Autobuzul (13)

Comisarul parcurse cu interes cele câteva rânduri, după care cercetă cu atenție hârtia și plicul, pipăind, mirosind și expunându-le la o lumină mai puternică. Se vedea pe chipul lui că ceva îl deranja, iar cuvintele rostite într-un târziu confirmară neîncrederea:

– Scrisoarea asta nu dovedește nimic. Chiar dacă nu-i o farsă, cum tind să cred, nu lămurește ce-i cu autobuzul discordiei, de unde a apărut, al cui e și de ce s-a creat această legendă în jurul lui. În ce mă privește, tot dumneata rămâi suspectul principal, iar dacă nu găsești o explicație pertinentă, riști să plătești cu libertatea.

Bătrânul Grigor își terminase de fumat cea de-a doua porție de tutun și acum ținea pipa strâns în palma stângă, beneficiind încă de căldura ce o transmitea. Observațiile polițistului îl treziră din apatie și-l făcură să scoată din buzunar o altă hârtie. O întinse și pe aceasta, glăsuind cu o voce obosită:

– Această scrisoare am primit-o de vreo trei săptămâni, din străinătate. E mai consistentă și cred că o să aducă mai multe răspunsuri la întrebările dumneavoastră. Vă rog să o citiți singur, pentru că pe mine mă înăbușă emoțiile de fiecare dată când o parcurg.

Imagini pentru imagini cu plicuri vechi

Comisarul Sălăjan preluă noul plic cu aceeași neîncredere, îl examină cu meticulozitate, scoase cu grijă filele scrise cu o caligrafie frumoasă și, după ce le evaluă în mare, începu să lectureze cu glas tare:

– „Dragul meu Vasilică,
sper că ai reușit să te muți la noua adresă și să ai grijă de autobuzul din grădină. Eu am încercat să-ți scriu de mai multe ori, dar condițiile și locurile din care am făcut-o sunt mereu schimbătoare și imprevizibile, astfel că mesajele s-au pierdut probabil în timp și spațiu. Îți amintești când ți-am promis că voi face tot posibilul să vă întâlnesc, pe tine și pe mama ta? Fii sigur că nu am uitat această promisiune și am lucrat la ea în toți anii care au trecut de atunci. Era clar că nu voi fi eliberat niciodată din detenție, singura cale fiind o evadare miraculoasă, posibilă cercetărilor făcute și rezultatelor încurajatoare. Securitatea a aflat câte ceva despre ele și mi-a pus la dispoziție fonduri nelimitate pentru a realiza ceva ce nu au reușit nici americanii: să fac invizibile anumite obiective militare și chiar să le mut instantaneu dintr-un loc în altul. Firește că primele încercări nu au fost mulțumitoare, am înregistrat unele incidente și chiar victime din partea voluntarilor inocenți. De aceea am ajuns să fac experiențe pe ținte ieftine și persoane condamnate la ani grei de pușcărie, cărora nu li se simțea lipsa în caz de dispariție. Un autobuz vechi și însemnat de gloanțe, având o istorie stranie până la confiscarea lui, a fost cel prin care am avut primele reușite. L-am făcut să dispară și apoi să apară de mai multe ori, doar că nu știam dacă și unde e trimis în timp ce nu-l vedeam. Am aprofundat studiul și, după unele îmbunătățiri, mi-am propus să călătoresc odată cu el. Programul cel nou îmi dădea posibilitatea să-i planific locul și timpul unde să ajungă, cu o oarecare marjă de eroare pe care n-am avut timp să o elimin. Nimeni nu trebuia să știe de intenția mea, iar pentru a o pune în practică m-am folosit de multe tertipuri, mai ales pentru a construi o dublură pentru pupitrul de comandă, bine camuflată în interiorul autobuzului. Astfel am reușit să evadez și să-i las cu buzele umflate pe supraveghetori. Nu știu ce s-a întâmplat la centru în continuare, dar nu cred că experimentele au mai putut continua fără mine și fără anumite date lipsă. În ce mă privește, am ajuns cu micul laborator în grădina despre care îți vorbeam în scrisoarea precedentă, deși setasem corect coordonatele. Bănuiam, totuși, că nu sunt departe de voi, urmând să vă caut mergând pe jos. Doar că, de fiecare dată când mă îndepărtam de autobuz, simțeam o moleșeală și o durere cumplită la cap. Toate aceste simptome se atenuau când reveneam în apropierea autovehiculului și dispăreau complet când intram în el. M-am gândit o vreme la asta și mi-a venit răspunsul: autobuzul, în întregime, și ce a venit cu el, constituie un tot ce nu poate fi separat în această dimensiune. Chiar dacă cineva din afară ar lua un șurub, acesta ar reveni în curând la locul lui. Mai mult, apropierea și atingerea autobuzului de către o ființă, poate provoca halucinații și viziuni transmise din trecutul lui și exacerbate de câmpul magnetic care-l protejează și prin care s-a făcut teleportarea. Îți spun asta pentru a avea grijă ca nimeni să nu-i stea prin preajmă, până găsesc o soluție. Unde sunt acum? Am reușit să mă teleportez într-un alt timp, împreună cu aparatura necesară. Poate voi găsi calea prin care să corectez erorile și să găsesc soluția pentru ca evadarea mea să fie încununată de succes, în cele din urmă.
P.S. – Când am auzit că mama s-a stins, am murit pe jumătate. Doar prin tine mai am dorința de a trăi și sper ca în viitorul apropiat să te strâng măcar o dată în brațe.”

32 thoughts on “Autobuzul (13)

  1. O combinație ciudată între elementul științifico-fantastic și tristețe… Episod de toamnă! 😉 Felicitări pentru elementul științific, atât de credibil prezentat!

  2. Devine tot mai interasanta actiunea (programul as zice , mai degraba) AUTOBUZUL…clar ca ne asteapta alte si alte surprize.
    Multa inspiratie in continuare, draga Petru!
    PS Poate acest autobuz va deveni un fel AUTOBUZUL SALVARII NATIONALE.

    1. Pentru salvarea națională e nevoie de mii de autobuze pline cu români care să protesteze. Dar întâi trebuie să fie ideea, precum cea pe care ai formulat-o și la care eu am mai adăugat o sugestie, pașnică firește. 😉
      Mulțumiri și salutări de sub aceleași raze de soare, dragă Cornel!

    1. Salve amicale din Maramureș, Alioșa! 🙂
      Cred că Autobuzul mai are o stație și apoi se retrage în garaj. Nici nu credeam că o să ajungă la 14 episoade, dar muza a fost mai darnică decât mă așteptam.
      Mulțumiri pentru linkul de mai sus, pe care l-am parcurs „în diagonală”, fiind sătul până peste cap de articolele politice și certurile pentru putere, tot mai ridicole. Noi, cititorii, ne transformăm astfel în carne de tun.
      Mai bine îți doresc o zi cu zâmbete și multe bucurii, Sandule! 🙂

      1. Salutare frățioare 🙂
        iar de nu-i cu SUPĂRARE ,
        EU nu mă TRANSFORM ” în carne de tun” 🙂 😦 🙂
        ci într-un OM foarte bine INFORMAT că numai așa,
        pot contracara ACȚIUNILE dușmanilor de NEAM și ȚARĂ !!! 🙂 🙂 🙂
        Duminică plăcută, Petru ! 🙂
        Alioșa ! 🙂

      2. Salve luminoase din Seini, Alioșa! 🙂
        Dușmanii de țară și neam au măști foarte bine lucrate și glasul mieros, cu care ne-au înșelat de multe ori. Eu îți doresc să fii mereu vigilent și nepărtinitor, așa cum îi stă bine unui veteran respectabil! 🙂
        Toate cele bune și frumoase, Sandule! 🙂

  3. Te-ai ispirat dupa filmul sau cartea ” Experimentul Philadelphia ” in compunerea “scrisorii ” ? Un autobuz care sa poate fi teleportat in timp …nu-i deloc rea ideea , mai ales daca acesta ajunge acolo unde ti-ai propus si-l si regasesti . Un detinut { politic banuiesc } genial , caruia Securitatea i-a pus la dispozitie fondurile necesare experimentului… asta-i ciuguleala din ultimul film pe care l-am vazut mai zilele trecute , acea comendie cu Val Kilmer unde , acesta-i ajuta pe aia din rezistenta franceza sa-l salveze pe tatal unei tipe , care tata , era un savant genial …s-asa mai departe sau etc. etc. daca-ti place mai mult . Filmul se numeste “Top secret ” este din 1984 si chiar nu-i rau deloc , ti-l recomand cu placere si dumitale si cui o mai fi interesat sa-si descreteasca fruntea si astfel , razand , sa mai uite o tzara de necazuri . Eventual , acel autobuz { fireste dupa aia era posibil sa se treaca la ceva mai big 😀 😀 😀 } sa-l faci doar… invizibil o vreme , chiar nu-i deloc rau ca idee insa…si aici cred ca ” te-ai inspirat ” din … disparitia flotei romanesti si nu doar a ei 😎 . Intrebare intrebatoare : ai oarece ” legaturi amicale ” cu marinarul ce-a locuit la Cotroceni ? 😉 O intrebare ma macina si , daca poti si vrei fireste , raspunde-mi : care-i marca autobuzului si anul de fabricatie ?! Nu de alta dar , mi-amintesc de un autobuz aflat in poligon la Cincu { o rabla scoasa din uz evident } pe care l-am facut praf cu tunurile de 76 mm prin anul de gratie …1972 😀 😀 😀 . Comisarul Salajean , este o jigodie care n-are nici o legatura cu legea sau legalitatea . Ala-i comisar cum sunt eu frate cu Johannis !!! L-a amenintat pur si simplu pe amaratul ala de Grigor ca daca nu spune si laptele care l-a supt d e la ma-sa ….va ajunge s a plateasca oalele sparte de altii . Asta numai sub autoritatea ministeriala a lui Carmen Dan se putea intampla sau daca nu….aici exista o suspiciune rezonabila … DACA SI COMISARUL ERA ” PE FELIE ” ?! Respect onorate nordist , dupa ponturile date { in special acesta din urma 😎 } nu ma-ndoiesc ca vei avea marfa suficienta pentru un roman mai tare decat alea ale lui Reymond Chandler sau Peter Channey asta ca sa nu mai amintesc d e Haralamb Zinca sau Rodica Ojog -Brasoveanu deci , astept… urmarea 😉 !

    1. Când am scris prima parte din povestirea Autobuzul, nici nu-mi trecea prin cap că va trebui să apelez la elemente științifico- fantastice, iar ideea cu experimentul Philadelphia mi-a dat-o Zaraza, cu câteva săptămâni în urmă. Știi matale cum se mai spune: orice asemănare cu faptele sau personajele din alte creații, sunt pur și simplu întâmplătoare și involuntare. Mare recunoștință pentru cuvintele frumoase și încurajări, nea Marian!
      Salutări senine și urări călduroase din cetatea Seiniului! 🙂

  4. Daca ti-ai dori vreodata ca o povestire de-a ta sa fie folosită la scenariul unui film,cred ca este aceasta! O seara frumoasa iti doresc! 🙂

  5. Buna dimineata! Tuturor
    Draga Petru tin sa te anunt ca povestea cu autobuzul imi place f. mult ,insa cum va fi sfarsitul ❓ 🙂

    O zi buna si o cafeluta !

    1. Săru-mâna cu plecăciune pentru cafeaua aromată de astăzi, Anușka!
      Nu am voie să deconspir finalul, dar cert este că nu mai trebuie să așteptăm mult. Deja îmi storc creierii pentru un alt subiect de povestit. 🙂

  6. Excelentă ideea cu scrisoarea de la finalul episodului, foarte bine concepută şi inspirat dezvăluite multe detalii. Felicitările mele, Petru! Spor pe mai departe îţi doresc! 🙂 Numai gânduri bune din Bucureşti!

    1. Trebuia să vin cu o descâlcire a ițelor pe care le-am înșirat și sper că această variantă e cea care oferă cea mai bună explicație, chiar dacă e, deocamdată, o teorie ce pare fantastică. Doar viitorul o poate confirma sau infirma. 🙂
      Seară bună din Maramureș, Cristian!

  7. Interesanta și emoționantă povestea “Autobuzului”, am deslusit_o din scrisoarea care o citește bătrânul Grigor, comisarului, adevărată enigma!! Ce pot sa_ti spun, decat, felicitări draga Petru!!! 🌺🌺👍

    1. Mulțumesc frumos și călduros pentru cuvintele de apreciere, dragă Mica. Precum și pentru consecvența cu care ai urmărit desfășurarea evenimentelor din povestire. Duminică minunată și benefică îți doresc! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.