Fetița care visa pentru alții (3)

Intrarea bruscă a Soniei o făcu pe fetiță să strecoare rapid ceva sub pernă. În mână îi rămase doar un pix pe care-l răsucea cu mâinile neastâmpărate, în timp ce-i adresa o privire acuzatoare intrusei.

– Ciao, puștoaico!, i se adresă tânăra, părând că nu bagă de seamă micul incident. Deduc că ți-ai terminat temele pentru azi, din moment ce ești în pat.

Lena întoarse capul în direcția opusă, vrând astfel să-i confirme supărarea că nu a bătut la ușă înainte de a intra.

– Hai, nu fi așa mofturoasă, că ți-am adus ceva bun, îi vorbi Sonia pe un ton împăciuitor și scoțând din geantă o cutie. E înghețata care îți place cel mai mult.

– Mama nu îmi dă voie să mănânc dulciuri seara, au fost cuvintele cu care se învioră puțin copila.

– Mama nu trebuie să știe tot ce facem noi, șopti dădaca făcând cu ochiul. Doar suntem prietene bune și avem secretele noastre. Uite, am adus și lingurițe, să o terminăm pe loc, înainte să se topească sau să fim prinse asupra faptului.

Sonia se așeză și ea pe pat, facilitând Lenei accesul la crema dulce și atât de îmbietor colorată. Răceala dintre ele se topise instantaneu, ocazie potrivită pentru tânără să-i pună câteva întrebări, între două lingurițe ce le provocau fiori de gheață în gură.

– Tu ai secrete față de mine?, se arătă ea curioasă. Ce ai ascuns acolo, când am intrat?

Fetița se arătă stânjenită, dar fu încurajată de o mângâiere pe cap din partea interlocutoarei sale.

– E jurnalul meu intim. Nimeni nu știe de el și nici nu vreau să se afle.

– Te înțeleg și îți respect intimitatea. Ți-am spus că totul rămâne între noi și în fața mea îți poți destăinui toate gândurile. Eu nu sunt ca celelalte fete, bârfitoare și egoiste. Am o inimă mare și mulți profită de mine, mă vorbesc prin spate și îmi fac rău de câte ori au ocazia. Cred că noi două ne asemănăm și ar trebui să ne ajutăm reciproc. Ce zici, facem un pact?

Lena ridică din umeri, în timp ce mai luă o linguriță de înghețată cu vanilie.

– De ce nu-ți ții jurnalul pe calculator, unde nu-l poate citi nimeni, dacă ai o parolă bună?, întrebă Sonia.

– Tati mi-a cumpărat carnețelul, cu puțin înainte de… vocea fetiței se stinse la ultimul cuvânt, dar nu din cauza înghețatei. Mi-a spus să scriu în fiecare zi câte ceva, orice, dar în principal să-mi aștern gândurile și emoțiile. Zicea că asta mă poate ajuta în viață, prin a mă cunoaște mai bine, a fi mai încrezătoare și curajoasă.

– Bine zicea, iar tu ești o fată cuminte că-i urmezi sfatul, o lăudă dădaca.

Urmă o tăcere mai îndelungată, în care au terminat desertul și după care tânăra veni cu o altă întrebare:

– Mai ții minte când ți l-am prezentat pe iubitul meu, Gelu?

Lena dădu afirmativ din cap. Deja era întinsă pe pat, cu capul pe perna pufoasă și cu ochii cercetând tavanul imaculat.

– Ți-am spus că nu-s convinsă de sinceritatea iubirii lui și tare mi-ar plăcea să-i cunosc intențiile. Ți-am povestit detalii din viața noastră, în câteva seri la rând, ai văzut mai multe poze și filmulețe cu el… Mă gândeam dacă nu ți-au influențat cumva visele… dacă nu l-ai visat cumva…

Fetița afirmă iarăși din cap, cu aceeași privire pierdută.

– Oooo, ce bine! Adică, sper să fie de bine. Și… ce ai visat despre el?

– Nu pot să spun, răspunse Lena în șoaptă. Mama a zis că nu-i bine să mai vorbesc despre visele mele, că fac rău oamenilor și lumea mă consideră o piază-rea. Nu vreau să-ți fac rău… și nici lui Gelu.

– Fii serioasă, tu fată!, se irită Sonia. Doar nu te iei după ce zice lumea!? Oamenii sunt invidioși pe tine și n-ar vrea să-i ajuți pe alții cu harul tău, ca să rămâi un simplu copil, banal și fără calități pe care ei nu le pot înțelege. Eu mi-s o rebelă, tocmai pentru a le arăta cât sunt ei de limitați. Fii și tu ca mine, treci peste șabloanele societății și rupe lanțul în care vor să te țină.

– Nu vreau să o supăr pe mama, șopti în continuare fetița. Nici tata nu voia, pentru că o iubea.

– Firește că nu-i bine să-ți superi mămica, dar nici nu-i nevoie. Ai promis că nu vei mai vorbi despre visele tale, dar poți să-mi arăți ce ai scris în jurnal. Promit că nu voi citi decât dacă-i vorba despre mine și iubitul meu, iar tot ce voi afla va rămâne în continuare un secret despre care nu voi vorbi nimănui. Îți jur pe sfânta cruce!

– I-am primis lui tăticu să nu las pe nimeni să-mi citească jurnalul. Nici măcar pe el.

– El e mort și tu ești dezlegată de promisiune. Hai, dă-mi-l pentru câteva minute…

Imagine similară

Sonia întinse mâna sub pernă și forță găsirea carnețelului, în timp ce Lena încercă să-i blocheze accesul cu trupul, strigând:

– Tati nu e mort pentru mine! Lasă-mă…

Glasul ei se stinse din nou, iar privirea i se blocă spre ușă. Intrigată, Sonia se întoarse în acea direcție, unde o văzu încruntată pe doamna Popan.

43 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (3)

    1. M-am gândit și la varianta în care Sonia să fie mai persuasivă și să-și dea arama pe față treptat. Dar, după cum mă știi, îmi place ca povestirea să fie trepidantă, fără prea multe tărăgănări. 🙂

      1. Nea Petre intr-adevar , inghetata de Maramures este altfel decat celelate caci , este facuta cu zeama de varza si palinca !!! 😀 😀 😀

      2. Sigur e. Are parfumul castanelor coapte toamna, frumusețea maramureșencelor și curățenia fructelor. Trebuie să fie. 🙂
        Da, înghețata italiană e una dintre cele mai bune.

    1. Mare recunoștință pentru complimentul atât de frumos meșteșugit, George! Fiecare vine cu stilul lui și așterne ce îi face plăcere să scrie. Mă bucur că plăcerea mea e apreciată de oameni ca tine!

    1. Era de bănuit, după felul cum s-a prezentat, că tânăra și neexperimentata dădacă nu era potrivită pentru Lena. Eu zic să încercăm și alte personaje, cu alte metode. 😉

  1. Oare ce-o sa se intample cu Sonia dupa intrarea brusca a Dnei.Popan ,of m-ai lasat in asteptare 🙂 abia astept continuarea 🙂
    O zi cu multe bucurii,impliniri si realizari iti doresc!
    Petru ce face ingerasul tau de nepotica ❓ ❤

    1. Până la următorul capitol, rămâne să-și imagineze fiecare dintre noi cam ce s-ar putea întâmpla.
      Deocamdată ne bem cafeaua de astăzi, pentru care îți mulțumesc călduros, Anușka!
      Nepoțica mea din Graz nu vine la aceste sărbători, din păcate, deci voi fi singur cuc. 😦
      Îți doresc o zi peste măsură de plăcută, dragă prietenă! 🙂

  2. Sa dea Dracu’ de nu…mi-am facut un milion de nervi cu-acest episod 😡 !!! M-a muscat Satana de inima { dupa cum sti , curiozitatea este un pacat 😉 } si… am citit episodul acesta dupa care , le-am citit pe celelalte doua anterioare , iar apoi… le-am recitit pe toate trei . Nea Petre…abia astept urmarea . Respect onorate nordist !

    1. Mie mi-ai făcut o mare bucurie prin lecturarea celor trei fragmente și curiozitatea care te-a frământat, nea Marian. Mai ales după expresiile mai puțin încurajatoare referitoare la tema abordată, de la începutul povestirii. Îmi doresc să te pot ține mereu aproape, până la finalul ce va să vină peste câteva luni. Sănătate, voie bună și multă vigoare! 🙂

      1. Finalul poate venii atunci cand vei binevoi dumneata adica … si peste douazeci de ani , caci nu ma deranjaza sa astept atat : daca vine aia cu coasa ai zic – Lasa-ma fai femeie ca… astept ceva nu vezi !? 😉

  3. Si eu am recitit inceputul. Nu-mi aminteam ce vârstă avea fetita…Am tinut un jurnal câteva luni in liceu. A fost o idee proastă: mi l-a găsit soră-mea si l-a citit cu sotul ei…
    Inspiratie si spor!

    1. Despre pățaniile cu primul și ultimul jurnal pe care l-am ținut la 16 ani, am scris într-o postare mai veche. Oricum, n-a fost nici pentru mine o idee bună, așa cum se întâmplă adesea.
      O zi cu multe bucurii!

  4. Fii atent Petru, citind în noapte aceasta minunata continuare a povesti tale despre “fetita care visa pentru alții”, vad ca Sonia reușește sa o supere pe Lena, mi_a plăcut mult, felicitari!!! 👍

    1. Mă simt flatat că ai citit fragmentul tocmai în Ajunul de Sf. Nicolae, când multora dintre noi ne stă gândul la daruri, de dat sau de primit. 🙂
      Mulțumiri pentru apreciere, dragă Mica, și urări pentru o zi cu surprize plăcute!

    1. Îmi place dacă nu intuiești, tocmai pentru că vreau să vin cu ceva imprevizibil, dar și credibil.
      Mii de mulțumiri pentru popasul literar și cafeaua revigorantă, într-o zi atât de promițătoare, dragă prietenă! ❤

  5. “Eu mi-s o rebelă, tocmai pentru a le arăta cât sunt ei de limitați. Fii și tu ca mine, treci peste șabloanele societății și rupe lanțul în care vor să te țină” – ce-mi plac astfel de accente care fac legătura între vis, poveste şi realitate… Şi tocmai acesta este rolul celui care scrie, să deschidă mai multe uşi cititorului şi, nu de puţine ori, motive de meditaţie şi chiar introspecţie…

    1. Sunt recunoscător și onorat de observațiile tale, Cristian! Încercăm să descriem personaje cât mai credibile în povestiri cu situații mai puțin obișnuite, să împletim realitatea cu visurile din mintea noastră și a celor care vor să intre într-o altă lume, deosebită de rutina zilnică.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.