Autobuzul (12)

Grigor își terminase prima încărcătură din pipă, dar la provocarea lui Sălăjan avea neapărat nevoie de un nou sprijin moral. De aceea întârzie cu răspunsul, punând la încercare răbdarea comisarului, până își curăță alene instrumentul, îl umplu cu o nouă porție de tutun și apoi îl aprinse cu un chibrit din dotare. Noroc că și polițistul mai avea încă țigări suficiente, la care se adăugă și respectul pe care-l simțea față de acest bătrân blajin și pipa lui antică. Un oftat prelung, venit din pieptul acestuia, părea semnul că era dispus să răspundă prin mai multe cuvinte decât de obicei.

– Nu cred că-i interesant cine sunt eu. Un pion banal care a ajuns să fie inclus în această combinație de anvergură, printr-o conjunctură a unui destin cinic. Vedeți dumneavoastră… eu am fost orfan de tată de când m-am născut, în toamna anului 1944. Părintele meu a asistat la naștere, dar după câteva zile a fost luat de valul soldaților, pornit să-l pedepsească pe Hitler. Mama mi-a povestit că era un tânăr frumos, ambițios și foarte inteligent. Îi plăcea să studieze până noaptea târziu, cu convingerea că o să inventeze lucruri extraordinare, care vor schimba total lumea. Din păcate, nu s-a mai întors după terminarea războiului, dar a scris câteva scrisori pe care mama le-a păstrat cu sfințenie și din care citea atunci când dorul de el o copleșea. Îmi pare rău că nu le-am adus cu mine, m-ar fi scutit de atâta vorbărie și ați fi văzut cu ochii dumneavoastră de unde a pornit totul.

Emoția se simțea în vocea lui badea Grigor, dar o potoli cu un fum mai adânc și o pauză de două minute.

– Părinții mei s-au iubit foarte mult, iar rodul binecuvântat al dragostei lor am fost eu. Așa mi s-a spus și nu o să mă îndoiesc niciodată de asta, chiar dacă tata a ales să se afirme în străinătate. A fost internat într-un spital din Germania, iar apoi transferat într-unul din Londra, din cauza unei răni grave, ce-i pusese viața în pericol. Acolo a cunoscut pe cineva cu aceleași înclinații spre știință și invenții, cu care s-a împrietenit și pe care l-a urmat apoi în SUA. Scrisorile veneau din ce în ce mai rar de acolo, prin tot felul de intermediari, și însoțite de bani pentru mama și educația mea. Prin anii ’50, i-a scris mamei cu ce se ocupă și a rugat-o să ardă apoi scrisorile despre acest subiect. Spunea că-i vorba despre un proiect militar colosal, cu indicativul secret de Rainbow, prin care se poate realiza dispariția unor lucruri masive și apariția lor în altă parte. E drept că primele încercări nu reușiseră și ele fuseseră sistate din anul 1943, dar el și cu prietenul lui au intrat în posesia documentelor și au reușit să le îmbunătățească. Cred că ați auzit și dumneavoastră de experimentul Philadelphia…

Imagini pentru imagini cu experimentul philadelphia

O mică stratagemă prin care bătrânul pasă mingea în terenul comisarului, preț de câteva noi fumuri.

– Îmi amintesc că am văzut un film pe acest subiect fantezist, remarcă Sălăjan, cu o umbră de surâs în colțul gurii.

– Firește că nici noi n-am crezut în această fantezie, dar speram ca, într-un fel sau altul, tata va ajunge la final și se va întoarce printre noi. Se pare că aceasta era și intenția lui, doar că a fost prins și închis pentru însușirea unor documente strict secrete, de interes național. Am aflat asta după mai bine de zece ani, timp în care nu ne-a parvenit nicio veste de la el. A fost eliberat în anul 1966 și extrădat în România, unde a ajuns tot în închisoare. Acolo ni s-a permis să-l vedem o singură dată, cu condiția ca el să coopereze cu regimul Ceaușescu și să pună la dispoziție tot ce știa despre experimentul Philadephia. Atunci am văzut că mama avea motive să-l iubească, după cum arăta – în ciuda detenției îndelungate – și optimismul care răzbătea din el, prin fiecare vorbă și expresie a feței. Ne-a dat speranțe și energie cât pentru toată viața de până atunci și cea care va urma. Am înțeles că era în posesia documentelor dispărute și avea de gând să-și pună planul în aplicare în țara noastră. Ne-am întors fericiți acasă și am tot așteptat semnul promis de el. Vremurile s-au schimbat, deținuții au fost eliberați, dar tata nu a mai venit acasă și nici vești nu am primit de la el. Anii au trecut tot mai greu și mama a murit cu dorul în inimă și cu fotografia lui la piept. Așa s-au stins mulți dintre consătenii mei în vârstă, în timp ce tinerii s-au răsfirat înspre locuri pline de viață și oportunități. Părea că-mi voi face singur cruce și voi adormi în somnul de veci, sprijinit de ea, până am primit o scrisoare scurtă. Era de la tata și îmi transmitea să cumpăr terenul pe care se afla acest autobuz, iar apoi să aștept. Anul expedierii corespunde, dar scrisul și hârtia par de câteva decenii. Această dovadă o am la mine, gândindu-mă că-mi va fi de folos. Pe tatăl meu îl cheamă tot Grigor…, Dan Grigor.

Bătrânul scoase plicul din buzunar și îl întinse comisarului Sălăjan.

36 thoughts on “Autobuzul (12)

  1. Cred ca fiecare dintre noi, intr-un fel sau altul, am fost orfani… prin simplu motiv ca parintii nostri munceau foarte mult si nu erau langa noi. Au fost dedicati meseriei si functiilor ocupate.
    Viata cere sacrificii!
    Foarte frumos! Imi place numele! Este asa cum ma gandeam. ☺👍

    1. Sunt și în această privință extreme care ne pot afecta pentru tot restul vieții. Unii dintre noi au simțit lipsa părinților, în timp ce alții s-au plâns că sunt sufocați de prezența lor. Nu pot să știu care-s mai afectați.
      Mii de mulțumiri pentru cuvintele frumoase! 🙂

    1. Unde-s doi, imaginația e fără limite. Meritul e și al tău, pentru ideea cu experimentul Philadelphia, pentru care îți mulțumesc și pe această cale. Se vede că ai har pentru povestirile SF. 🙂

  2. Povestea lui nea Grigor a fost cea mai frumoasă! Nu degeaba a cumparat terenul pe care se afla autobuzul! Mi-a placut enorm povestea!O seara faina iti doresc! 🙂

    1. Bănuiam noi că Grigor nu a apărut din întâmplare în acel loc și în acea vreme, iar acum se confirmă. Mai sunt câteva aspecte ce trebuie lămurite. Gânduri bune și sentimente călduroase, dragă Gabi! 🙂

  3. Oooo, cu ce poveste frumoasa de viata a familiei lui, reușește Grigor sa acapareze atenția polițistului, meritul este al tău Petru, felicitari!!! 🤔🌸
    O noapte liniștită și odihnitoare îți doresc!!! 🌖😚

    1. Meritul e și a Zarazei, precum și a adevăratului bade Grigor care a trăit în Seini, până în urmă cu o jumătate de veac. Mare mulțămire și alese urări pentru o zi superbă, prietenă dragă! 🙂

  4. Excelenta povestire ,felicitari Petru ptr. ca ne incanti cu ceva frumos!

    Cuvinte se-ascund, negrăite,
    când clipele trec, fericite,
    cu noi, o cafea, şi iubirea.

    1. La rândul meu, sunt încântat de reacția frumoasă din partea ta și a celorlalți prieteni și vizitatori care au binevoit să-și exprime părerea despre această poveste. Mulțumesc frumos și pentru cafeaua mobilizatoare, cea de toate zilele, Anușka! 🙂

    1. Am considerat că-i bine să împart finalul în două fragmente, din cauza lungimii, dar și pentru a mai cugeta la el. Tare m-au bucurat cuvintele tale frumoase, pentru care îți mulțumesc din inimă, Cristian! 🙂

  5. Frumoasa croiala i-ai mai dat povestirii Petru draga ! Ce bine ai aranjat totul in asa fel incat sa nu se termine spre bucuria mea . Acum ca am aflat de ce a coborat mos Grigor din munti si cum la adus la tacere pe Salajan cu povestea maiastra a vietii traita in familia lui, stau su sufletul la gura intuind ce surprize ne mai faci cu povestile pe cele doua carari seinene.
    Chiar daca nu obisnuiesti sa iei parte la aceasta sarbatoare, eu cu prietenele mele am hotarat sa o punem de o mica distractie, sa ne mai indulcim viata , sa devenim mai pozitive, ha, ha, ha, iti urez :

    1. Foarte frumoase aprecierile tale la adresa povestirii, dragă Anda! La fel și darurile de Halloween, care au un farmec aparte, indiferent dacă particip sau nu la o astfel de manifestare. Am văzut la TV că sunt mulți români și străini care o fac, iar asta e bine pentru atragerea turiștilor și divertismentul nostru, în general. Mulțumesc efervescent pentru vizita frumoasă și îți doresc o zi superbă, din toate punctele de vedere! ❤

    1. Săru-mâna într-o joi ce se anunță frumoasă și importantă pentru mulți creștini, Anușka! Mulțumiri intense pentru cafeluță și gândurile mele cele mai frumoase să-ți fie alături! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.