Picanterii

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ce faci, Ioane?
– Am pus apă minerală unei flori aflate în ghiveci și acum aștept să o aud cum râgâie.

* Un tip vine pe la 4 dimineață acasă. Intră tiptil în camera unde dormea soția și dă să-și scoată pantalonii.
– Bețivule, iar vii la ora asta acasă?
– Nu, dragă, zice omu’, trăgându-și pantalonii la loc, acum plec.

* – Iubito, pot să te întreb ceva și să-mi răspunzi fără să te enervezi?
– Sigur, dragul meu!
– Cum spuneai că te cheamă?

* Câțiva tipi intră și jefuiesc o bancă. Unul din ei, înarmat cu un pistol, întreabă un client al băncii:
– M-ai văzut pe mine intrând și jefuind banca?
– Da, îi răspunde bărbatul speriat.
Este împușcat imediat în cap de răufăcător.
– M-ai văzut pe mine intrând și jefuind banca?, întrebă spărgătorul altă persoană.
– Da, răspunde timid acesta.
Spărgătorul o împușcă în cap și pe aceasta.
– M-ai văzut pe mine jefuind banca?, întreabă spărgătorul alt bărbat.
– Eu nu te-am văzut bine, însă uite cum se uită la tine soacră-mea, răspunde acesta arătând spre femeie.

* Cică Sfântul Petru stătea la poarta raiului și aștepta musafiri, ca de obicei. La un moment dat aude „cioc-cioc”… deschide poarta, se uită, nimeni. Mai trece un timp scurt și iarăși „cioc-cioc”…, iese, nimeni.
„Măi să fie, careva are chef de joacă”, își zise el. După scurt timp, „cioc-cioc-cioc”, iese, nimeni.
„Cred că sunt drăcușorii ăia de jos și fac mișto de mine”. Își ia scăunelul și se așează lângă poartă, cu mâna pe clanță.
„Cioc-cioc”…, deschide brusc poarta și vede un tip care alerga iute de tot de la poarta raiului.
– Alooooo, ce tot bați și fugi ca disperatul înapoi? Poate nu te mai primesc deloc!
– Nu vreau să fac asta, dar sunt unii care mă tot resuscitează…

Imagine similară

* Trei oameni scapă dintr-un naufragiu și ajung pe o insulă. Acolo era doar o mănăstire de maici, la poarta căreia au bătut pentru găzduire. Maica stareță a ieșit și le-a spus condițiile:
– Noi suntem femei neprihănite și nu primim bărbați care ne-ar putea întina. Dar dacă țineți neapărat să intrați, trebuie să vă tăiem penisurile.
Cei trei năpăstuiți se îngroziră la auzirea acestei condiții, dar își dădură seama că rămânerea în plină furtună însemna moarte sigură, așa că au acceptat. Intră la tăiere primul bărbat, se aude un „trosc”, urmat de un urlet și apoi gata. Intră al doilea, de la care se auziră urlete de durere timp de o jumătate de oră. Cel de-al treilea, când este chemat în camera de operare, întreabă:
– De ce la prima tăiere s-a auzit doar un țipăt, iar la al doilea a durat atâta vreme?
Maica stareță îi explică:
– Noi vă eliminăm organul, în modul în care tratați obiectul muncii voastre. Primul a fost tăietor de lemne cu securea, deci i l-am tăiat dintr-o lovitură de topor. Al doilea a fost tot tăietor de lemne, dar cu joagărul, așa că i l-am tăiat cu încetul.
Auzind asta, omul începu să râdă cu de nu se mai putea opri. Maica îl întreabă, contrariată:
– Ce poate fi de râs aici?
– Păi, cum să nu?! Eu sunt cofetar, cu specializarea în acadele.

* Polițistul către doi indivizi care cărau un sac suspect:
– Stați așa, v-am prins cu mâța-n sac!
– N-ai ghicit, noi în sac avem droguri.

* O văduvă, care vrea să știe ce mai face soțul ei decedat, se duce la o ședință de spiritism.
– Tu ești, Ioane? Ce faci pe acolo?
– Ce să fac? Încep de dimineața cu sex, sex, sex, și apoi pe la prânz, iar sex, sex, sex, după-amiaza sex, iar seara – sex, sex, sex.
– Dar când ai devenit un om așa de… temperamental?
– Ce om?! Eu acum sunt iepure, în Australia.

* – Bulă, care e viitorul verbului a fura?
– Pârnaie, doamna profesoară!

Tangențial (17)

– Eu nu pot să suport violența, interveni Sabina. Oricine sau orice ar fi, trebuie să-i arătăm că suntem civilizați și umani, nu niște răzbunători fără judecată și milă.

– Judecată vrei, judecată o să-i facem!, se irită Sibel. Îl acuz de blasfemie și îi cer condamnarea la moarte prin tortură. Vrea cineva să-l apere și să-l scape, n-are decât, dar cu mine nu-i merge. Trebuie să scăpăm de ființa asta oribilă și de ceilalți asemeni lui, chiar dacă ar fi să ne dăm viața pentru asta. Uitați-vă cât de despuiat ni s-a arătat. Spre asta tinde și civilizația așa-zis creștină de pe planeta noastră. Femeile umblă tot mai goale, în loc să poarte burka sau măcar un văl islamic, ispitindu-i pe bărbați și comițând astfel păcate de neiertat. Dacă nu luăm măsuri, vom ajunge toți un butoi de grăsime fără pic de rușine sau credință. Alah ne-a avertizat și numai ascultându-i poruncile putem evita un viitor atât de jalnic.

Femeia, Titus și Georgică veniră cu obiecții, fapt care generă o polemică gălăgioasă. Săndel a fost cel care s-a impus cu un ton mai ridicat.

– Hoooo! Hoooo!… De acord cu Sibel, într-o anumită măsură. Dacă planeta aceasta și cei care o conduc vor să ne stârpească de pe Pământ, e de datoria noastră să-i împiedicăm prin orice mijloace. Însă, înainte de toate, avem nevoie de informații precise. Poate reușim să ne întoarcem acasă, eliminând și amenințarea despre care ni s-a vorbit. Sperăm ca Georgică să intre în fișierele secrete și astfel să găsim o cale prin care să ducem la îndeplinire ambele misiuni. Treci la treabă, micuțule, și arată-ne ce poți!

Apoi, comandantul îl luă la o parte pe Sibel, apropiindu-se amândoi de ființa generatoare de conflict. Aceasta încetase să-i mai amenințe și îi asculta cu ceva interes.

– Și cum zici că ai să-l faci să vorbească?, îl întrebă Săndel pe sirian, având grijă să fie auzit și de cel vizat.

– Războiul m-a învățat multe, iar tortura e una dintre aceste învățături. Pot să-l fac să sufere cum nici nu gândește, să-și dorească cu ardoare să moară, dar să nu poată nici măcar a urla așa cum vrea. Nu am nevoie de instrumente anume, brațele și dinții îmi sunt de cel mai mare ajutor. Îi voi suci picioarele și mâinile, îi voi smulge organele genitale și îi voi scoate ochii din orbite, cu răbdare și plăcere.

Gazda obeză nu părea prea intimidată de amenințările lui Sibel și continua să-i sfideze din priviri. Săndel se aplecă spre urechea lui și îi spuse cu voce tare:

– Vrei să ne demonstrezi că ești nemuritor? Acum ai ocazia: tipul acesta n-are milă și credință în tine, te poate chinui mai rău decât a fost chinuit Iisus pe cruce. Dacă îți tranșează corpul în zeci de părți, iar inima ta continuă să mai bată și călcată în picioare, poate că pe mine mă vei convinge, dar nu și pe el. Te sfătuiesc să te gândești mai bine și să ne spui câteva lucruri, scutindu-ne pe toți de o experiență neplăcută și salvându-te pe tine.

„Creatorul” îi fulgeră pe rând cu privirea, la început în tăcere, după care cu aceeași voce amenințătoare:

– Credeți că mi-e frică de moarte, oameni slabi și fără minte? Eu am murit și am înviat de mii de ori, precum voi dormiți și vă treziți în fiecare dimineață. Vreți să mă răstigniți și să-mi batjocoriți trupul? Acesta nu-i decât o carcasă pe care o voi schimba la fel de ușor cum vă schimbați voi de haine. Eu sunt mai presus de înțelegerea voastră, iar dacă-mi provocați mie chinuri, în chinuri o să sfârșiți, în timp ce eu mă voi înălța din nou.

– Cine ești tu, cu adevărat?, întrebă Săndel.

– Tocmai ți-am spus, dar nu ai priceput. Încă nu-i târziu să reparați ce ați stricat, încă mai pot ierta ce mi-ați făcut. Dați-mi scaunul înapoi și vă voi păstra în slujba de administratori ai planetei, pe termen nelimitat.

– Așa cum ai făcut cu cei doi frați? Să devenim roboți care te hrănesc și curăță după tine? Să ne pierdem conștiința, iar tu să ne elimini rudele și prietenii de acasă? Nu cred că-i o situație mai bună decât moartea.

 

Imagine similară

– Pot să anulez recoltarea sufletelor de pe planeta voastră, rosti gazda cu o voce mai împăciuitoare. Sunt multe alte planete care așteaptă să fie valorificate.

– Nu cred nimic din ce spui, păcătosule!, răcni sirianul. Te-ai dat drept Alah, iar asta nu se iartă. Alah cel Mare îmi cere să-l răzbun, iar eu o voi face.

Privirea celui căzut deveni din nou sfidătoare, iar gura nu-i mai scoase niciun sunet. Săndel se ridică și îi șopti lui Sibel:

– Faci ce vrei, dar nu de față cu noi. Nu suportăm să vedem torturi, mai ales că avem și o femeie printre noi. Îi găsești o încăpere și încerci să scoți cât mai multe de la el. Eu mă spăl pe mâini și nu mai știu nimic despre asta.

Intrusul

Nici eu, și nici Mitru, nu l-am observat când a poposit în dreapta noastră, pe malul bălții din Satulung. Eram preocupați de sculele noastre noi de pescuit, dintre cele mai sofisticate pe care le-am găsit în Baia Mare. Bețe lungi și lansete strălucitoare, fire din cele mai rezistente, momeală variată și apreciată de pești, mulinete cu mulți rulmenți și clopoței de avertizare la mișcarea vreunei posibile capturi. Am cheltuit o sumă considerabilă pe toate astea, dar eram mândri de cum arătau și aveam mari speranțe că, de data asta, norocul ne va surâde. Chiar dacă până atunci nu am scos nimic din această baltă, deși o vizitam foarte des, mai ales că aici găseam și râme groase și lungi, o delicatesă pe care-ți venea s-o mănânci din ochi.

Imagine similară

– Bună ziua, a fost salutul prin care noul venit și-a făcut cunoscută prezența.

I-am răspuns amândoi cu un „bună” și o privire fugară. Era un bărbat tânăr, bine bronzat, desculț, cu pantaloni scurți și uzați.

– Ați prins ceva?, puse el întrebarea care nu ne-a picat bine.

– Încă nu, am răspuns eu. Dar abia am venit.

De fapt erau cam șase ore de atunci, însă timpul e relativ pentru fiecare.

– Frumoase undițe aveți!, continuă el admirativ, fapt care ne unse la inimă.

– Tot ce-i mai bun pentru pești, am confirmat tot eu complimentul, Mitru fiind atent la fiecare mișcare de pe luciul apei.

– Văd că aveți un băț pe care nu-l folosiți, observă individul. Mi-l puteți împrumuta câteva minute?, să mă joc mai mult, că nu-s priceput la sportul ăsta.

Abia atunci binevoi și prietenul meu să intre în discuție, mai ales că era o undiță veche de-a lui:

– Poți să-l iei, dacă vrei să-ți încerci răbdarea.

– Da’ îmi dați și vreo doi metri de fir, mai îndrăzni să ceară străinul după ce observă că nu are.

– Ia și fir de pe tamburul ăsta, îi întinse Mitru.

Omul mulțumi și se apucă să-și pregătească cu entuziasm instrumentul. După câteva minute:

– Se poate să-mi împrumutați și un ac, dacă aveți în plus?, supralicită individul, cu aceeași voce rugătoare.

Mitru oftă deja agasat, dar căută în trusă și alese un ac la întâmplare.

– Poate vrei și un plumb, anticipă el în timp ce i-l întinse.

– Nu vreau să fiu tupeist. Lăsați c-am găsit pe-aproape o piuliță, tocmai potrivită la greutate. Dar nu m-aș supăra dacă mi-ați da o râmă.

Un alt oftat din partea prietenului meu, atunci când îi întinse cutia cu momeala cerută, însă ne-am consolat la gândul că intrusul o să ne lase în pace, acum că bățul lui era complet echipat. Așa a și fost: omul s-a îndepărtat vreo zece metri de noi și a aruncat momeala, nu prea departe. Noi îl priveam cu coada ochiului, curioși să vedem cât rezistă în bătaia soarelui, fără pălărie și fără vreo șansă să prindă ceva într-un loc atât de pretențios. De aceea ne-am intrigat la culme când am auzit o exclamație de bucurie din gura lui și am văzut apoi cum se învolburează apa acolo unde-și aruncase râma. Omul trăgea cu mâna de fir și striga către noi:

– Veniți repede cu minciogul, că-i pe fir dihania!

Uimiți de întorsătura atât de puțin probabilă, am acționat instinctiv și i-am dus instrumentul cerut, ba chiar l-am ajutat să extragă din apă crapul de vreo cinci kilograme. Individul îl ținea fericit în brațe și nu înceta să-i laude frumusețea, în timp ce noi îl priveam tâmp. În cele din urmă, când entuziasmul i se mai potoli, ni se adresă cu o nouă rugăminte:

– Nu aveți cumva o pungă sau o plasă veche în care să-l pun?

– Lasă că te descurci tu și fără, îi răspunse Mitru, înciudat.

– Nu ar fi nicio problemă, dar poate mă vede un inspector de la asociație, iar eu nu am permis de pescuit, ne lămuri intrusul norocos.

– N-avem nimic, îi răspunse scurt Mitru.

Omul n-a avut încotro și s-a îndepărtat fără nici măcar să ne mulțumească pentru ajutor. Doar vorbele prietenului meu îmi răsunau în urechi, după ce și-a dat cu clopul de pământ:

– Venim aici de ani buni, hrănim peștii cu cele mai alese momeli, dăm o grămadă de bani pe benzină și scule, ne pierdem nopțile dormind în frig sau făcând insolație, dar vine unul cu mâinile goale, fără permis și experiență și ne ia captura la care visam. Cum să nu te enervezi?!

Atunci a fost ultima dată când am pescuit pe balta din Satulung.

Imaginea e preluată de pe Google

Mai cu veselie

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tip vine la directorul unui circ pentru angajare.
– Ce știți să faceți?
– Să fac ca păsărica.
– Cum așa?
– Uite-așa: cirip, cirip, cirip!
– Domnule, asta e o prostie, gata, pa!
– Bine, spune omul trist, și-și ia zborul pe fereastră.

* – Vai ce tare miroase aici în iad a zahăr ars!, se minunează unul dintre noii sosiți.
– Nu e întotdeauna așa, replică drăcușorul de serviciu, azi, însă, tocmai ne-a sosit un lot de diabetici…

* La Judecătorie:
– Inculpat, spune cum ai săvârșit cele zece furturi?
– Domnule judecător, se pare că am fost de fiecare dată atât foarte beat și nu-mi mai aduceam aminte că n-am voie să fac așa ceva.

* Un polițist patrulează noaptea cu noul său partener:
– Uite, ăsta e cartierul meu…
Mai merg ei și iar explică:
– Uite, asta e strada mea…
Mai merg și:
– Uite, ăsta e blocul meu…
Se mai apropie:
– Uite, unde e lumina aprinsă e apartamentul meu…
În apartament se vede silueta unei femei:
– Uite, aia e nevastă-mea…
Apare încă o siluetă de bărbat care se apropie de femeie și o îmbrățișează:
– Uite, ăla sunt eu!…

* Între doi amici:
– Bă, tu ce faci ca să înnebunești femeile?
– Nimic, eu le găsesc gata nebune!

Imagini pentru imagini cu halbe de bere * Tot ce se spune după a 5-a bere, se numește scurgere de informații.

* Români, lăsați-vă de muncă! Trăim în cea mai bogată țară din lume. De 2000 de ani se fură și încă mai este!

* Un preot, la slujba de duminică:
– Copiii mei, nu fumați… fiindcă o țigară duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei…
Și unu’ întreabă:
– Unde ați spus că se vând țigările astea?

* Un tip se plânge la serviciu că de la fereastra lui se vede camera în care de dezbracă fetele, din care cauză nu poate trăi și lucra normal. Vine comisia, privește pe fereastră și nu vede nimic. Îi spune reclamantului:
– Păi nu se vede nimic!
– Dar ia urcați pe dulap!

* Cerere întemeiată de divorț
Soția dorește să înainteze cererea de divorț. Avocatul:
– Care este motivul divorțului?
– În cinci ani de căsnicie, el și-a făcut datoria de bărbat doar de trei ori!
Avocatul:
– Foarte bine, cu așa motiv, șansele noastre în instanță cresc semnificativ! Copii aveți?
– Da, cinci!

* – Mamă, vreau să-mi decorez camera ca sala mea de clasă…
– Dar de ce, fiule?
– Ca să mă ia somnul mai repede…

* Un tip este judecat pentru că a furat un BMW. După pledoaria avocatului, judecătorul hotărăște să-l achite, așa că hoțul părăsește tribunalul liber. A doua zi, același tip se prezintă în fața judecătorului și-i spune:
– Cu respect, aș vrea să depun plângere împotriva derbedeului de avocat!
– Dar de ce? Totuși, v-a obținut achitarea. De ce vreți să fie arestat?
– Vedeți, problema este că nu am avut suficienți bani să-l plătesc și, în consecință, a plecat cu mașina pe care am furat-o!

* Un bătrânel intră într-un aprozar și comandă două kilograme de mere:
– Dar vă rog să mi le ambalați separat pe fiecare, că vreau să le fac cadou.
În timp ce vânzătoarea îi împacheta meticulos fiecare măr, bătrânul se oprește în dreptul unor prune:
– Vai, ce frumoase sunt! Aș vrea și din acestea două kilograme, dar tot ambalate separat fiecare bucată. Vreau să le dăruiesc cuiva.
Vânzătoarea, iritată, strigă către ajutorul ei:
– Vasile, du repede de aici sacul cu sămânță de mac!

* – Pentru durerea de gât, doctorul mi-a recomandat un streaptease, face cel mai bine.
– Un Strepsils poate!
– Mereu ești contra mea, femeie!

* Soțul, cu ziarul în mână:
– Scrie că bărbații spun circa 10.000 de cuvinte pe zi, iar femeile 20.000…
Soția:
– Păi da, că trebuie să vă spunem totul de două ori, ca la idioți!
– Ce ai spus, dragă?

Datorită lor…

… am avut parte de o sărbătoare minunată a cărților! A trebuit să aștept până apar fotografiile de la dubla lansare de carte, pentru ca să vi-i arăt pe cei care mi-au fost alături într-un moment atât de important pentru mine, dar cu atât mai emoționant. După cum am anunțat în postarea precedentă, evenimentul a avut loc la data de 3 mai, ora 17.00, în Centrul RO-UA din Seini.

Datorită primăriei, prin doamna primar Gabriela Tulbure.

Datorită domnului director al Casei de Cultură, Dan Skorka, care a organizat și s-a ocupat de toate detaliile.

Datorită prietenei din Bistrița Năsăud, Zaraza Catarig, pe care am cunoscut-o astfel și în afara blogului.

Datorită prietenei din Satu Mare, Crina Pop, prezentă la fiecare manifestare de acest gen.

Datorită doamnei profesoare Betty Kirmaier, Cetățean de Onoare al orașului Seini și o scriitoare prolifică.

Datorită doamnei directoare al liceului din Seini, Ioana Kadar, o prezență mereu plăcută și însuflețitoare.

Datorită domnului preot Georghe Pop, Cetățean de Onoare, poet și autor al monografiei orașului Seini.

Datorită tânărului Ujlaki Mark, care ne-a încântat sufletul cu melodii la orgă.

Datorită tinerei Maria Pajzos, care a recitat din versurile mele.

Datorită tuturor celor care m-au bucurat cu prezența și cărora le mulțumesc și pe această cale.

Instantaneele sunt preluate de pe pagina de Facebook a doamnei Gabriela Tulbure, iar ultima de pe cea a doamnei Lucia Tămaș, care ne-a bucurat, de asemenea, cu prezența și cu o frumoasă alocuțiune. Recunoștință deplină!

Două evenimente seinene

CONCURS DE ȘAH

Imagini pentru imagini cu șah

ORAȘUL SEINI – CASA ORASENEASCA DE CULTURA SEINI -, organizează marți, 1 Mai 2018, ora 10.00, la Restaurantul „Chilli”, o nouă întâlnire a șahiștilor.

Am citat de pe afișul realizat de domnul director al Casei de Cultură și organizator al competiției, Dan Skorka. Așadar e vorba de o nouă confruntare între pasionații eșichierului din localitate, de la care nu se cade să lipsesc. O să vă informez ulterior dacă am reușit să-mi păstrez titlul de campion, reobținut la ultimul concurs.

DUBLĂ LANSARE DE CARTE

Petru Racolța

ORASUL SEINI – CASA ORASENEASCA DE CULTURA SEINI – BIBLIOTECA ORASENEASCA SEINI

  • Moment muzical susținut de Ujlaki Mark -orgă.
  • Recită versuri ale autorului: Maria Pajzos.
  • Joi, 3 mai 2018, ora 17.00, Sala de Conferințe Centrul RO-UA Seini.
  • Vă așteptăm cu mare drag la evenimentul literar artistic!