Tangențial (11)

Timpul trecea tot mai greu pentru oamenii rămași în așteptarea celor doi frați. S-au scurs câteva ore și începeau să se simtă abandonați într-o cameră fără ieșire. Zadarnic au încercat să depisteze ușa prin care a intrat Albert și apoi a dispărut împreună cu fratele său; peretele, din același material ca podeaua, părea fără nicio fisură în partea dreaptă, pe unde văzuseră ei că ar fi trebuit să fie. În schimb, s-a găsit deschizătura prin care au fost introduși de toboganul lung și abrupt, un alt coșmar din care rețineau frânturi dureroase. Situația devenea tot mai tragică, mai ales că aveau nevoi fiziologice ce nu și le puteau satisface în încăperea imaculată în care respirau.

– Mă tem că s-a întâmplat ceva rău, altfel nu-mi explic lipsa lor atât de îndelungată, se plânse Sabina. Simt că nu mai rezist mult și explodez… sau fac pe mine.

– La fel suntem și noi, dar, în ultimă instanță, lăsăm orice jenă la o parte, se alătură Titus. După cum am mai spus, n-am încredere în Călin, cum nu am nici în frate-său.

– Păcat că nu putem urca pe unde am venit, măcar să căutăm vreo cotitură cu alte opțiuni, își împărtăși Săndel gândurile.

– Nici vorbă, răbufni Sibel. Eu pe canalul ăla n-aș mai intra pentru nimic în lume.

Ceilalți avură puterea să zâmbească la remarca sirianului, după care se așternu un timp tăcerea. Momente întrerupte de o surpriză extraordinară: pe ușa fantomă își făcu apariția Georgică, persoana la care se așteptau mai puțin. Asta nu însemna că bucuria revederii era mai mică, iar asta au dovedit-o sărind spre el și îmbrățișându-l.

– Ia te uite ce bine arăți, Gicule!, îl lăudă Săndel, cu chipul numai zâmbet. Nici nu se mai vede că ai fost accidentat.

– Ce s-a întâmplat? Unde sunt Călin și Albert? Cum ne-ai regăsit de unul singur?, se auziră întrebările celorlalți.

– Am să vă spun ce-i mai important, dar nu avem prea mult timp, se precipită micuțul. Cred că sunt urmărit și ar trebui să plecăm de aici.

– Urmărit? De cine?, întrebă Săndel

– Nu știu precis, dar s-ar putea să fie chiar Albert.

– Ei, uite c-am avut dreptate, rosti Titus triumfător. La fel o fi și Călin, doar sunt gemeni identici și gândesc la fel.

– Dar tu de unde știi toate astea?, reveni Săndel cu întrebările. Și cum te-ai despărțit de ei?

– Ooo, e o poveste lungă, însă trebuie să v-o spun, măcar pe scurt, răspunse Georgică, încercând să reziste unui discurs prea lung pentru felul lui de a fi. Pe mine m-au lăsat într-o cameră separată și mi s-a arătat cum să folosesc aparatul cu raze, pentru tratament. Nu știu dacă v-am spus, dar eu sunt pasionat de calculatoare și mă pricep bine în IT. Am fost hacker un timp, până m-au prins și mi-au cerut să fac programe antivirus, în schimbul libertății. De aceea am fost foarte curios să văd ce fel de programe au ființele de pe această planetă, dacă pot să intru în ele și să aflu cât mai multe informații. În timp ce piciorul își primea porția de tămăduire, mâinile îmi dansau peste niște taste misterioase la început. Am reușit, relativ repede, să transform semnele lor în litere de-ale noastre și să intru apoi în baza de date. E uluitor ce am descoperit!

– E de rău?, se auzi vocea tremurătoare a Sabinei.

Imagini pentru imagini cu planete misterioase

– Mă tem că da, răspunse Georgică, cu o figură ce exprima tristețea și entuziasmul deodată. Dar e și nemaipomenit de interesant. De exemplu, planeta asta nu e ceea ce pare. E mai degrabă o uriașă navă de transport, proiectată în spațiu de niște motoare puternice, care pot dezvolta o viteză mult mai mare decât a luminii. De la ele se simte căldura asta și se aude zgomotul misterios.

– Navă de transport? Ce transportă și care-i e destinația?, întrebă Titus.

– Nu știu sigur. E nevoie să intru și în alte fișiere, dar m-am grăbit să vă avertizez. Trebuie să plecăm de aici, să ne adăpostim într-un loc mai sigur și să găsim ceva alimente.

– Noi am încercat, dar nu am găsit ușa. Tu cum ai reușit?, se interesă Săndel.

– E nevoie de cipul acesta și ușa se deschide când ajungi în dreptul ei, îi arătă micuțul. Mă tem că Albert nu-l poartă în buzunar, ca mine.

– Vrei să spui că…, se îngrozi Sabina, arătând spre cap.

– Bănuiesc, cel puțin, aprobă Georgică.

– Precis știi unde să ne duci?, întrebă iarăși Săndel.

– Am luat cu mine o hartă, le arătă micuțul o foaie dintr-un material transparent, marcat cu niște puncte și linii. Dacă v-am găsit cu ajutorul ei, sigur vom ajunge măcar de unde am venit eu. Vă rog doar…

Cuvintele i-au rămas pe buze când în încăpere și-au făcut apariția cei doi frați, trăgând după ei un cărucior cu vase de bucătărie. Venise mâncarea mult așteptată, doar că de pe chipurile ofertanților nu răzbătea bucuria și generozitatea unui astfel de gest. Dimpotrivă, regăsirea lui Georgică în mijlocul prietenilor săi le-a produs o încruntare severă și niște priviri tăioase identice, de parcă erau copiate la indigo.

30 thoughts on “Tangențial (11)

  1. Cate emotii am, e si de bine si de rau. Sper cu ajutorul IT-istului sa reuseasca iar mancarea ce li s-a adus sa nu fie cu dublu scop.
    Un sfarsit de saptamana cu bine si sper sa nu fie prea aspra vremea ce se anunta de catre meteorologi. Numai de bine draga prieten Petru ❗ ❤

    1. Mă străduiesc ca fiecare personaj să aibă un rol bine definit, indiferent că e pozitiv sau negativ. Munca în echipă e esențială și în aventurile riscante dintr-o povestire și mă bucur mult că ești alături de eroi.
      Mii de mulțumiri pentru darul frumos, Anda! Toate cele bune și frumoase! ❤

  2. O nava de transport intro lume necunoscuta,Sa vedem cum o sa se descurce,astept cu nerabdare continuarea! Un weekend superb iti doresc!: )

    1. Navă, planetă, închisoare sau ce o mai fi ea, important e să arătăm că și omul este o specie care e capabilă să înfrunte mințile diabolice ale Universului. Zile pe placul suflețelului tău, dragă Gabi! 🙂

  3. Sigur vor mai avea de întâmpinat pe acea nava, tot felul de greutăți, în timp ce gemenii Albert si Călin se distantase de ei din cauza cipurilor, ei fiind dirijati!!!!Să sperăm că vor reuși până la urmă Sabina, Sandel, Georgica, Titus si Sibiel să scape de pe planeta sugubeata !!! Interesanta si cu suspans lectura draga Petru, felicitări !!! Un sfârșit de săptămână cât mai ușor !!!

    1. Cam la asta m-am gândit și eu, când i-am antrenat într-o asemenea călătorie. Mai rămâne să găsesc calea de a-i scoate cu bine din necazuri, măcar pe o parte dintre ei. Mii de mulțumiri și numai gânduri bune, dragă Mica!

  4. Buna dimineata, Petru ! 🙂
    Am trecut sa te SALUT 🙂
    sa-ti urez o DUMINICA plina de frumos,
    sa-ti umplu virtual o ulcica de lut ,
    cu cel mai renumit VIN spumos ! 🙂
    ” Tangetial ” si plin de suspans ,
    iti INVIT vecina la un virtual DANS 🙂

    iar la sfarsitul DANSULUI sa-i urez,
    sa aiba grija mare de-al ei amorez !!! 🙂 🙂 🙂
    O Duminica Binecuvantata ! 🙂
    Aliosa ! 🙂

    1. Salutări entuziaste, Alioșa! 🙂
      La vinul adus de tine,
      Găsesc c-ar fi foarte bine
      Să închin cu o pălincă,
      Că, oricum, nu-i zi de muncă. 🙂
      Foarte frumos și cadoul muzical, pentru care îți mulțumesc cu recunoștință, alături de mii de mulțumiri, Sandule! 🙂

  5. Tentatia de-a anihila vointa oamenilor e mare. Inainte de sintetizarea masiva a drogurilor se intervenea cu bisturiul direct pe creier. Metoda se numea lobotomie…
    Sănătate si spor!

    1. Operația de lobotomie a evoluat, iar în cazul de mai sus e mai puțin invazivă, neeliminând nimic din conștiința omului, ci doar adăugând un centru de comandă.
      Mulțumiri și salutări amicale!

  6. Om cu minte înţeleaptă si suflet nobil!
    Îţi doresc zi binecuvântată cu spor,încredere, curaj, speranţă, realizări şi visuri împlinite!
    Fiecare zi să-ţi fie mai bună şi viaţa mai plină de sens!
    Domnul să te binecuvânteze cu tot ceea ce îţi lipseşte!

    1. Pe aici poposesc numai oameni buni și suflete frumoase, iar tu ești mereu drăguță cu toată lumea, Anușka! Se vede după darurile cu care ne răsfeți, cuvintele cu care ești înzestrată și punctualitatea de zi cu zi. Pentru astea, dar și pentru căsuța ta virtuală, atât de primitoare, îți mulțumesc din inimă! ❤

  7. No, cam asa e bine. Incep sa am sperante. Am vazut odata o telenovela care mi-a zgandarit rabdare. Tema filmului era ca o scrisoare, care continea o informatie, ce trebuia sa ajunga la o domnisoara. Ei, acea scrisoare o pierdeau toti si iar o gaseau. In ultimul episod, al douasutelea cred, s-a rezolvat. Eram rezolvata si eu. Sper ca Giorgica al tau sa nu piarda cipul acela din buzunar, ca ma vei avea pe constiinta.

    1. Dacă ai avut răbdarea să vezi două sute de episoade dintr-o telenovelă, am și eu speranța să citești până la ultimul fragment din această odisee. Nicio grijă, că lui Georgică a început să-i placă viața și să se gândească la viitor.

      1. No, iar îi bine! La telenovele este de ajuns să vezi doua-trei episoade la început, apoi ultimul şi ai înţeles filmul. Acela l-am văzut pe sărite şi am fost terminată.

  8. Ia te uite ce bine arăți, Gicule!, îl lăudă Săndel, cu chipul numai zâmbet. Nici nu se mai vede că ai fost accidentat.
    Mi-a amintit de ceva plăcut mie, asta cu Gicule😂
    Palpitant de lecturat, fără pauză, bine dichisești personajele prin toate cotloanele vieţii.
    Un suspans dozat ok. de un om sofisticat de frumos, precis în lucruri, un mare merit. Liniște și putere să mergi mai departe cu aproape toate personajele întregi. Mult spor să ai, Petru!

    1. Mă înclin cu bucurie dacă îți place modul în care continuă aventura fictivă a micului grup de oameni! Aceeași plăcere și admirație o simt și eu când îți citesc rândurile cu influențe poetice atât de naturale. Iubire și inspirație neîntreruptă, George!

    1. Cred că și așteptarea e bună pentru toți, atât pentru a ne imagina scenarii, cât și pentru a nu prelungi prea mult lectura unui fragment. Ca o diferență între o carte, pe care o putem închide oricând, lăsând un semn între pagini, și o postare pe blog, la care arareori mai revenim. 🙂

  9. Încă o dată, Petru, vreau să pun un accent pe felul în care construieşti dialogurile – nu este deloc uşor, iar tu stăpâneşti aceste “reguli” (scrise şi nescrise 🙂 ).

    Cu aceeaşi plăcere a lecturii! O duminică frumoasă şi plină de inspiraţie! 🙂

    1. Și eu îți mulțumesc încă o dată pentru frumoasele cuvinte, Cristian! Eu nu fac decât să las conversația să curgă, precum în viața reală, adăugând doar informațiile care cred că le așteaptă și cititorul. 🙂
      Zile cu realizări frumoase și bucurii pe măsură! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.