Autobuzul (7)

Coșarul își terminase treaba, dar stătea încă în fața ușii, privindu-l pe Grigor cum își îndesa tutunul în cavitatea încăpătoare a pipei. Acesta îl cercetă, în cele din urmă, cu o mină întrebătoare pe omul între două vârste, pirpiriu și murdar pe față de funingine. Mai mult ca sigur de la mâinile negre, cu dosul cărora își ștergea din când în când nasul ce-i curgea din abundență. Era rece afară, iar omul nu se îmbrăcase în consecință, probabil pentru a se mișca mai ușor și a se strecura fără probleme prin locurile strâmte, cunoscute de el din anii anteriori.

– Cu cât ți-s dator?, întrebă gazda, în timp ce se căuta prin buzunarul de la piept.

– Aaa, nu! Nu trebuie să dați nimic, că-s plătit de primărie, zise omul cu puțintică jenă în voce. Dar unii oamenii, din cei mai omenoși, mă mai servesc cu câte un pahar de țuiculiță, un vinișor, o cafeluță… ca să zic așa.

Bătrânul Grigor zâmbi discret, încât hornarul cu greu ar fi putut observa prin barba albă și mustața bogată. Se ridică cu ușurință de pe scaunul solid ca el și căută cu atenție un pahar potrivit personajului căruia îi era destinat. Din același dulap cu vitrină, scoase o sticlă de litru și umplu paharul cu o licoare ce-i înconjura marginile cu mărgele mari și persistente. Apoi adăugă un alt pahar, în care-și turnă și el, cam o jumătate de măsură. În tot acest timp, pipa îi juca ușor în colțul gurii, iar fumuri-fumuri îi acopereau fața, precum un văl subțire și misterios. Operațiunea nu dură mult, iar coșarul se lumină la față când fu invitat să ia loc și să ridice paharul.

Imagine similară

– Numele meu e Sclipici… și mă ocup de hornuri de când mă știu, ca să zic așa, zise el după ce sorbi jumătate din porție și se șterse la gură, tot cu dosul mâinii. Strașnică pălincă!, completă imediat, cercetând îndeaproape cinzeaca rămasă în pahar. Se vede că a dumitale n-a fost curățat de mult, dar acum nu trebuie să aveți grijă, puteți face foc de tabără în sobă. E curat ca lacrima, ca să zic așa. Da’ eu mă pricep și la alte lucruri: curăț și vopsesc orice, până sclipește de curățenie și frumusețe. Bunăoară…,să nu mi-o luați în nume de rău, aș putea să vă fac ca nou autobuzul din fundul grădinii. Pe bani puțini și înainte să vină iarna.

Grigor gustă și el din pahar, mai stârni câteva fumuri și zăbovi cu privirea pe vorbărețul din fața lui.

– De ce?, se auzi întrebarea care-l stârni și mai tare pe Sclipici.

– Păi se poate să-l lăsați așa ruginit și plin de găuri? După toate binefacerile pe care le-a adus oamenilor și localității? Toată lumea vrea să-și amintească de vremurile bune, în care Dani-Coaforul și nevasta lui au schimbat destinele multor locuitori și ne-au dat speranțe în viitor. Păi cine eram noi, înainte de a poposi el cu autobuzul în acest colț îndepărtat de lume? NIMENI! Cine s-ar fi gândit că mergând la Coafor, te poți schimba total? MIMENI! De aceea, primele lucrări au fost gratuite, iar femeile au fost cele care s-au arătat curioase. În autobuz erau întâmpinate cu zâmbete atrăgătoare, aparatură și scule lucioase, cum nu le-a mai fost dat să vadă. După două ore de curățare și cosmetizare, din autovehicul ieșeau cu totul altfel de oameni, și nu mă refer doar la aspectul fizic. Pielea doamnelor le era de mătase, părul le înnobila, ochii le sclipeau ca niște faruri, iar vorbele lor aveau o convingere nemaiauzită, ca să zic așa.

Coșarul simți nevoia să golească paharul, pe care-l așeză înapoi cu regret. Badea Grigor îi sesiză pofta neîmplinită și îi mai turnă un deget de tărie. Ochii omului sclipiră de plăcere și limba i se dezlegă din nou.

– Bunăoară, Catinca lu’ Oșanu!, continuă el cu vigoare. Doar după o ședință la coafura lui Dani, nu a mai acceptat să fie bătută de bărbat. I-a spus clar că, dacă mai dă o dată în ea, ori îl lasă singur, ori îl otrăvește și merge la pușcărie cu sufletul împăcat. La fel și văduva Rozalia: și-a avertizat băiatul să-și caute de lucru și să se mute la casa lui, că ea s-a săturat să mai țină un trântor cu diplomă din salariul ei. Tincuța lui Popicu, de la croitorie, și-a înfruntat patronul și a organizat o grevă până le-au mărit salariile și le-a plătit orele suplimentare. Nu știu ce le făcea Dani sau ce proprietăți aveau aparatele în care-și băgau capul, dar toți clienții se deșteptau parcă și deveneau mai combativi, nu mai acceptau să fie călcați în picioare. Și nu era vorba doar de femei, pentru că au început și bărbații să apeleze la aceste servicii minune. Mare parte din locuitori s-au schimbat în bine, printre care și primarul, unii consilieri și alți oameni de vază. A fost eliminat șomajul și au încetat furturile, copiii nu mai lipseau de la școală, iar crâșmele nu prea mai aveau clienți, ca să zic așa.

Sclipici socoti că-i cazul să-și golească a doua oară paharul, în timp ce badea Grigor făcea același lucru. Chiar și pipa dădea semne de epuizare, semn că discuția trebuia să ajungă la final.

– În caz că nu ai auzit, poate te întrebi de ce s-a stricat toată treaba, ținu să-l lămurească hornarul. În timpul oricărui progres, există oameni care acționează ca o frână. Indivizi care nu vor să schimbe nimic și acționează în consecință. Că or fi fost niște bărbați nemulțumiți de emanciparea femeilor, vreun patron nervos pentru revendicările salariaților sau niște frustrați ce tânjeau după viața comodă și fără probleme, nu se știe. Sigur e că, într-o noapte nefericită, persoane necunoscute au atacat autobuzul și i-au împușcat pe cei doi coafori magici. Se spune că organele de poliție nici nu au fost interesate să-i găsească pe vinovați, fiind implicate personalități influente, ca să zic așa…

Bătrânul se ridică iar de pe scaun, semn că nu mai era timp de vorbe și, cu atât mai puțin, de încă un rând de băutură. Coșarul pricepu aluzia și se puse, la rândul lui pe picioare, întinzând mâna și zicând:

– Mi-a părut bine, bade Grigor. Și nu uita: dacă vrei să faci din autobuz o bijuterie, ca să zic așa, cheamă-mă.

După o strângere de mână puternică, omul ieși pe ușă, având pe chip o veselie de înțeles.

29 thoughts on “Autobuzul (7)

  1. Nici coșarii nu mai sunt cum erau pe vremuri, dar eu am încercat să-l descriu așa cum mi-l amintesc de pe vremea copilăriei. Mulțumiri călduroase pentru melodia atât de iubită, dragă Cornel!
    Îmi place să cred că Autobuzul mai are multe povești interesante de spus.
    Toate cele bune și frumoase!

  2. … Si tocmai se puse a ploua aici in Nasaud cand mi-am asezat degetele pe tastatura ca sa iti scriu ceva. Sper ca asa coafori mai sunt pe undeva in lume, poate chiar in tara! Ca ceva totusi se intampla! 😉

  3. Heei, coşar, coşar…! Sunt topită după numele lui, se potriveşte la fix unui coşar. 😀
    hmm, parcă începe să se lege ceva deşi parcă tot e ceva ce ne scapă. Încă nu mă pronunţ. Mai aştept.

    1. Tot mai adăugăm câte o za în lanțul ce se lungește cu fiecare poveste, dar la urmă trebuie să găsim explicația plauzibilă (sau nu) prin care variantele diferite își găsesc o logică.

  4. Imi place povestiriile despre autobuz,insa nea Grigor parca stie mai multe dar nu se pronunta!O seara frumoasa iti doresc!:)

    1. Bună dimineața într-o zi senină, dar răcoroasă, Anușka! Cel puțin așa se arată pe la noi, începând cu o minimă de 1 grad și ajungând, pe după-amiază, până la 14 grade!
      Și eu sunt curios cum va fi primit finalul povestirii, dar până atunci se ma țes legende.
      Voie bună și bucurii multe, dragă prietenă! 🙂

  5. Salutare, frățioare ! 🙂
    Eu zic c-a venit timpul ca AUTOBUZUL să treacă CARPAȚII
    și să stea măcar o lună de zile în curtea Palatului Cotroceni că…………….,
    poate, poate, s-o găsi pe-acolo vreun ” SCLIPICI ”
    să-l vopsească și să-l MODIFICE brici !!! 🙂 🙂 🙂
    Cum la MINE azi e zi de mare ANIVERSARE iar soarele pe cer străluce 🙂
    la prânz,pașii mă vor duce
    spre restaurantul ”Briza DUNĂRII să comand un CRAP 🙂
    și-apoi, cu prietenii ” să-mi fac de CAP ” !!! 🙂 🙂 🙂
    Zi fană, Petru ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Bună dimineața, chiar dacă-i răcoroasă din cauza vremii, Alioșa! 🙂
      Nu se știe niciodată ce surprize ne mai rezervă Autobuzul, iar ideile de genul celei sugerate de tine sunt mereu bine-venite! 🙂
      Îți doresc să găsești un crap pe cinste, din care să se bucure toți invitații și din care să rămâi numai cu amintiri minunate, Sandule! 🙂

      1. Bună dimineața, Petru ! 🙂
        CRAPUL eu NU l-am GĂSIT ,
        ci mi-a fost ADUS prăjit ,
        de un ospăptar iscusit,
        ce din DUNĂRE l-a PESCUIT !!! 🙂 🙂 🙂
        Sandu ! 🙂

  6. Ce minunata idee cu Autobuzul imbini nostalgia celor cu multe toamne cu o realitate de afaceri a momentului daca omul are imaginatie si stie sa faca profit cu ea. Spor pe mai departe ca tere-s frumoase povestile tale impletite cu talentul caracteristic ! ❤

    1. După cum am spus într-un racolțism: cele mai bune idei îți vin când mintea ne e plecată în vacanță. Iar mintea mea are o vacanță prelungită. 🙂
      Săru-mâna cu plecăciune pentru vizită și aprecieri, dragă prietenă! ❤

  7. Ce interesanta poveste știe coșarul despre autobuzul din curtea lui Grigor, poveste care a ridicat nivelul oamenilor cu ajutorul celor doi coafori!!! În continuare cine știe ce surprize mai aflam, depinde de ideile tale!!! Aștept continuarea prietene!!! 🤔

    1. Trebuie să mai găsim ceva personaje pitorești în tolbă, cu povestiri din cele mai trăsnite. Mai ales că nu sunt singurul care vine cu idei pentru viitoarele episoade. Duminică excelentă, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.