Autobuzul (14)

De data asta, pe chipul lui Sălăjan era evidentă iritarea, sentiment confirmat și din izbucnirea care urmă lecturii:

– Ce sunt balivernele astea de tipul povestirilor lui Jules Verne?! Te văd om bătrân și serios, dar se pare că ai dat în mintea copiilor și crezi că mă poți vrăji cu călătorii în timp, scrisori ticluite și fantasmagorii cu un autobuz ce dispare și apare. Bagă de seamă că nu scapi nici dacă faci pe nebunul. Vei fi evaluat de medici și tot după gratii ajungi, fie că-i un azil cu țicniți sau o celulă cu infractori violenți…

Tocmai atunci, un alt comisar se strecură în încăpere, se apropie de superior și îi șopti îndelung la ureche. Se vedea treaba că era vorba despre Grigor, cele două perechi de ochi țintindu-l insistent și deloc prietenos. Comisarul-șef părea și mai enervat, ridicându-se brusc în picioare și exclamând către subaltern:

– Asta-i prea de tot! Ești sigur?

– Chiar acum ni s-a comunicat și confirmat din mai multe surse, răspunse acesta cu convingere.

– Trebuie să văd cu ochii mei. Dumneata vii cu noi, se adresă Sălăjan bătrânului, care încerca să ghicească despre ce ar putea fi vorba.

Badea Grigor se ridică de pe scaun, în timp ce-și strecura pipa în buzunarul dedicat. Au coborât toți trei la mașina în care-i aștepta șoferul ce demară în viteză, cu semnalele de urgență pornite. Astfel că drumul nu a durat mult, fiind totuși presărat de accesele de nerăbdare ale șefului și întrebări la care nimeni nu avea răspuns. În fața casei lui Grigor, se adunaseră iarăși o mulțime de oameni curioși și dornici de senzații tari, după cum erau obișnuiți de la o vreme. Polițistul Ionică, ajutat de câțiva colegi, se străduia să-i țină în frâu, interzicându-le accesul pe proprietate, deschizând calea comisarilor de la oraș și oferindu-se să-i conducă.

– Stai aici și păstrează ordinea, îi comandă Sălăjan. Lasă că ne arată bătrânul drumul spre locul faptei, nu-i așa bade?

Grigor nu comentă nimic, lăsând să se înțeleagă din gesturi că trebuie doar să-l urmeze. Cu pași mari și priviri nerăbdătoare, cei trei bărbați au ajuns repede la capătul grădinii, unde ar fi trebuit să se găsească autobuzul. Surpriza a fost la fel de mare și pentru gazdă, când a văzut că locul era liber, de parcă autovehiculul nici n-ar fi existat.

– Ai vreo idee despre ce s-ar fi putut întâmpla?, îl întrebă apăsat comisarul-șef pe Grigor. Fie ea și una din acelea fanteziste, cu care mi-ai împuiat până acum capul.

Bătrânul ridică din umeri, evitând cu inocență privirea aspră a polițistului.

– Tare mi-ar fi plăcut să te pot bănui, dar, din păcate, erai la sediul nostru când s-a întâmplat dispariția, spuse cu regret Sălăjan. Deocamdată ai scăpat, dar să nu crezi că te uit, domnule Grigor. O să fiu cu ochii pe dumneata, până descâlcesc eu ițele acestei scamatorii.

Apoi, se adresă subalternului:

– Faceți niște poze cu urmele roților și apoi mergem acasă, că m-am săturat de povestea asta.

O jumătate de oră mai târziu, badea Grigor își aprindea o nouă încărcătură de pipă, stând singur și îngândurat pe buturuga din apropierea locului unde fusese parcat misteriosul autobuz. Doar amprenta confuză a cauciucurilor zdrențuite mai era vizibilă, fără pic de urmă din praful ruginiu al vopselei sau altă rămășiță a mastodontului metalic. O adiere de vânt rebelă îi răsfiră firele cărunte de pe cap și îi mângâie barba deasă. Un suflu cu miresme ce păreau să vină din alt timp, cu amintiri nemuritoare și nostalgii persistente. Un sunet abia perceptibil de crenguță strivită se auzi în spatele bătrânului, de parcă ar fi vrut să confirme greutatea sentimentelor ce-l năvăliseră. Nu se întoarse, ci trase un fum adânc în piept, un mod de a stăvili emoțiile ce-l puneau la încercare. Doar când simți că-l atinge o mână pe umăr, ridică privirea. În dreapta lui, cu un zâmbet radios pe chip, se afla un bătrân ale cărui trăsături îi păreau foarte familiare.

– Tu ești, Vasilică?, îl întrebă o voce blândă care-l înfioră atât de plăcut.

– Tată!?, rosti Grigor cu vocea înecată.

Omul îi întinse mâna și-l ajută să se ridice.

– Ți-am promis că nu mă las până nu te mai strâng o dată în brațe, îi șopti bărbatul în timp ce-l cuprinse cu mâinile. Iată că, în sfârșit, te-am regăsit.

Bărbile amândurora se umeziră cu lacrimi fierbinți, acompaniate de exclamații și cuvinte ce nu căutau vreo logică. Îmbrățișarea ținu multă vreme, în timp ce trupurile li se legănau unite ca într-un dans fără nume, acompaniat doar de ramurile fremătătoare ale pomilor din jur. Într-un târziu, s-au desprins ușor și s-au privit cu amănuntul, descoperindu-se cu uimire și bucurie.

Imagini pentru imagini cu doi bătrâni

– Parcă am fi frați gemeni, nu tată și fiu, reuși Vasilică să lege prima propoziție.

– Așa-i la bătrânețe. Zece-douăzeci de ani pot să fie ascunși în spatele bărbii, iar trăsăturile feței ne apropie și mai mult. Până și pipa din care fumezi e la fel ca a mea.

– De fapt, chiar e cea lăsată de tine acasă și pe care am păstrat-o cu sfințenie. Dar spune-mi, tată: ai venit pentru totdeauna sau trebuie să pleci iar.

– Hai să stăm jos, fiule, îl invită Dan, după care își scoase și el pipa din buzunarul de la piept.

– La vârsta mea, mă bucur că te-am găsit și pot să-mi trăiesc ultimii ani lângă tine, răspunse el în timp ce-și pregătea tutunul. Am obosit să te caut pe tine și pe mama ta și sunt conștient că am pierdut acel tren.

– Dar, în schimb, ai luat autobuzul…

– Și am plătit un bilet prea scump, Vasilică. Îmi pare rău pentru absența din viața voastră, singura mea scuză e ambiția tinerească de a demonstra că pot reuși acolo unde alții au eșuat. Acum, după ce am rătăcit prin atâtea lumi, îmi dau seama că nu merită.

– Ne-ai căutat și în timp? Ne-ai găsit? Putem să o vizităm pe mama împreună?, se entuziasmă fiul.

– Putem, dar, după cum ți-am spus, nu e bine. Aparținem unui univers și unui timp care ne-a creat și ne hrănește cu energie. Părăsirea lui ne transformă într-un orfan căruia îi lipsește sânul dătător de hrană și putere. Am simțit-o pe pielea mea și cred că ai sesizat și tu că nu-i în regulă. O să îngrop dispozitivul de teleportare pentru totdeauna și vom trăi o viață normală. Cu fericirea de a fi unul lângă celălalt.

Bătrânii se priviră zâmbind, scoțând amândoi fumuri dense, prin care ochii le sclipeau de mulțumire.

Sfârșit

48 thoughts on “Autobuzul (14)

  1. Eeeeei, și iată că a sosit clipa să tragem linie… Ba chiar îmi vine să scot și o pipă… ce bine s-ar potrivi!!! Chiar rămân pe gânduri după această povestire. S-au întâmplat multe și abia acum la sfârșit vedem întregul. Nici nu mai îndrăzneam să fac sau să am supoziții… Lasă-mi deci timp să cad pe gânduri ca bătrânii și apoi voi aștepta altă povestire…
    Felicitări pentru scriere! Eu nu am fost decât o interferență în timpul și spațiul dedicat povestirii. 🙂

    1. Povestea are „în culise” și o frumoasă colaborare, care i-a adus un plus de suspans și o încheiere pe care o consider foarte logică. Pentru ideile și sprijinul constant oferit, îți mulțumesc din inimă și sper ca parteneriatul nostru să dea și alte roade. 🙂

      1. Dacă îți face plăcere și dacă mă ajută inspirația, cu siguranță! 🙂 Tu ești cel care vine cu ideile, eu doar mai pun câte un briz-briz.

  2. Inspirată şi excelent scrisă povestire. Ce mai, felicitări, Petru! E ceva ce se citeşte cu mare plăcere şi bucurie, mai ales de către cei care apreciază acest gen de literatură (ca mine). Îţi doresc să tot ai asemenea inspiraţii.

    1. Mulțumiri călduroase pentru frumoasele cuvinte și urări, Viorel! S-a legat de mine ficțiunea, încă din perioada școlii, iar acum mi se strecoară aproape în fiecare povestire. Dar nu vreau să scap de ea, pentru că-i paradisul meu virtual.

  3. Ciuguleala dupa ” Masina ” timpului a lui H.G. Wells 😎 . Iarta-ma dar , tot ce-ai scornicit pana acum pe subiectul ” Autobuzul ” nu-nsemneaza nimic , este apa de ploaie caci , fix ca-n Dumas { Le Comte de Monte Cristo } toate cele 14 episoade sant fix egale cu 0 fatza de cele spuse de batran , de Dan tatal lui ” Vasilica ” : ” am plătit un bilet prea scump, Vasilică. Îmi pare rău pentru absența din viața voastră, singura mea scuză e ambiția tinerească de a demonstra că pot reuși acolo unde alții au eșuat. Acum, după ce am rătăcit prin atâtea lumi, îmi dau seama că nu merită. ” Daca-ti spun ca mi-au mers la inima vorbele sale… te superi ? In asta , ” Îmi pare rău pentru absența din viața voastră, ” consta intreg esafodajul familiei … ala pentru care mai zilele trecute ne-am luat unii cu altii in shuturi la acel referendumm de rahat , ACESTA-I CU ADEVARAT SPIRITUL FAMILIEI TRADITIONALE : SA NU-TI PARASESTI COPII INDIFERENT DE CIRCUMSTANTE ! Nea Petre , onorate nordist ai respectul meu , ai respectul unui om care , de vreo cateva ori in viata , a fost nevoit sa-si lase copii si sa plece spre alte zari in cautarea pricopseniei pe care … oricum n-a gasit-o . 😡 Am plecat si mi-am lasat familia si in special copii , ” crezand ca pot reusii acolo unde altii au esuat “… RESPECT NEA PETRE !!!

    1. M-ai derutat complet, nea Marian! Nu știu ce să fac mai întâi: să-ți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte de la urmă sau să-mi cer scuze pentru „apa de ploaie” dinainte de epilog. Din fericire, eu mă uit întotdeauna la partea plină a paharului, drept pentru care îmi exprim recunoștința pentru răbdarea de a urmări narațiunea și aprecierile pe care te-ai învrednicit să mi le dedici.
      Sănătate, iubire, iar din partea mea, deplină prețuire!

  4. Aş spune că-i happy-end şi că ne-ai răsplătit aşteptarea dacă nu s-ar ridica atâtea şi atâtea întrebări legate de modul nostru curios uneori de a cerceta lumi sau vieţi care ar trebui lăsate aşa cum sunt.
    Mi-a plăcut autobuzul şi te felicit!

    1. Cred că e bine ca la finalul fiecărei povești să rămânem cu câteva întrebări în minte, la care să ne răspundem după concepțiile și principiile noastre. În acest fel, povestea poate continua în mintea celor ce acceptă provocarea.
      Săru-mâna cu alese mulțumiri!

    1. Mă simt onorat de cuvintele tale încurajatoare și îți rămân îndatorat pentru consecvența cu care mi-ai fost alături, George! Mult spor la scris îți doresc și eu!

  5. Un final care ne lasă loc de multe meditații, după atâtea episoade palpitante.
    „Aparținem unui univers și unui timp care ne-a creat și ne hrănește cu energie” – mi-au plăcut tare mult aceste cuvinte. Și aș putea alege încă multe citate faine de pe tot parcusul foiletonului.
    Felicitări pentru această lucrare. Toată admirația și prețuirea, cu toată prietenia, dragă Petru! 🙂
    Și…. mult succes în continuare!

    1. Mă bucură mult atenția cu care te-ai aplecat către unele exprimări izvorâte din convingerile mele. De asemenea, îți mulțumesc pentru vizitele de după fiecare fragment din cele 14. S-ar fi putut așterne mai multe, dar cred că esențialul a fost expus suficient de clar.
      Gânduri bune și cele mai nobile sentimente din partea mea, dragă Alex! 🙂

  6. Foarte nult mi-a placut povestirea cu autobuzul,povestiri cu mult farmec si emotii! Am citit cu placere. Bravo!Te felicit !Iti doresc multa inspiratie si succes in continuare!O seara superba iti doresc!:)

    1. Săru-mâna pentru frumoasele aprecieri și mulțumiri intense pentru încurajările prin care mi-ai fost mereu alături, dragă prietenă! Să fii iubită și înveselită cu fapte și povești pe placul inimii tale! 🙂

  7. Se apropie la orizont o nouă carte spre a fi publicată? Cert este că ne-a ținut cu sufletul la gură, ca de fiecare dată fiind un maestru al suspansului! Minunat, felicitări, dragă Petru!

    1. Răspunsul e afirmativ, dragă prietenă. Trebuie doar să adun laolaltă câteva povestiri SF și să le trimit la editură. Sper ca anul viitor să iasă de sub tipar.
      Mulțumesc la rândul meu!

  8. Buna dimineata! Tuturor
    Draga Petru ,servesc cafeaua citind finalul acestei povestiri frumoase,palpitanta si cu un rezultat frumos,la cat mai multe ………!

    Ti-am adus si tie o cafeluta !

    1. Bună dimineața, la o cafeluță aromată și cu un iepuraș drăgălaș alături, Anușka!
      Mă înclin și îți mulțumesc efervescent pentru generozitatea ta cotidiană și pentru complimentele la adresa Autobuzului!
      O zi excelentă îți doresc, dragă prietenă! 🙂

  9. Se pare care merge autobuzul cape roate, sau o fi luat calea aerului, iar suspansul ramane…oricum faina intalnirea intre cei doi batrani, tata si fiu(suna tare fain exprimarea ta ).
    O zi excelenta !

    1. Odată cu dispariția Autobuzului se încheie și seria de supoziții în ceea cel privește. Rămâne bucuria unei reîntâlniri și speranța că tatăl și fiul vor trăi încă mulți ani fericiți împreună. 🙂
      Îți doresc soare în suflet, în ciuda norilor care ne-au împresurat!

  10. Mulțumim că ne-ai luat și pe noi în aventură! Și ce mai aventură!
    Am un zâmbet maaaare pe față. Fotografia pe care ai folosit-o era atârnată în sala în care mi-am susținut lucrarea de masterat, alături de alte imagini din colecția monografică inițiată de Dimitrie Gusti. Întotdeauna am intrat cu un respect ”paranormal” în acea sală… 😀 .

    1. Aventura e cu atât mai palpitantă cu cât sunt mai mulți participanți (urmăritori), iar faptul că mi-ai fost alături contează foarte mult. Cât despre fotografie, e singura pe care am găsit-o, cât de cât mai apropiată de temă, având în vedere că-i vorba de o ficțiune. Mă bucură intervenția ta, ca un frumos trofeu pentru povestire! 🙂

  11. “Aparținem unui univers și unui timp care ne-a creat și ne hrănește cu energie. Părăsirea lui ne transformă într-un orfan căruia îi lipsește sânul dătător de hrană și putere” – e reconfortant să te regăsești în doar câteva cuvinte. Mulțumesc, Petru, a fost o călătorie literară deosebită. 👍😉 

    1. Sunt încântat că gândurile mele se regăsesc și în filosofia ta despre viață și univers, Cristian! De fapt, nu e prima dată când suntem „pe aceeași lungime de undă”, iar asta mă onorează încă o dată. Mai ales că-i o plăcere să te urmăresc în gândurile pe care ni le împărtășești și la care rezonez de cele mai multe ori.
      Să ne fii mereu aproape, dragă prietene! 🙂

    1. Săru-mâna de dimineață bună, după ce tocmai am sorbit o gură de cafea în căsuța ta virtuală, Anușka! Acum am să gust din cea adusă aici și o să îți mulțumesc pentru amândouă!
      Să-ți dea Dumnezeu sănătate și putere, pentru a te bucura de prietenii buni care țin la tine și te așteaptă mereu cu drag, ca mine! 🙂

  12. Ma bucura mereu când e cu happy-end.
    Am căutat un citat in care ‘meseria’ de tată facea parte din ordinea sociala :

    (citat clasic din Confucius)

    Să ai bucurii!

      1. Văd că nu apare citatul lui Confucius. Probabil e pedeapsă că l-am dat copy/paste…
        Acum il scriu literă cu literă. Si cu câteva diacritice.
        “Prințul să se comporte ca un prinț, supusul ca un supus, tatăl ca un tată, fiul ca un fiu.”
        Sănătate!

  13. Eii, dar cum era sa pierd finalul povestirii??? Super final draga Petru, unde mai pui ca este vorba și de teleportare, mirati rămân cu toții negăsind autobuzul la locul lui! Felicitări ție, dar și Zarazei pentru colaborare, a ieșit în finat ceva ușor și plăcut!!! 👋👋👋👋👋😣😣😣

    1. Mulțumesc frumos, în numele meu și al Zarazei, dar felicitări se cuvin tuturor celor care au avut răbdarea să parcurgă măcar câteva fragmente, dacă nu toată povestirea. Iar printre ei te numeri și tu, fapt pentru care mă înclin cu recunoștință.
      Duminică excelentă, dragă prietenă! 🙂

    1. Mă simt flatat și onorat, totodată, de frumoasele tale complimente, Anda! Mă înclin și îți mulțumesc călduros pentru răbdarea de a lectura până la capăt această poveste. ❤

  14. Felicitări pentru talent, dedicare, și, nu în ultimul rând, pentru multitudinea de prieteni virtuali, pe care îi meriți, din plin!

    1. Mulțumesc călduros pentru cuvintele frumoase! Cu ajutorul prietenilor virtuali pot suporta mai ușor singurătatea din viața reală. Toată recunoștința nea pentru asta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.