Tangențial (10)

– O astfel de băutură le-ar prinde bine și celorlalți, se pronunță Călin privind paharul gol. Măcar de sete să nu rabde, dacă tot nu poți să ne oferi ceva comestibil de mâncare. Ia fă o comandă consistentă, într-un vas pe măsură, să nu-i ținem prea mult în așteptare.

– Stai liniștit pe acel scaun, îl invită cu amabilitate Albert, că avem multe de discutat înainte de a ne ocupa de prietenii tăi. S-au întâmplat multe de când nu ne-am văzut și sunt sigur că ai multe întrebări, iar eu de abia aștept să te luminez.

– Desigur că am, dar credeam că le vom lămuri în fața tuturor, fiecare dintre noi fiind curios să știe unde ne aflăm și ce ne așteaptă, rosti Călin urmând sfatul fratelui său.

– Să-i lăsăm deocamdată pe ei și să discutăm ca între frați buni, ce suntem. Familia e mai presus decât orice, iar noi avem acum ocazia să fim puternici cum nici nu-ți imaginezi, se entuziasmă Albert în timp ce gesticula larg, vrând să sugereze un univers întreg pe care l-ar conducea.

– Mă înspăimânți, frățioare. Acum chiar că trebuie să-mi dai niște explicații în ce te privește pe tine și locul în care ne aflăm. Deși te știam cu mari ambiții, tot nu-mi vine să cred că-ți găsești idealul într-o planetă fantomă, care străbate aiurea Universul, în timp ce noi trebuie să ne ascundem ca șobolanii prin canale lipsite de soare și mâncare decentă. E cineva care te-a acaparat?, pentru că eu nu te mai recunosc. Prea multe ai învățat în doar câteva zile și prea lauzi un loc din care aș fi nespus de bucuros să scap.

– Cei care au construit acest loc sunt ființe extrem de puternice și inteligente. Ei mi-au salvat viața și mi-au îmbunătățit considerabil capacitatea mintală. La fel cum vreau să fac și eu cu tine.

– Ce tot vorbești acolo?!, se arătă intrigat Călin. Pe mine să mă lași așa cum sunt, că sunt foarte mulțumit. Îți mulțumesc pentru găzduire, dar cred că sunt în asentimentul colegilor dacă mai sper încă într-o viață normală, poate chiar la o întoarcere pe planeta noastră.

– Ce gândire primitivă ai!, răbufni fratele său. Îți pun la picioare o planetă cum nu există alta, o armă cu care putem supune oricare altă civilizație, iar tu tânjești după viața ta anostă, fără vreo șansă de afirmare. De aceea am vrut să te scap de ea la întâlnirea de pe lacul Bicaz. La fel cum i-am scăpat și pe bătrâni, niște oameni limitați care nu m-au apreciat la adevărata valoare. Însă destinul a intervenit și mi-a oferit ceea ce meritam, dar eu sunt generos și vreau să-mi devii partener. Numai un cretin ar rata o astfel de ocazie, iar eu refuz să cred că am un astfel de frate. Așa că te voi înzestra cu darul meu chiar dacă nu îți dai încă seama ce primești, dar o să-mi mulțumești după ce vei vedea cât de multe beneficii îți va aduce. E vorba doar de implantarea unui cip în creier, care nu-ți afectează amintirile, ci îți adaugă performanțe inimaginabile și o personalitate de învingător.

Imagine similară

– Mai bine mor decât să te atingi de creierul meu, îl asigură Călin încercând să se ridice în picioare.

– Din fericire, nu mai depinde de tine. Băutura care ai sorbit-o cu nesaț conținea o doză de anestezic, care a început să-și facă efectul. Totul va decurge rapid și fără traume, ai încredere în mult iubitul tău frate. Când te vei trezi, vei fi un alt om, gata să-și sacrifice jalnicii prieteni și să-i cunoască pe creatorii unei lumi invincibile, să le mulțumească pentru o viață eternă.

– Cum adică?, apucă să se mai revolte Călin, încercând să-și păstreze luciditatea. Ce vrei să faci cu ceilalți? Am crezut că-ți pasă de ei, doar l-ai dus pe Georgică la tratament.

– Îmi pasă dacă vreunul dintre ei are probleme fizice. De cele psihice o să ne ocupăm la momentul potrivit. Să nu crezi că omul e mai presus decât celelalte specii pe care le avem în găzduire. Dimpotrivă, sunt exemplare de o inteligență mult superioară și calități fizice supranaturale, ai zice. Ți-am spus că ai ajuns în slujba celor mai avansate ființe, cu miliarde de ani de evoluție. Omul e ca un copil în scutece pentru ei, dar știința are mereu nevoie de cobai…

Călin simțea cum ochii nu-l mai ascultau, iar în urechi îi răsunau cuvintele ca un ecou. Mintea se lupta să-i rămână trează, în timp ce o mie de mâini tandre o legănau și îi șopteau cântece care-i aminteau de o voce caldă, din vremea prunciei. Toate se învârteau și se amestecau în capul lui, inclusiv luminile blânde din încăpere, ce-și sporiră intensitatea și-l pătrunseră la rândul lor. Acesta trebuia să fie sfârșitul lui ca persoană umană? Era mai îngrozitor decât o moarte cu trup și suflet, era un viol al creierului și un furt al trupului. Va ajunge un zombi fără conștiință și sentimente, un robot din carne și oase gata să execute orice ordine, la fel ca fratele său. Neputința îl făcu să plângă în sinea lui, în timp ce întunericul îl învăluia.

29 thoughts on “Tangențial (10)

  1. Foarte interesant si pe undeva eu cred ca totusi s-a intamplat si se mai intampla asemenea experiente dar fiind in cadru restrans luam in deradere cand citim pe undeva. Asa cum a fost cu Potopul lui Noe, acum este crearea omului nou si a imbunatatirii speciilor animale, deja nu mai corespundem si desigur pacatul este rautatea ce-a cuprins omenirea.
    Astept in continuare cu emotii frumoasa povestire , mult suspans….

    1. La cât e Universul de mare, nimic nu pare a fi imposibil, iar imaginația omului poate fi cu mult depășită de o realitate la care nici nu putem să ne gândim. Desigur că e nevoie de multă vreme și călătorii îndepărtate pentru a le cunoaște, iar astea se pot întâmpla peste mii sau milioane de ani, dacă mai supraviețuim ca specie. Săru-mâna pentru vizită și lectură, Anda! ❤

  2. Am ajuns la partea aia în care, citind, zic “nu, nu, nu” 🙂 Eu speram că totul merge spre bine, dar văd că întorsătura e una periculoasă…
    Aștept cu mare interes continuarea! Până atunci, un weekend minunat!

    1. Cred că o povestire în care totul merge bine devine banală și plictisitoare. Fericirea trebuie câștigată, la fel ca în viață. De obicei. 😉
      Săru-mâna pentru inițiativa de a te număra printre cititori. Toate cele bune și frumoase! 🙂

  3. Da, există tot timpul riscul ca oamenii să întâlneasă o civilizație superioară, iar perspectivele – înmai toate scenariile – ar fi dramatice.
    Variantele fericite – colaborare, schimb de informații, proiecte comune, politețuri 😉 – rămân într-o nebuloasă totală. Distanțele imense ne țin separați, iar ceea ce am putea întâlni ar fi, cu siguranță, altfel decât ne imaginăm. Rămân la părerea că nu suntem singuri. I want to believe – expresia asta din X-Files mi-a plăcut întotdeauna.
    Cu aceeași plăcere am citit, Petru, iar imaginația a început să lucreze intens. Mulțumesc. ☺👍☺

    1. A ne considera unica civilizație inteligentă din Univers, ar echivala cu concepția învechită că soarele se învârte în jurul pământului. Dar mă tem și eu că o întâlnire cu o altă specie asemănătoare nu ar fi atât de pașnică precum vedem în unele filme, cum ar fi Star Trek. 😉
      Recunoștință pentru comentariul atât de încurajator, Cristian! 🙂

  4. Da cred ca au ajuns intr-o civilizatie superiora condusa de cineva foarte influent,sa vedem ce se va intampla,astept cu nerabdare! Un weekend minunat iti doresc!:)

    1. În stadiul în care omul se află la ora actuală, orice specie care ar ajunge să ne contacteze este sigur că ar trebui să fie mai avansată tehnologic. Bine ar fi dacă avansul s-ar dovedi și din punct de vedere moral. O zi plăcută și tihnită, dragă Gabi! 🙂

  5. Uite cum in noapte am tresărit un pic , ce figură pățește Călin din partea fratelui său Albert, care deja era intr_o alta lume, o altă civilizatie, musai trebuie să-i pună cipul, care sub nici o forma nu l-ar fi vrut!!! Interesant si mult suspans de data asta draga Petru!!!

    1. Inițial, am planificat ca Albert să fie fratele bun, iar numele mi-a fost inspirat de la personajul biblic, Abel. Așa și Călin, după Cain. Dar am revizuit scenariul, părându-mi-se mai interesant așa. Mii de mulțumiri și lectură plăcută până la capăt, dragă Mica!

  6. Glumind puţin nu știu dacă poate să ne mai surprindă ceva negativ, când noi trăim anormalul perfect normal.
    Că există o altă civilizaţie poate, însă mai repede cred în una inventată frumos de om, decât una care să ne surprindă spre a ne înfricoșa.
    Ce pot să afirm cu plăcere este atât, te lași bine mânat de o imaginaţie sănătoasă care te face să nu fi singur niciodată. Multă preţuire, Petru!

    1. Dacă realitatea ne surprinde de cele mai multe ori în mod neplăcut, imaginația ar trebui să ne antreneze pentru astfel de situații, mai mult sau mai puțin uimitoare. Pe mine m-au antrenat povestirile lui Jules Verne, iar apoi alte cărți și filme de aceeași factură.
      Mă înclin cu același respect, George!

    1. Îți spun sincer că nici eu nu știu sigur cât mai e din povestire. Doar finalul l-am stabilit din timp și sper să placă tuturor.
      Mare mulțămire pentru cafeaua benefică și prezentarea atât de plăcută, Anușka! 🙂

  7. Gândindu-mă la cât sunt de înfometaţi ceilalţi tovarăşi din povestea ta, speram să le ducă maclavaisul ăla să-şi stâmpere foamea. Tu ai ales să-l caibuleşti de cap pe Călin şi să-i laşi pe ceilalţi să agonizeze încă o săptămână. No, abia aştept să văd ce faci cu ei, cum îi împaci. Tu tai, tu spânzuri. Uite, aşa poţi să ajungi un mic Dumnezeu.

    1. Iară mă scoți pe mine ca țap ispășitor, dar uiți că ideile nu-mi vin din senin, ci sunt aduse de Muză, care e o femeie tare capricioasă, așa ca multe altele. 😉
      Dumnezeul din povestire va fi întruchipat de o ființă nu tocmai plăcută la vedere, te avertizez din timp. Dar nu te speria, că nu am poze cu ea.

  8. O lectură captivantă și plină de suspans. Așteptăm continuarea, dragă Petru.
    Numai bine și o duminică cu veselie și mult soare! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s