Tangențial (7)

Au avut nevoie de toate acele speranțe și zâmbete de încurajare, pentru că nici dimineața nu s-a grăbit să vină. Nimic nu era previzibil pe această planetă, iar posibilitatea să nu mai prindă vii un nou răsărit, nu era de neglijat. Noroc că au mai găsit lemne și pești, iar Călin a reușit să prindă chiar și o rață de pe lac. Însă frigul se amplifica, în timp ce ei oamenii priveau cu ardoare locul de unde bănuiau că s-ar putea ivi primele raze de soare. Parcă nu le venea să creadă că, până nu demult, astrul ceresc era cel mai mare dușman al lor, parcă i-au uitat fierbințeala cu care îi alungase în apă și îl așteptau acum ca pe un salvator.

Imagini pentru imagini cu răsărit de soare

În cele din urmă, apariția lui discretă a fost întâmpinată cu chiote și veselie generală, dacă nu ținem cont de apatia permanentă a lui Georgică. Dar parcă nu mai era același soare de care s-au despărțit la asfințit. Mult mai mic și lent în ascensiunea sa, căldura lui era o impresie a ceea ce ar trebui să fie, iar lumina părea că e filtrată de o ceață invizibilă. Semne îngrijorătoare pentru grupul zgribulit, subiect de reflecție și previziuni sumbre, exprimate sau reprimate.

– Ce s-a întâmplat cu soarele ăsta?, izbucni Sabina, masându-și brațele reci.

– Soarele e același, doar planeta s-a îndepărtat, veni Săndel cu o lămurire. La viteza cu care o face, s-ar putea ca data viitoare să ni se arate doar ca o stea.

– Ăsta ar fi și sfârșitul nostru, concluzionă Titus. E clar că fără soare nu există viață, cel puțin nu din aceea pe care o cunoaștem noi.

– Nenorocită planetă!, răbufni Călin. După ce că ne-a răpit, ne aruncă în hăul cosmic, bătându-și joc de legile astronomiei. Nu putea să-și găsească și ea un sistem solar unde să graviteze ca toate celelalte planete?! Numai la un astfel de sfârșit nu m-aș fi gândit și nu pot să-l accept cu mâna în sân. Chiar nu e nimic de făcut?

– Hmmm…, întotdeauna se poate face ceva, replică Săndel, îngândurat. Mai mult pentru a nu sta degeaba și nu că ar fi mari așteptări.

– Spuneți ce aș putea face, că nu mă dau în lături de la nimic. Cu riscul vieții mele, interveni hotărât Sibel.

– E nevoie de un înotător bun, specifică fostul căpitan de ambarcațiune. Apa din lac a scăzut mult și tare mi-ar plăcea să știu cum se prezintă adâncul lui. Cu această ocazie, ai putea să-ți găsești și fratele, se adresă lui Călin.

– E o idee bună, acceptă acesta. Trupul lui nu a fost adus la mal, precum peștii și lemnele…

– Și nici nu pot să-mi închipui că s-o fi prins de ceva pe fund, doar nu există vegetație, completă Sabina. Sunt o bună înotătoare și cred că pot să ajung pe fundul lacului.

– Ești sigură, draga mea?, se îngrijoră Titus. Nu vezi ce frig e? Poate să te prindă un cârcel și să rămâi acolo.

– Nu-ți face probleme, că apa e mai caldă decât aerul dimineții, îl asigură tânăra.

– Foarte bine!, se bucură Săndel. Avem doi voluntari hotărâți pentru o treabă deloc ușoară, dar esențială. Ar fi bine să vă pregătiți trupește și sufletește. Până atunci se va mai încălzi și atmosfera.

Călin și Sabina s-au pus în mișcare în jurul lacului, dezmorțindu-și trupul și încercând periodic temperatura apei.

– Nu am încredere în omul ăsta, îi șopti Titus lui Săndel. Are o privire rece și înjură mult.

– Omul e îndurerat de pierderea fratelui, nu poate fi călduros și calm în aceste momente, îl liniști prietenul. Nici noi nu suntem prea drăguți acum.

– Spune-mi sincer, ce speri să găsească pe fundul lacului. Doar un cadavru nu ne-ar fi de ajutor.

– Nici eu nu știu, sincer. Dar am în mine o bănuială care sper să se adeverească.

După vreo două ore a venit vremea acțiunii, tot grupul mutându-se în imediata apropiere a lacului. Părea un spectacol sportiv binevenit după atâta monotonie, de la care nu aveau alte așteptări. Amândoi înotătorii păreau în formă și bine dispuși când și-au împărțit zonele în care se vor scufunda fiecare. Spectatorii au putut constata că durata de imersiune a amândurora era destul de lungă și sensibil egală. Dar se așteptau ca, pe măsură ce timpul trecea și oboseala își spunea cuvântul, ieșirile la suprafață să fie tot mai dese. Norocul a făcut acel „nu știu ce” să fie descoperit de Sabina la doar a patra scufundare. Suprafața lacului fiind mult redusă, cei de pe mal au putut vedea semnele de surprindere pe care le făcea tânăra, înainte de a porni spre ei. Și Călin și-a dat seama că s-a găsit ceva și a pornit, la rândul lui, spre mal.

– Ce este? Ce s-a întâmplat? Ai găsit ceva?, au fost întrebările curioșilor nerăbdători.

– Este ceva!!!, răspunse Sabina, în timp ce își trăgea sufletul. Este ceva în mijlocul lacului.

– Ce anume? Cum arată?, întrebă Săndel, acoperind vocile celorlalți.

– E ca un aspirator de vreo doi metri care trage apă. Parcă-i din metal și are mai multe orificii. Precis că-i făcut de o ființă inteligentă, dar nu știu cu ce scop. Trebuie să-l mai văd.

31 thoughts on “Tangențial (7)

  1. Aştept cu tot mai multă nerăbdare continuările. Totul e tare interesant şi sunt curios ce ai mai “copt” în imaginaţie. O zi cât mai bună!

  2. Citind mi-am amintit de lacul Fantanele, ( Apuseni) pe marginea lacului ne-am așezat corturile si mașinile (cu ceva timp in urma) din senin a venit o ploaie torentiala, turna cu galeata. Noi tremuram de frica, ne vedeam in lac cu masini cu tot. Am avut mare noroc, nu stiu cine ar fi aspirat apa :))

    1. Astfel de întâmplări ne amuză acum, dacă am scăpat cu bine. Pe mine era să mă ia Someșul, cu tot cu Trabant, dar am avut norocul să se oprească ploaia, iar viitura să nu fie atât de mare. Am ajuns în Baia Mare plin de noroi, de își făceau cruce trecătorii când mă vedeau.

  3. Emotionant, sa vedem cum vor evolua actiunile, sper într-o o rezolvare pozitiva! Un weekend minunat iti doresc! 🙂

    1. M-am oprit să pregătesc terenul pentru viitoarele acțiuni ale pământenilor. Cât despre soarele micșorat, se pare că Săndel e documentat când zice că planeta s-a îndepărtat cu mare viteză de el. Toate cele bune și frumoase!

  4. Incitant, ceea ce nu poate fi decât de bine, iar cititorul va sta cu sufletul la gură până săptămâna viitoare. Îmi plac dialogurile care curg firesc, fără opinteli. Mână bună! Numai bine, Petru! 🙂

    1. Autorul face front comun cu cititorii și așteaptă cu același interes (sper) să se dezlege misterele pe care chiar el le-a creat. 😉
      Îți doresc o nouă săptămână reușită, Cristian! 🙂

  5. Oare ce a mesterit Petru, tu adica, acolo in adancuri? Ne-ai lasat cu un suspans!!… Oh, pe vremuri era simplu, nu mai lasam cartea din mana pana nu o terminam!! 🙂

    1. Internetul ne-a schimbat multe din obiceiuri, și bune, dar și mai puțin bune. La fel și televiziunea, prin numărul mare de posturi care difuzează seriale menite să ne țină captivi la anumite ore. Strategie de piață care ne molipsește. 🙂

  6. Oare pe fundul lacului Sabina va da și peste fratele lui Călin??? 😮 Așteptăm cu nerăbdare ce-o sa se mai întâmple, interesanta și frumoasa lectura Petru, felicitări!!! 😉

    1. Mă bucur că ai adus vorba de fratele lui Călin, dragă Mica. Și eu mă gândesc că ar trebui să găsim o explicație pentru dispariția lui. Mulțumesc mult și îți doresc o zi de marți cu bucurii! 🙂

  7. Captivant episodul, te prinde în acțiune și te face părtaș.
    Suspansul se prelungește…
    Multă inspirație și mult spor îți doresc, Petru. Zile frumoase și numai bucurii îți doresc! ❤~~~~

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.