Scrisoarea demodată

Ți-am scris o scrisoare
Pe o hârtie cu miros de arbore amorezat,
Cu cerneală de culoarea ochilor tăi,
Cu un toc ce se legăna pe foaie ca o balerină,
Având o peniță cu poante bine ascuțite,
Cu mâna tremurând de emoția experienței regăsite
Și cu inima temătoare că poate voi greși o literă.

Imagine similară

Ți-am scris o scrisoare adevărată
Și am introdus-o într-un plic cu timbru potrivit,
Dar nu am avut curajul să o expediez,
De frică să nu se piardă printre facturile tale
Sau să creadă poștașul că vine din timpuri neînțelese
Pentru el și lumea care a evoluat.

Cred că voi păstra mereu scrisoarea
Și îți voi trimite doar un SMS,
Rece în sine, fără parfum sau culoare,
Fără emoția unei scrisori adevărate
Și fără personalitatea literelor emotive,
Iar speranțele de a-ți atinge sufletul
Aproape că sunt inexistente.

45 thoughts on “Scrisoarea demodată

  1. N-am citi de mul timp o scrisoare atât de frumoasa ,fie ea si “demodata” , dar nu e. N-am știut ca poți fi atât de romantic. 🙂 Superb poem!

    1. Firește că sunt și astăzi mai multe căi pentru a-ți exprima sentimentele. E drept că-s mai puțin cunoscute de mine – sau de alții de vârsta mea – și nici prea puse în aplicare nu-s.

  2. După cât e de faină poezia asta, se pare că tu ştii teorie, dar practica te omoară. Trimiţând SMS-uri reci şi fără miez, ai să rămâi fecior. Mai bine timite-i poezia asta, printr-un SMS si-ţi garantez că va avea efect.

    1. Îți mulțumesc că mă mă faci fecior și sper să te audă cât mai multe fete. 😉
      N-am răbdare să tastez pe telefon atâtea cuvinte, deci rămân neînsurat. 🙂

  3. WAO! Ca să folosesc o exprimare la modă! Cât de romantic poți fi Petre!Ehei! Tineretul din ziua de azi habar nu are ce înseamnă să aștepți poștașul să-ți aducă plicul ”cu timbrul potrivit”! Să-l privești (plicul, nu poștașul), să-l examinez pe toate părțile, să verifici data expedierii, să încerci să ghicești ce conține după grosimea plicului…să-l desfaci- tăind marginea cu grijă sau rupând cu cruzime un capăt și infulecând cuvintele mult așteptate. Recitind cuvintele până le înveți pe de rost și punând apoi plicul la păstrare…O tempora!
    Plicul tău” potrivit timbrat” are adresantă? Nu trebuie să răspunzi!
    Numai bine, Petre!

    1. Nici poștașii nu mai sunt ca pe vremuri, parcă-s tot mai bătrâni și obosiți, se plâng de condițiile de muncă și de salariile prea mici, rătăcesc ziarele sau nici nu le aduc în mod regulat. Ce să mai zicem de scrisori și facturi! Au apus vremurile când îl așteptam cu inima strânsă la poartă și îl întrebam de departe dacă are ceva pentru noi. Acum căutăm în cutia poștală și numărăm plicurile oficiale care ne arată sume tot mai mari la taxe. Emoțiile plăcute nu mai vin pe această cale.
      Un sfârșit de săptămână plăcut, Erika!

  4. M-ai omorât în sensul bun cu această scrisoare demodată, ce poţi face cu sentimentele pe o coală, superb. Mare suflet ai, ne ești de mare ajutor cu înţelepciunea ta. Zâmbete mângâiate de soare îţi trimit, dragă Petru!

    1. Mă bucur că am găsit o reverberație adecvată în sufletul tău, dragă George. Înseamnă că ai prins și tu perioada în care ne mișcau mult rândurile scrise de persoanele dragi, începând de la rude și prieteni și ajungând până la cele parfumate, trimise de fata pe care o iubeam pe atunci. Gânduri din cele mai bune îți transmit, tot pe raze benefice de soare!

  5. Demodata de ce ❓ Ca nu se mai practica trimiterea lor ca pe vremuri ❓ 🙂 Pai avem tel. inteligente care le-a inlocuit 🙂
    Frumoasa scrisoare ,mi-a placut ,mi-am inchipuit vremea tineretii mele can primeam scrisori 🙂

    1. Erau vremuri în care primeam și zece scrisori pe zi, e drept că aproape toate constau în cărți poștale cu mutări de șah prin corespondență. Dar și acelea își aveau „parfumul” lor, mai ales dacă erau ilustrate cu imagini din diferite colțuri ale lumii.
      Mii de mulțumiri pentru apreciere și urări, Anușka! 🙂

  6. Pledoarie poetică pentru trecute vremuri, trezind nostalgii… Scriam și primeam foarte multe scrisori. Acum, gândindu-mă, parcă nici n-au existat… O sâmbătă frumoasă, Petru! 👍😊👍

    1. Sunt nostalgici care mai păstrează scrisorile de dragoste din trecut, ca pe un tezaur sufletesc. Le răsfoiesc uneori precum un album de fotografii și își amintesc momentele emoționante.
      O zi cu bine, Cristian! 🙂

  7. Ce frumoase comparatii in scrisoarea ta, pentru hartie, cerneala, toc si penita, oare de ce sa fie demodata draga Petru ??? Sensibile versuri ale unui incurabil romantic!!!
    Trebuie sa recunosc, trecute vremuri !!!🤔😃

    1. E demodată pentru tinerii îndrăgostiți de astăzi, care aleg să comunice aproape întotdeauna prin tastatura telefonului sau cea a calculatorului, asta dacă nu vorbesc prin diferite rețele. Scrisul de mână și calculul cu capul e din ce în ce mai rar folosit. 😦
      O duminică de cea mai bună calitate, dragă Mica! 🙂

  8. Ziua bună, dragă Petru! Ce frumos ai subliniat emoția unei scrisori adevărate. Aproape că am uitat emoția cu care așterneam rânduri, cu caligrafie îngrijită, pe foaia albă a unei scrisori, gândindu-mă la bucuria cu care ele vor fi citite de persoana dragă. Apoi așteptarea răbdătoare a unui răspuns, bucuria de a primi un plic ce avea un parfum deosebit…
    Tinerii de azi habar nu au de toate acestea. Din păcate pentru ei. Mesajele acestea ultra-rapide, electronice, nu au nimic romantic în ele. Iar prescurtările enervante și „formulele” de dialog care sfidează orice gramatică, fac și mai banale mesajele către cei dragi…
    Zilele trecute am fost la poștă și am cerut o felicitare, pe care doream să o trimit către o persoană specială, căreia nu-i puteam trimite urările pascale decât pe această cale. Doamna de la Poștă s-a mirat de cererea mea și mi-a zis că…. nu mai au de multă vreme felicitări de vânzare!!! Se uita la mine ca la o ciudățenie, un fel de „dinozaur”. În afară de facturi și oferte pulicitare, poștașul nu mai trimite de mult timp scrisori și felicitări….
    O zi minunată și plină de bucurii! 🙂

    1. Rândurile tale se pliază perfect pe nostalgia și dezamăgirea mea firească pentru că tehnologia aduce și schimbări mai puțin plăcute. Chiar ieri am văzut cum, oamenii obișnuiți să facă socoteli pe telefonul mobil, au uitat să-și folosească mintea și mulți nu mai știu să calculeze fără calculatorul din dotare. E doar un aspect negativ, pe lângă cel cu scrisul de mână, care devine și el o raritate.
      Mulțumiri pentru completare și urări din cele mai eficiente, dragă Alex! 🙂

  9. Am retrăit clipele cu emoție de odinioară când primeam scrisori, chiar am simțit și mirosul lor…
    Am devenit comozi, ne mulțumim în a trimite un SMS rece și sec…
    Emoția și căldura acestor versuri mi-au învăluit sufletul și-ți mulțumesc, dragă Petru!

    1. Dacă ai reușit să-mi înțelegi gândurile și regretele, eu sunt cel care îți mulțumește, dragă prietenă, mai ales că sunt din ce în ce mai puțini aceia care știu despre ce e vorba.
      În cei zece ani de internat, emoțiile scrisorilor, primite sau neprimite, m-au inundat de sute de ori, dar acum parcă a trecut un secol de atunci.

  10. Ce minunăție ai scris, Petru! Mi-ai amintit de perioada gimnaziului, când corespondam cu o franțuzoaică și așteptam cu înfrigurare momentul în care poștașul punea scrisoarea în cutia poștală. Hârtia de scris era superbă, avea diferite modele asortate cu plicul. Era atât de frumoasă, încât de la un timp un vecin de-al meu, de vârstă apropiată, mi le fura. Până l-am prins și mi le-a restituit pe toate. Mulțumesc pentru că mi-ai trezit o amintire prețioasă. Voiam să te întreb ce nuvelă îmi mai recomanzi, aș vrea să citesc din nou un text de-al tău de întindere mai lungă.
    O duminică frumoasă! 🙂

    1. Mulțumesc frumos pentru compliment, Roxi! 🙂
      Chiar dacă majoritatea scrisorilor primite de mine erau de fapt cărți poștale cu mutări la șah, le așteptam cu aceeași nerăbdare. Mai ales că unele erau scrise pe ilustrate din diferite colțuri ale lumii, cu imagini care mă fascinau pe acea vreme. Nu prea era voie să corespondăm cu capitaliștii, dar șahiștilor li se permitea. 😉
      Ți-aș recomanda nuvelele „Eunucul” și „Banii”, dacă nu le-ai parcurs încă. Vreme frumoasă și vremuri bune!

      1. Cu drag. 🙂 Ai păstrat acele cărți poștale? Eu mai am câteva scrisorele, chiar dacă nu știu exact pe unde sunt. Ba îmi amintesc că i-am scris și lui Pif când eram printr-a cincea și am primit o carte poștală care-l reprezenta chiar pe el. 🙂 O să țin cont de recomandările tale de lectură. Toate cele bune! 🙂

      2. Nu am avut obiceiul să colecționez multă vreme ceva. Faptul că mi-am schimbat de mai multe ori domiciliul, a fost una dintre cauze. Nici măcar albumul cu poze de familie nu-l mai am. 😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.