Incursiune în copilărie

Deunăzi, m-am gândit să-mi colorez puțin viața printr-o partidă de pescuit, că tot nu am mai dat la pește de câțiva ani. Balta privată din Seini era cea mai la îndemână, știindu-se că are pește pe măsura buzunarului fiecărui amator. Eram singurul pescar la acea oră a dimineții, însă nicidecum pornit pe captură, ci amator al ambianței plăcute de la malul apei, ce-mi genera o nostalgie dragă după vremurile când pierdeam nopțile de dragul peștilor atât de pretențioși. De aceea nici nu aveam la mine momeală serioasă, doar o felie de pâine din care făceam bobițe mici și le puneam în vârful singurului ac la care mă distram.

Stăteam cu privirea rătăcită pe luciul apei și gândul plecat spre anii tinereții, când mai multe zvâcnituri m-au readus în prezent. Curios să văd ce vietate pricăjită s-a încurcat în acul meu, am recuperat cu ușurință firul, constatând cu mirare că aveam într-adevăr un peștișor auriu în ac. I-am scos acul din buză și mă pregăteam să-l arunc înapoi, dar urechile mi-au auzit o voce neașteptată:

– Renunți așa ușor la premiul ce ți se cuvine?, vibrația cuvintelor venea din pumnul meu, așa că l-am deschis și m-am uitat uimit.

Imagine similară

– Eu sunt peștișorul de aur și sunt obligat să-ți îndeplinesc o dorință, zise micuțul strălucitor, mișcându-și gura buzată.

Nu sunt un om cu prejudecăți, iar asta mă ajută să trec mai ușor peste emoțiile generate de miracole ca acesta. Așadar, mi-am revenit repede din buimăceală și am intrat în joc:

– Un peștișor auriu într-o baltă privată? Cum ai ajuns aici?

– Lasă interogatoriul, că nu pot sta atâta pe uscat. Spune-mi repede ce îți dorești și apoi aruncă-mă înapoi.

Luat din scurt, nu prea mi-a mers mintea, dar nostalgia gândurilor anterioare nu mă părăsiseră de tot.

– Aș vrea să fiu din nou tânăr, ba nu, să fiu copil, așa cum mi-e sufletul uneori.

– Mda, e o dorință rar întâlnită. De obicei dau case, mașini, bani, iubite, însă nici cu alea n-am făcut mulți oameni fericiți. Ești sigur că asta ți-e vrerea?

– Sigur! Ce poate fi mai prețios decât tinerețea și sănătatea aferentă? Plus experiența care-mi rămâne, nu?

– Cum zici tu, dar timpul nu-l pot da înapoi pentru tine. Vei fi copil în zilele de astăzi, și peștișorul dădu puternic din coadă, sărind în apă.

M-am trezit imediat într-o grădiniță cu prichindei mulți și gălăgioși. Cred că aveau vreo cinci ani, iar eu la fel ca ei. Educatoarea tocmai striga la mine:

– Petruș, nu sta ca mutu și treci aici, în rând cu ceilalți, că te trosnesc de nu te vezi!

Se pare că ăla eram eu, așa că m-am gândit să beneficiez de cunoștințele mele:

– Doamna educatoare, nu e bine să loviți copiii. Dacă se află, puteți fi concediată.

– Ce ai spus, deșteptule?! Ia auzi la el!, se înroși de nervi femeia, altoindu-mi câteva palme peste cap. Să nu te mai prind că scoți o vorbă!

Nu m-am lăsat convins atât de repede, chiar dacă loviturile și urechelile erau tot mai dureroase. La urmă, m-am mai liniștit cu gândul că le voi spune părinților, care vor lua măsurile cuvenite. Mama a apărut la timp și părea o femeie de treabă. Însă, în drumul spre casă, dezamăgirea mea s-a accentuat.

– Ce tot spui acolo? Știi cât de greu ți-am găsit loc la această grădiniță, iar tu vrei să mă pun rău cu educatoarea? Unde mai găsesc eu un loc în zilele astea, când înscrierile se fac cu luni de zile înainte? Taci și rabdă, că și eu am răbdat.

Acasă mă aștepta un frate de nouă ani și o soră de un an. Primul se comporta cu mine cu aer de superioritate, iar de cea de-a doua trebuia să am grijă cât mama era ocupată cu gătitul. Nici la masă nu a fost bine: mâncarea n-avea niciun gust, dar era obligatoriu să mănânc tot. După-amiază, somnul sub supraveghere, deși voiam să mă uit la televizor sau să intru pe internet. Tata era șeful pe telecomandă, iar mama nu-mi permitea decât un mobil simplu, de la care n-aveam pe cine să sun și nici aplicațiile cu care eram obișnuit.

A venit și eliberarea din casă, dar nici acolo nu am găsit ce speram. Copii puțini și pasionați de jocuri pe care eu nu le agream, iar cei mai mari nici nu mă băgau în seamă. Degeaba am încercat să-i atrag la un șotron sau o leapșă, ei se uitau la mine ca la un extraterestru și râdeau de propunerile mele. M-aș fi jucat și singur, doar că spațiul destinat copiilor: cu labirint, tobogan, leagăne și alte atracții viu colorate era închis cu lacăt. Poate că era mai bine să mă întorc în apartament și să port o discuție cu tata, ca de la bărbat la bărbat. Acesta era însă ocupat să se uite la un meci de fotbal, pasiune neîmpărtășită de mine. I-am reproșat lipsa de interes față de mama și de copii, cu argumente științifice și logice. M-a privit precum micuții de afară și m-a întrebat dacă nu cumva m-am atins de sticla lui de coniac.

Iluziile mele s-au spulberat într-o singură zi și mi-am dat seama că dorința mea a fost o prostie, așa că m-am retras cu tristețe în fața acvariului din hol, implorând peștișorul de acolo să mă scoată din lumea asta străină. Ruga mi-a fost ascultată, iar eu m-am trezit pe malul apei, adormit lângă undița inertă. Am răsuflat ușurat și mi-am propus să nu mai merg singur la pescuit. Cine știe, poate prind iarăși un pește fermecat și îmi îndeplinește un alt gând nebunesc!

58 thoughts on “Incursiune în copilărie

  1. Hehe, pestisor de aur in balta privata! Du-te mai des pe acolo, s-ar putea sa obtii de fiecare data prajitura preferata, un zmeu de hartie sau prietenul perfect la pescuit! Oare care o fi prietenul perfect in viziunea pestisorului? 🙂

    1. Oare o să se deranjeze peștișorul pentru o porție de tiramisu sau o să creadă și el că am băut ceva? 🙂 Mă gândesc dacă nu cumva o incursiune în adolescență era mai potrivită.

  2. Dacă mai mergi la pescuit şi dacă mai prinzi peştişorul cere-i să te ducă în adolescenţă.Este vîrsta la care i se permite cel mai mult.

      1. Ei, de-acum ai suficientă experienţă încît să depăşeşti pragurile care apar.In plus, ai avantajul că poţi să te joci fără să fii privit aiurea sau fără să ai parte de comentarii maliţioase.

  3. Ce frumos ai scris! Mi-a plăcut mult!
    Îmi păstrez, totuși, speranța că cele descrise de tine nu e realitatea copilăriei din ziua de azi, nu a tuturor cel puțin 🙂
    O zi minunată, Petru!

    1. Desigur că nu putem generaliza, dar cred că prea era trasă de păr dacă ajungeam într-o copilărie frumoasă, cu părinți liniștiți și mulțumiți, cu educatoare blânde și copii dornici să alerge în aer liber, în dauna jocurilor electronice. Poate pe alte meleaguri. 🙂
      Mulțumesc frumos pentru apreciere, Mona! S-auzim de bine!

  4. Şi totuşi, peştişorul a fost darnic dacă te-a întors cu totul deşi ţi-a spus că timpurile vor fi cele de azi. Ar fi fost de nesuportat să te întoarcă numai pe tine la anii copilăriei şi să constaţi că nu are cine veni la grădiniţă după tine…
    Dar da, mai bine aşa, pe malul apei, peştişorii ăştia de obicei sunt tare şmecheri 😉

    1. Se pare că nu toți peștișorii fermecați au aceleași reguli. Mai jonglează și ei, în funcție de cei cu care au de-a face. Unii au parte de trei dorințe, dar tot rău poate ieși dacă nu-s alese cu înțelepciune. 🙂

  5. Ziua bună, dragă Petru! Ce frumoasă povestire! Cine nu visează la o asemenea „minune”? Și eu tot la vârsta copilăriei m-aș fi întors, dar nu la cea din zilele noastre, ci la copilăria noastră simplă, dar plină de frumusețe și de jocuri minunate. Din păcate… nimic nu mai e ca odinioară. Nici măcar peștișorul de aur! Poate că suntem noi nostalgici, dar știm bine care este adevărul, pentru că am trecut prin mai multe vremuri și putem să face comparații.
    Numai bine și o zi minunată! 🙂

    1. Mulți visăm la peștișorul de aur, ceea ce nu-i un lucru rău. Măcar ne exersăm dorințele și le pregătim pentru când s-ar putea să avem nevoie de ele, dacă ne lovește norocul. Nu trebuie să fie neapărat sub forma unui pește. 🙂
      Mult spor la noroc, dragă Alex! 🙂

      1. Mulțumesc mult, dragă Petru, pentru urarea cu noroc! Trebuie să caut prin balcon undița și s-o pregătesc. La prima băltoacă ce-mi va ieși în cale, o să caut „norocul-peștișor”, poate dau de el. Setul de dorințe este gata pregătit! 😀
        Numai bine și zile frumoase!

  6. De multe ori nu știm dacă ceea ce ne dorim la moment dat este potrivit pentru noi sau nu formulăm corect dorința, iar ceea ce ni se dă nu ne aduce bucuria la care am visat. Fain vis de pescar! Data viitoare chiar ar trebui să te păzești de vreun gând ascuns, nerumegat pe îndelete înainte. 😀 Săptămână cu bucurii să ai, Petru! 🙂

    1. Promit că pentru data viitoare voi avea o dorință mai bine gândită. Doar că ar fi prea mare minunea să se prindă tot la mine peștișorul, în timp ce alții stau o viață pe malul apei și nu l-au văzut încă. 😉
      Gânduri bune și urări în consecință! 🙂

  7. Hei, hei ce bine-ar fi daca s-ar adeveri ! ha, ha, ha. Totusi nu strica putin optimism , macar poate visul devine realitate candva…. ❤

    1. Eu consider că s-a adeverit și am avut ocazia să mă conving că dorința de mai sus nu era cea potrivită. Dar nici banii sau alte beneficii materiale nu mi-ar fi asigurat fericirea. Mult optimism îți doresc și ție, Anda! ❤

  8. Ai avut o zi norocoasa sa prinzi pestisorul de aur,sa-ti implineasca o dorinta frumoasa,bravo. te felicit ca ne-ai readus niste clipe minunate din copilarie cine nu viseaza asa frumos?O seara minunata iti doresc! 🙂

    1. Mă gândesc că, probabil, ai întâlnit și tu peștișorul, dar, modestă cum te știu, i-ai dat drumul fără să-i ceri nimic. Poate că, totuși, și-a îndeplinit o dorință nespusă. 😉 La cât mai multe împliniri, dragă Gabi! 🙂

  9. Povestea din visul tău mi-a adus aminte de un banc. Se făcea că Ion şi Işvan erau la pescuit şi prind ei peştişorul de aur. Ca în toate poveştile cu peştişorul ăsta atotputernic cere să fie eliberat în schimbul a îmlinirii fiecăruia câte o dorinţă. Isvan îi cere peştişorului să împrejmuiască toată Ungaria cu un zid înalt, înalt, fară uşi şi fără geamuri ca niciunui român să nu-i fie îngăduit a trece. Ion dus pe gânduri, îl întreabă pe Işvan – Măi, Isvan, dar nu vrei tu să aibă zidul ăsta nicio crăpătură, undeva o fisură, să ne putem vedea noi, prieteni buni cum suntem? – Nu, nu, nimic, nicio crăpătură că m-am săturat şi de tine şi de români până peste cap. Atunci se întoarce Ion către peştişor şi-i spune dorinţa lui: Umple interiorul acestui zid cu apă, asta este dorinţa mea. Prin analogie cu bancul, de eram eu cu tine la pescuit, doamne, cum îti aranjam dorinţele tale nesăbuite.

    1. Mulțumesc frumos pentru banc, Crinuță! Știu că, dacă erai lângă mine pe baltă, cu totul alta era dorința pe care o adresam peștișorului. Dar asta nu se poate întâmpla, din moment ce nu-ți place la pescuit și nici momelile nu le poți vedea. Deși eu am folosit numai pâine. 🙂

  10. Frumoasa povestirea cu pestisorul tau ,insa dezamagitoare copilarie ,care asa se intampla in zilele de azi .
    Pe vremea mea la gradinita era f.f. bine ca nu-ti venea sa mai pleci si acasa copilaria mea a fost una f. frumoasa ,acum numai despre sex se vorbeste si multe alte indobitociri ptr. tineretul de azi 🙂

    O z cu indepliniri frumoase !

    1. N-am avut parte de grădiniță, dar am auzit atâtea despre condițiile de ieri și de azi, încât mi-am făcut o idee. Firește că e subiectivă, iar condițiile diferă foarte mult, de la caz la caz.
      Mulțumesc frumos pentru aprecieri și imaginea atât de sugestivă, Anușka! Îți doresc, la rândul meu, tot ce-i mai bun! 🙂

  11. Salutare, Petru ! 🙂
    TU cu PESCUITUL ,
    EU cu FOTBALUL ! 🙂
    TU nu ai PRINS ” peștisorul de AUR ” 😦
    dar EU am PARIAT inspirat multe meciuri din OPTIMILE de FINALĂ ale CMF Rusia, 2018

    și…………………………….,
    am PRINS nu numai BANI:) 🙂 🙂
    dar și INVIDIA pariorilor FRUSTRAȚI că AM CÂȘTIGAT…
    Zi faină frățioare ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
      Mă bucur că ai prins niște pariuri profitabile, pe lângă plăcerea de a vedea în direct cum ți se adeveresc pronosticurile! E mai palpitant decât pe malul pustiu al apei, dar fiecare cu pasiunile lui. Îți doresc să o ții tot așa și în marea finală, cu un câștig pe măsură, Sandule! 🙂

  12. Bună dimineața Petru !!! 😄 Mi_a plăcut mult povestioara ta, și mi_,am amintit, cum noi fiind patru fete la masa (eu eram a mosului, sora mare a mamei, și încă două surori ale lor, Dumnezeu sa_i ierte nu mai sunt), și făcea maica_mea o ciorbă de salata cu jumări, eu nu o puteam manca, dar forțat cu lacrimi pe ochi trebuia, e și câte amintiri frumoase au fost !!!
    Trebuie musai sa ai grija de peștișorul de aur, ce amintiri o sa mai ai ???

    1. Peștii mi-au influențat o bună parte din viață și nu pot să uit de aceste amintiri. Era firesc, deci, să am ca animal de companie tot un pește (Pane), doar că-i de uscat și invizibil pentru cei care nu-l agreează. Avem grijă unul de altul. 🙂

  13. E bine să avem raspunsurile pregatite! Zic si eu, deoarece de la o anumită varstă lumea se asteapta să avem răspunsuri…
    Să ai bucurii suportabile!

    1. Așa ar fi trebuit, doar că nu mă așteptam la o situație atât de incredibilă. De-acu voi pregătit, dacă va fi cazul.
      Bună urarea, la care răspund cu aceleași gânduri bune!

  14. Excelent, Petru, de la un capăt la celălalt. De la o copilărie la o maturitate în care gândurile nebuneşti ne dau tuturor şi un prilej de a medita. Pe malul apei, pe malul gândurilor noastre… Ce bine că nu pescuiesc, peştişorul de aur – în cazul în care l-aş prinde – ar avea mult de muncă… O zi frumoasă îţi doresc!

    1. Bună dimineața, într-o frumoasă zi de joi, Cristian! Ferice de tine că nu ai luat microbul pescuitului, că multe am răbdat din cauza lui. E drept că amintirile sunt frumoase acum, dar se întâmpla uneori să ne plângă lumea de milă când ne vedeau cum arătăm la venire, mai ales după o ploaie zdravănă. 🙂
      Toate cele bune și frumoase!

    1. Urarea ta a avut efect, iar cumpărăturile de astăzi sunt pe măsura așteptărilor, Anușka! Cel puțin așa cred și în privința noului telefon, de care sper să mă servesc cu bine câțiva ani.
      Săru-mâna pentru cafeaua de la ora 11.00, cum nu se poate mai potrivită la reintrarea pe internet și, implicit, pe blog.
      O zi cu bucurii nenumărate, mici și mari! 🙂

  15. Bine ca te-ai trezit din somn nene Petre caci , ce te-ai fi facut AZI , daca ai fi redevenit copil ? Asa , de bine de rau mai are omu’ cate ceva bun de invatat de la dumneata , dar dac-ai fi redevenit copil , ti-o pot garanta : N-AI FI AVUT NIMIC BUN DE INVATAT DIN PARTEA SOCIETATII !!! Data viitoare , cand te mai intalnesti cu ” pestisorul “, trimite-l la mine la Bucuresti caci , la ce dorinte am eu…nici macar ala n-ar putea face fatza !!!!!!!!!! 😉

    1. Sunt bucuros că ești de acord cu mine în ceea ce privește condițiile copiilor și chiar a adolescenților de astăzi. Poate că sunt(em) subiectiv(i), dar pe vremea noastră nu erau atâtea abandonuri școlare și nici nu era atât de greu să găsești o grădiniță. Degeaba se promit bani la naștere și la întreținerea celor mici, dacă nu sunt condiții de creștere și educare.
      Îți doresc să ai parte de peștișorul dumitale, nea Marian! Cu dorințe inspirate și împlinite! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.