

* De fiecare dată când îmi rămâne ceva în gât, beau repede o halbă de bere. Se numește Manevra Heineken…

* Institutul de Fizică Aplicată de Științe a Rusiei a demonstrat teoretic că un litru de votcă, turnat pe podea, are o suprafață egală cu un metru pătrat și este de fapt un litru pătrat. Aplicarea experimentului practic însă, nu poate fi efectuat, deoarece niciun om de știință nu are curajul să verse un litru de vodcă pe podea…

* Pe drum spre casă, de la o petrecere, soția îi reproșează soțului: ”Tu iarăși vorbești numai prostii și aiureli, sper că nimeni nu a observat că ești treaz”.

* La starea civilă:
– Sunteți de acord să luați de soție această femeie?
– Nu.
– Dar pe-asta?

* După o vodcă, o blondă ajunge în patul unuia. Mulțumiți, după, fumau o țigară:
– Auzi?, zice el, timid. Uită-te la mine și spune-mi: eu am fost primul bărbat din viața ta?
Ea îl privește și zice:
– S-ar putea, ai o figură foarte cunoscută…

* Toată viața, femeile îl așteaptă pe prințul pe cal alb…
Și vine regele: beat, dezbrăcat și cu autobuzul.

* Doctore, ce arată ecografia?
– O nuntă neplanificată, domnișoară…

* O familie de viermi trăia într-un rahat. Viermișor, mezinul, o întreabă pe mama sa:
– Mamă, noi nu am putea trăi într-un măr?
– Ba da, fiule, am putea trăi și într-un măr.
– Mamă, dar într-o căpșună, acolo am putea trăi?
– Da, fiule, sigur că am putea trăi și într-o căpșună.
– Dar într-o piersicuță zemoasă și dulce?
– Evident, Viermișor, am putea trăi oriunde ne-am dori!
– Atunci, mamă, de ce trăim noi în căcatul ăsta?
– Pentru că noi aici ne-am născut și pentru că așa ne place nouă, pentru că noi suntem patrioți și pentru că asta este țara noastră, Viermișor!
(Orice asemănare cu mentalitatea PSD este pur întâmplătoare!)

* O farfurie zburătoare cu marțieni aterizează în fostul DDR. Doi marțieni părăsesc nava și pleacă în cercetare. Când întâlnesc primul Trabant o iau la speriați la fugă și urcă înapoi în navă. Șeful lor îi întreabă:
– Ce s-a întâmplat? De ce sunteți speriați?
– Ăia de pe Jupiter sunt deja aici…

* Un tip care stătea cu chirie își invită într-o seară un prieten la o bere. După câteva pahare, musafirul observă un lighean agățat pe perete.
– Ce-i cu ligheanul ăla?
– Nu-i lighean, este un ceas vorbitor!, și lovește puternic în el.
De după perete se aude o voce:
– Tâmpitule, iar bați noaptea la două jumate?

* Top 15 expresii din Ardeal pe care nu le înțeleg ceilalți români.
1. No (Ai dreptate)
2. No (n-ai dreptate)
3. No!!! (Ce atâta grabă?!)
4. No!!! (E urgent)
5. No? (Ai decis?)
6. No! (Mai umple-mi urjent un pahar)
7. No-no-no! (Nici vorbă!)
8. Nooo… (Un moment!)
9. No! (Salut!)
10. Mnoh (Îmi cer scuze)
11. No?… (Care-s noutățile?)
12. No… (Ce te-ai băgat așa, n-ai văzut că eu aveam prioritate?!)
13. Noooooooooooo!!!!!!!!!!… (Iară-i gol frigiderul)
14. Noo…? (Ce-i asta?)
15. No (Să ai o zi faină!)

* Ce-i, Ioane? De ce porți ochelari negri? Te dor ochii?
– Nu mă dor ochii, sunt în doliu…

* – Bade Gheorghe, de ce ți-ai însurat băiatul așa tânăr? Nu puteai să-l mai lași să-i vină mintea la cap?
– Nu, că atuncea nu se mai însura.

* O bunică evreică își urmărea nepotul cum se joacă pe plajă, când un val uriaș îl ia în larg. Se roagă:
– Doamne, te rog adu-mi nepotul înapoi, te implor, este singurul meu nepot.
Imediat, un val la fel de mare ca primul îl aduce pe nepot înapoi, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Atunci, bunica se uită spre cer și zice:
– Doamne, să știi că avea și o pălărie.