Autobuzul (9)

Frizeria avea un spațiu restrâns, cu două scaune și două persoane în așteptarea clienților, probabil soț și soție. Badea Grigor păși cu stânjeneală înăuntru, nefiind convins că firma de la intrare îl îndrumă pe bune sau e cumva uitată din alte vremuri. Noroc că fu întâmpinat de îndată cu câte un zâmbet și o urare de bun-venit din partea bărbatului amabil și a femeii voluptoase, amândoi îmbrăcați în halate albe, imaculate. Fiecare îl poftea pe scaunul lui, iar bătrânul se simți în încurcătură, nevrând să-l supere pe cel refuzat. Din fericire, bărbatul era mai aproape de ușă și îl acapară, punându-i prietenește mâna pe după umăr:

– Ce dorește domnu’? Tacâmul complet sau numai tuns?, îl întrebă jovial în timp ce-l conducea spre scaunul aferent.

Femeia nu arăta să fie supărată de această abordare, ceea ce-i alungă orice mustrare de conștiință lui Grigor:

– Doar tuns, răspunse el, așezându-se după indicațiile date de frizer.

– Excelent!, îi lăudă acesta din urmă alegerea. Să fie scurt sau mai moderat?

– Potrivit, se hotărî bătrânul, după câteva clipe de ezitare.

Imagini pentru imagini frizerie

Se vedea pe el că nu-i un client obișnuit al frizeriilor, postură care-l făcea să se simtă ca un om aruncat în apă, fără a ști să înoate. Frizerul îi sesiză imediat starea de spirit și poate că tocmai de aceea îi permise să-și umple și apoi să-și aprindă pipa pe care Grigor o scoase întrebător. Se mai liniști după primele fumuri, deci se putea începe tunsoarea. Însă, odată cu dansul foarfecelor și al piaptănului de pe creștetul alb al clientului, se înfiripă și discuția inevitabilă:

– Pipa asta, a dumitale, mă face să-mi amintesc de Dani-Profetul. Sunt sigur că știți despre cine vorbesc, îl investigă subtil omul în halat alb.

– Nu prea, mormăi bătrânul între două fumuri.

– Daniii…, cel cu autobuzul din grădina dumitale. V-am recunoscut imediat, chiar dacă sunteți nou-venit printre noi și nu ne-ați mai călcat pragul. Nu se poate să nu fi auzit povestea lui, că toată lumea numai de asta vorbește.

Badea Grigor oftă îndelung și își privi în oglindă chipul învăluit în perdeaua fumurie. Într-un târziu, recunoscu cu un glas abia șoptit:

– Doar niște zvonuri…

– Aaaa, atunci ați ajuns la cine trebuie. De la mine o să auziți numai adevărul, cu tot ce s-a întâmplat în acele zile istorice pentru localitatea noastră. Autobuzul ăla a picat parcă din cer, chiar acolo unde e și acum. Nimeni nu știe cum și când, dar lumea a început să se întrebe și să-i dea ocol. Astfel au văzut că în el își duce traiul un bărbat de vârstă medie, fără pic de păr pe cap și îmbrăcat într-o sutană albă și lungă, de ziceai că arată precum călugării tibetani din filme. Gospodinele mai miloase și curioase i-au dus câte ceva de mâncare, și așa au aflat că omul acela putea să ghicească viitorul. În schimbul alimentelor, dar niciodată bani sau alte valori, străinul răspundea la o singură întrebare, pusă de persoana în cauză. Unele fete voiau să știe când se vor mărita, alte femei dacă vor avea o căsnicie trainică sau dacă vor câștiga la loterie. Profetul asculta întrebarea și se retrăgea pentru câteva minute într-un spațiu acoperit de o draperie. Răspunsul îl aducea tipărit pe o foaie de hârtie pe care solicitantul o citea acasă. O spun cu mâna pe inimă că toate prezicerile s-au adeverit. Croitoreasa Veta a aflat că e însărcinată mai întâi de la el, Voichița lu’ Boitor și-a găsit copilul pierdut cu ajutorul informațiilor primite tot de la el, Mihai Săcălean a știut că va primi o mare moștenire tot prin el prima dată.

Frizerul se opri puțin pentru a-și cerceta lucrarea, răsuci contemplativ capul bătrânului și, după ce se înarmă cu o lamă, continuă:

– Doar că profețiile nu erau întotdeauna îmbucurătoare, iar veștile rele i-au făcut dușmani, de parcă el ar fi fost de vină pentru destinul fiecăruia. Primarul a aflat că nu va mai câștiga alegerile, iar când s-a adeverit, a dat vina pe Profet, că i-a făcut campanie negativă. Anca lui Gavrilă a vrut să știe când va muri, dar după ce a aflat că va muri în două săptămâni, viața i-a devenit un iad până s-a spânzurat, chiar în ziua fatidică. Mioarei de la poștă i s-a spus că va trăi până la nouăzeci de ani, însă asta a făcut-o să-și lase bărbatul, serviciul, doar pentru a sărbători zilnic prin chefuri. De la astfel de profeții i s-a tras sfârșitul, despre care nu s-a ferit să le vorbească oaspeților:
”Peste trei zile, exact la miezul nopții, voi fi împușcat de unul dintre cei nemulțumiți de soartă. Vă spun acum, ca să nu-și mai planifice nimeni vizite la mine. Profețiile sunt cu două tăișuri, dar e mai bine să nu știm ce ne așteaptă. Voi ați vrut să sfidați legile vieții, dar destinul se răzbună pe trișori. Eu voi plăti cu viața, însă sper că voi ați învățat ceva din asta”
Atunci nu le-a venit să creadă și au așteptat noaptea cu pricina, ascunși prin apropierea autobuzului. Dani făcuse un foc mare afară, în care aruncase tot felul de obiecte ciudate, printre care și perdeaua după care dispărea mereu. S-a așezat alături, rezemat de autovehicul și luminat de flăcările roșiatice. Trăgea calm dintr-o pipă, ca a dumitale, și privea senin la cerul înstelat. Împușcăturile s-au auzit fix la trecerea dintre zile, venind dintre pomii grădinii vecine. Au fost multe, dar una l-a nimerit chiar în frunte, producându-i o moarte fulgerătoare. Oamenii s-au speriat și nu s-au apropiat de cadavru o bună bucată de vreme, dar, în cele din urmă, s-au strâns buluc în jurul lui. Printre dârele de sânge ce-i brăzdau chipul, se putea vedea zâmbetul unui om mulțumit de efectul ghidușiei sale.

Frizerul termină povestirea tocmai când desfăcu cearceaful de la gâtul bătrânului, iar acesta constată că tutunul nu mai avea resurse pentru alte fumuri.

– Mai poftiți pe la noi, zise omul în alb în timp ce-și primea plata.

Badea Grigor strânse mâna întinsă și îi răsplăti pe amândoi cu un surâs discret, apoi ieși cu bucurie să respire aerul liber de afară.

33 thoughts on “Autobuzul (9)

  1. Faina si tot mai interesanta povestea ta , draga Petru ! S-apoi daca atata lume de prin sat cunoaste cate ceva interesant despre autubuzul lui nea Grigor , totcmai frizerul sa nu stie?! Ca doar frizeria este un adevarat birou de informatii . Asadar , actiunea “AUTOBUZUL” curge bine si cu cat sunt mai multe povesti in jurul lui cu atat creste valoarea bunului detinut de nea Grigor.
    O zi excelenta in continuare!

    1. Frizerul ar trebui să fie printre cei mai informați locuitori, doar că vremurile s-au mai schimbat, iar clienții se lasă așteptați. Mulți se tund acasă sau prin vecini, aproape pe fiecare stradă sau în fiecare bloc fiind un frizer de ocazie.
      O zi peste așteptări de bună și frumoasă, dragă Cornel!

      1. Vecinul meu de la casa parinteasca este frizer si are 78 de ani si inca profeseaza la frizerie(are 60 ani vechime in domeniu)…este un munte de informatii/povesti de toate felurile. Cand stau de vorba cu el timpul trece atat de repede , iar povestile reale curg asa precum Muresul care trece in apropierea caselor noastre…il pretuiesc enorm pe acest om deosebit….povestea ta m-a starnit si iti multumesc pentru asta.

      2. Fiecare cu frizerul (frizerii) lui, iar amintirea despre al tău mi-a adus aminte de Miti- frizerul, cel mai renumit din Seini. Tatăl meu se tundea numai la el și, de mic copil, mă ducea și pe mine la dumnealui acasă. Pentru că, după ce-și termina programul la frizeria din centru, avea o clientelă numeroasă care-l aștepta pe o bancă dintr-o cameră a locuinței sale. Acolo a tuns și după ieșirea la pensie, până pe la 80 de ani, când s-a stins. Firește că și la capitolul poveștilor era tare apreciat.

      1. Anul acesta m-am tuns o dată în orașul meu natal, la o anumită frizerie, ținută de un frizer “de când veacul”. A început cu întrebări de genul “nu ești de pe aici?” apoi, aflând al cui sunt, a început cu “Păi cum să nu-l știu pe taică-tu? Nu era el prieten cu a lu X și nu era frate cu…” Și așa a ținut-o până ce mi-a terminat tunsoarea, în stilul acela vechi, cu încetineală exasperantă, rectificând fiecare firicel de păr în parte, ca și cum de acela ține întreaga “taină” a tusorii.
        Se pare însă că această “taină” se pierde, căci am început să trăim “pe repede înainte”, așa că și tunsoarea se face cu viteză, în 5 minute să poți ieși din frizerie.

      2. De aceea am crezut că-i mai bine pentru povestire ca badea Grigor să aleagă frizerul, nu frizerița. Aici e locul în care ei sunt mai vorbăreți și știu să-ți stârnească interesul mai bine decât femeile. În rest, ele domină la acest capitol. 🙂

  2. Salutare, Petru ! 🙂
    Probabil că nea Grigor s-a dus la FRIZER nu să se TUNDĂ 🙂
    ci să-l ” tragă de limbă ” versus REFERNDUMUL ratat ……………..

    Seară pe placul tău, prietene nordist ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
      Badea Grigor e prea tăcut ca să tragă de limbă pe cineva, indiferent de subiect. Chiar și așa, lumea se slobozește la gură în fața lui, dar numai cu același subiect controversat: autobuzul.
      Referendumul a trecut, să ne gândim cum salvăm viitorul. 🙂
      O zi de toată frumusețea, frate Sandu! 🙂

  3. Povestea frizerului, parca este mult mai aproape de realitate, se vede treaba cum Badea Grigor a plecat ferchezuit, dar cu mintea încărcată cu o alta poveste!!!🌻Mi_a plăcut mult povestea Petru !!!😅

    1. Ar trebui să facă și Grigor o listă cu personajele și povestirile fiecăruia. Poate îl ajută să descâlcească adevărata poveste sau îi vine o revelație. 😉
      Mă bucur că ți-a plăcut și acest episod, dragă Mica! O zi de joi, frumoasă cum se anunță pe la noi! 🙂

  4. Fir-ar mama lui a dracului de autobuz !!! Nea Petre , ma asteptam ca se omoara aia atata de grija lui deoarece , ar putea fi posibil { chiar n-ar fi fost de mirare } sa se afle ascunsi bine printre elementele structurale , oarece briliante , niscai napoleoni… ma rog ceva acolo pentru care chiar se merita sa zapacesti omu’ de cap… eventual sa ai si rupi capul aluia . Daca insa a aflat si frizerul de asta , este clar ca-i doar o gramada de fier vechi caruia poate poveste a tzesuta in jurul lui sa-i dea oarece valoare insa , asta pentru romanticii incurabili caci dealerii de fier vechi…tot la pretul pietei al vor cumpara . Atentie : daca va mai sta mult in ploaie , ninsoare , si ce-o mai fi , ruginitura aia se va da doar la pretul oxidului de fier adica , 0 . Respect onorate nordist !

    1. Autobuzul e doar un pretext pentru a evidenția gura slobodă a lumii, deocamdată. Poate că vom găsi și alte motivații și apoi explicații pe care le vom expune, să zicem precum ”Umbrele lui Grey” sau alte seriale de acest gen, pe care eu nu le-am văzut. Părerea dumitale contează mereu, nea Marian, mai ales dacă e vorba de o critică din aceea constructivă (am vrut să evit cacofonia). 😉
      Să ai parte de o Capitală din ce în ce mai atrăgătoare, așa cum o apreciam și eu!

  5. Se discuta multe la “frizeriile clasice” (n-am gasit alta sintagma…)
    Azi am aflat urmatoarea bârfă: o vila nelocuita de pe ulita unde m-am mutat de vreo doi ani este a lui Zoltán Teszári (patronul firmelor RDS-RCS si DIGI 24).
    Am pus câteva intrebări in timpul cat am asteptat la tuns, dar ceva nu se leaga: consatenii si frizerita sustin că respectivul patron ar fi de la Arad sau Timisoara.
    Sănătate, inspiratie si spor!

    1. Ar trebui să reîncep a frecventa și eu frizeria din Seini, poate mă inspiră cu niște subiecte interesante. De fapt, nici nu știu dacă mai avem frizerie. 😦
      Un sfârșit de săptămână revigorant!

    1. Bună dimineața, cu firească recunoștință pentru cafeaua matinală, Anușka!
      Autobuzul merge mai departe și mă bucur că faci parte din pasagerii cei mai devotați, dragă prietenă! O zi de vineri de toată frumusețea îți doresc, la rândul meu! 🙂

  6. Vozitele la frizer sunt, de fiecare dată, savuroase. Sau, mai bine zis, erau. Aşa cum se întâmplă în acest episod. Acum nu mai auzi, prin frizerii, atâtea poveşti. Oamenii nu mai socializează ca în alte vremuri, iar de unele destăinuiri nu mai poate fi vorba.
    Mă bucur că timpul mi-a permis, azi, să lecturez cu atenţie. Foarte frumos redate discuţiile, am mai spus-o. Naturale, incitante. Inspiraţia nu te părăseşte, Petru, ţine cu tine şi cu noi! 🙂

    1. Cât de mult s-au schimbat vremurile și obiceiurile în numai câteva decenii! Îmi mai amintesc că mersul la frizer era un ritual așteptat cu nerăbdare de mulți bărbați ai localității, iar așteptatul la coadă era chiar plăcut, datorită știrilor și poveștilor care se auzeau de la ceilalți clienți. Recunoștință și mare mulțămire pentru cuvintele frumoase, Cristian! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.