Fetița care visa pentru alții (14)

Timpul a început să se scurgă tot mai dureros pentru doamna Popan. Deși se spune despre el că poate să vindece și cele mai adânci răni, pentru ea era un călău ce o chinuia zilnic, amplificându-i cinic durerea și adăugând noi motive de a vărsa lacrimi ce nu voiau să sece. S-au scurs așa săptămâni, luni și apoi ani, în care biata mamă s-a zbătut ca o nebună să-și regăsească fata dispărută, să audă din gura ei că e bine, să o mângâie cu mâinile ei pe căpșorul mic, să o vadă cu ochii ei că respiră plină de viață. Însă primea doar mesaje reci, parcă scrise la comandă, în care Lena o asigura că e bine, să aibă răbdare că se vor întâlni curând și atunci o să-i povestească mai multe. Acel „curând” se prelungea extrem de mult, făcând-o pe femeie să-și piardă răbdarea și să caute soluții mai rezonabile.

Baba Anița era un umăr pe care putea să se plângă și cu care făcea planuri din cele mai îndrăznețe pentru a-și împlini marea dorință. Împreună cu ea a încercat, în mai multe rânduri, să-l contacteze pe profesorul Bogdan, doar că acesta părăsise țara împreună cu cei doi băieți rămași în grija lui. De fapt, îi dăduse de înțeles că așa va face, imediat după ce fetele fuseseră ridicate și duse la o adresă necunoscută. Doamna Popan a apelat apoi la medicul Oșan, cel pe care-l socotea direct răspunzător pentru această nenorocire, prin recomandarea ce a dus la internarea copilei și apoi la publicitatea nefastă care a atras atenția politicienilor. Oșan se arătă spășit și înțelegător, drept pentru care îi oferi tot sprijinul de care era în stare. De două ori au fost împreună în București, iar în cea de-a doua vizită au obținut o audiență la Ministrul Educației, o persoană care părea pe dinafara subiectului și care le cita instrucțiuni și regulamente la fel de glaciale ca mesajele Lenei.

Pe scurt, fetița ei era bine și fericită, alături de prietena ei, Poligraf, fiind educate amândouă într-o locație secretă, ferite de influențele negative ce ar putea veni din partea dușmanilor poporului. Doamna Popan era felicitată că Lena își poate aduce astfel aportul la Siguranța Națională, dar nu i se poate permite să ia legătura cu ea, tocmai pentru a proteja anumite secrete ce s-ar putea scurge, cu sau fără voia ei. Rămâne să comunice prin mesaje electronice sau scrisori, cel puțin o perioadă de timp. Oricum, din dosarul femeii reieșea că nu-și putea permite să-i acorde atenția necesară unei copile cu nevoi speciale, fiind singură și ocupată cu un serviciu solicitant. Această întrevedere a bulversat-o și mai mult pe femeie, cu greu reușind doctorul Oșan să o liniștească, în drumul de întoarcere spre casă.

Poate din milă sau din încercarea de a-și răscumpăra vina, Oșan a continuat să o viziteze pe Violeta Popan, să rămână la discuții până târziu în noapte, în fața unui pahar de vin, după câte o cină în doi. Nu era nimic nepotrivit în asta, doar și el rămăsese singur de curând, iar acasă îl așteptau doar amintiri neplăcute. Puțin câte puțin, cei doi văduvi au simțit că au mai multe în comun, iar dorul pentru Lena era liantul cel mai puternic pentru sufletele lor. La care se adăuga un motiv cât se poate de pragmatic: căsătoria dintre ei ar fi eliminat orice motiv al statului de a o mai reține pe copilă, din moment ce primea o familie completă, cu tot ce e nevoie pentru o educație optimă.

Imagini pentru imagini cu schimb de inele

Uniunea dintre Popan Violeta și Oșan Ion s-a făcut într-un cadru restrâns, dar asta nu știrbea deloc din emoțiile și tandrețea specifică unei iubiri înțelepte, în care sentimentele erau dozate cu grijă, să nu ardă prea puternic și să rămână vreodată fără combustibil. De acum aveau aceleași priorități, iar cea mai mare dintre ele era lupta pentru recâștigarea Lenei. Nelu și Violeta au mai încercat să contacteze personaje sus-puse din Capitală, dar se izbeau de același refuz. Într-un gest disperat s-au adresat presei, printr-o campanie hotărâtă și nemiloasă. Replicile n-au întârziat să apară, sub forma unor mesaje anonime, în care erau amenințați cu moartea sau cu imposibilitatea de a-și mai vedea vreodată fiica. Câteva incidente ulterioare au dovedit apoi că erau luați cu adevărat în vizor.

Dar nimic nu putea să sperie o mamă, atunci când își dorea cu ardoare să-și recâștige copilul. Zi de zi, seară de seară, mintea ei țesea planuri noi, din care alegeau împreună pe cele mai puțin fanteziste. Uneori se împotmoleau sau se contraziceau, dar aveau răbdarea să le întoarcă pe toate fețele și să culeagă ceva folositor, ceva care să le perpetueze speranța. Norocul își are rolul lui, oricât de mult te-ai baza pe ambiție și inspirație. De data asta a venit sub forma unui telefon din partea profesorului Bogdan, care îi invita la o adresă din Austria. Erau sfătuiți să fie discreți și atenți în a scăpa de urmăritorii care, în mod sigur, sunt mereu cu ochii pe ei. Speranțele celor doi au prins din nou aripi puternice.

39 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (14)

  1. Când am dat click pe “comentarii”, ca să comentez, am avut pentru o fracțiune de secundă iluzia că dând click se va deschide continuarea! Ah, nu… din păcate va trebui să aștept o săptămână! Dar așteptarea celor doi este mult mai grea decât a mea!!

    După mine norocul nu surâde decât oamenilor care fie așteaptă neclintit vești bune, fie sunt pregătiți pentru următoarea etapă. Noroc, deci, nu există.

    1. Depinde cum definim norocul. Unii îi spun coincidență, mai ales când se întâmplă ca la Loto să iasă exact aceleași numere pe care le alegem. O coincidență norocoasă! 🙂

      1. Nici câștigul la Loto nu e un noroc și atât. Câștigă cei care, în primul rând, au jucat multă vreme. Apoi câștigă cei care și-au dorit foarte mult. Câștigă cei care au nevoie de bani. Câștigă cei care, având o sumă mare de bani, vor vedea că banii nu aduc fericirea. Vedem de la caz la caz ce se întâmplă cu cei care au câștigat și ce au gândit până la acel câștig. A privi viața ca o simplă grămadă de noroace și ghinioane ne face simple frunze în bătaia vântului. Omul e cu mult mai mult de atât! El poate să își făurească realitatea!

      2. Se vede treaba că nu ești o adeptă a jocurilor de noroc. Nici eu nu sunt, dar mi-am încercat „norocul” de câteva ori, de dragul emoțiilor dinaintea extragerilor. Cred că m-a lovit o dată „norocul începătorului”, când am reușit să ghicesc cinci numere la Loto 6 din 49, cu un câștig cât zece salarii mari și o bucurie pe măsură. Nu mai joc de mult, dar îmi amintesc câștigurile semnificative, precum capturile mai mari din pescuit. 🙂

    1. Nu-i ușor să ții în mâini destinul unor personaje, chiar dacă fac parte doar dintr-o poveste. Mă simt răspunzător pentru soarta lor și caut soluția cea mai bună, dar să fie și palpitantă. 🙂
      Toate cele bune, Ane!

  2. Nu vreau , chiar nu vreau sa continui cu mai mult de maxim doua episoade , aceasta povestire care { in special cea d e fatza } , mi-a scos peri albi !!! Da’ nu ma-sa a fost aia care , a lasat sa-i fie luat copilul de catre alde Bogdan si gashca lui 😡 ???? Fireste , ramane la filotimia dumitale dar crede-ma , chiar nu se merita sa lungesti pelteaua : nu-i nevoie de un butoi plin cu palinca pentru a-i aprecia gustul . Este suficient un pahar… de o jumatate de litru fireste 😉 . Respect onorate nordist , din partea unui “capitalist ” de Bucuresti desii , daca eram de pe undeva de prin Teleorman , la ora asta mai mult ca sigur eram , minim un amarat de Secretar de Stat prin Guvern 😀 😀 😀 !

    1. Crede-mă că nu intenționez să-ți ridic tensiunea, nea Marian, mai ales că te știu un om temperamental. Pe de altă parte, eu îmi amintesc că mama a fost obligată să-și dea fata la internat, prin amenințarea că, dacă se opune, o să piardă dreptul de vizită. Știm cazuri reale de acest gen, deci nu trebuie să ne mire deciziile unor funcționari care-și fac treaba într-un mod obtuz, fără logică și sentimente. Bine că n-ai ajuns Secretar de Stat sau ceva asemănător, că nu mai aveam parte de comentariile dumitale atât de savuroase! 🙂
      Să fii iubit și mereu înveselit!

  3. S-au complicat si s-au incurcat lucrurile…intr-un mod neprevazut. Scenariul continua a fi palpitant! Sunt chiar curioasa daca intalnirea cu profesorul Bogdan va putea arunca ceva lumina in intunericul dens al necunoscutului. Sper ca cei doi uniti in cautarea si aflarea fetitei, sa ajunga cu bine si nevatamati la locul acela din Austria. Primejdii ii asteapta la tot pasul…Si eu astept, cu nerabdare.

    1. Mă bucur că povestirea rămâne palpitantă, cu toate complicațiile și problemele dureroase prin care trec personajele. Încă nu am ajuns la apogeul acțiunii, dar sper să fie apreciabil și apoi cu soluții pe placul cititorilor.

  4. Complicații, previzibile cel puțin până la un punct, deși imprevizibilul este companion permanent în viețile noastre.
    Chiar mă temeam ca acesta să nu fie episodul final, dar ai lăsat totuși ușile deschise pentru continuare.

    1. Cred că mai este mult până la final, în funcție de inspirația care-mi va veni pe parcurs. Dacă va fi pe măsura așteptărilor mele, aș spera la mai mult de o nuvelă.

    1. Austria nu e suficient de departe, dar și de acolo se poate concepe un plan de rezolvare în problema copiilor. Să vedem dacă și iese. O zi senină și un chip zâmbitor îți urez, dragă Gabi! 🙂

  5. Sunt curios cum percep elevii actuali evenimentele mondiale.
    Imi amintesc destul de clar că eram la cules de porumb cand cineva dintr-un lan vecin a spus că a fost impuscat Kennedy. A doua zi am incercat să le povestesc colegilor de clasă, dar nici unul n-a fost interesat…
    Sănătate si spor!

    1. Mi-ai amintit de un episod care mi-a rămas și mie viu în memorie. Țin minte când a intrat un coleg în dormitor și ne-a trezit pe toți cu vestea asasinării lui Kennedy. Nu știam noi multe despre el, dar vestea ni se părea tare și ne-a ținut treji câteva ore.
      Salutări amicale!

    1. Bună dimineața și mare mulțămire pentru cafeaua băută sub razele zglobii ale soarelui, Anușka!
      E frumos de la primele ore, cum sper să fie toată ziua și la tine! Cu gânduri bune și multă vioiciune în tot ce ți-ai propus, dragă prietenă! 🙂

      1. La mine a fost urat ,frig si nu a vrut soarele sa ne incalzeasca .
        Cred c si azi va fi la fel ,asa se vede afara ,vreme inchisa 🙂

  6. Salutare, Petru ! 🙂
    Dacă motivul neTRECERII tale îl constituie faptul că în ultimele zile ale lunii în curs
    nici EU NU am mai TRECUT pe la TINE 😦 atunci, e OK 🙂
    ABSENȚA mea pe blogul tău se datorează faptului că am fost PLECAT de acasă ,
    ca de obicei, fără
    LAPTOP :
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2019/03/18/
    Dacă MOTIVUL este ALTUL, atunci………………………
    Indiferent de MOTIV,
    dă-mi voie frățioare,
    să-ți reamintesc neostentativ,
    că astăzi, 20 MARTIE,
    în INIMA mea e TRIPLĂ SĂRBĂTOARE !!! 🙂 🙂 🙂
    MOTIVUL ? 🙂
    Este SIMPLU de aflat ! 🙂
    De Ziua Internațională a FERICIRII

    îți urez doar SĂNĂTATE și FERICIRE ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Salutare din nordul țării, Alioșa! 🙂
      Mi-ai produs o fericire matinală prin vestea că astăzi e Ziua Internațională a Fericirii, încă o sărbătoare despre care nu știam. În schimb, am aflat de săptămâna trecută că mâine e Ziua Mondială a Poeziei, prilej cu care se întrunește cenaclul seinean, unde vom recita poezii. 🙂
      Să fii vesel și plin de vigoare toată ziua, dar și în zilele următoare, Sandule! 🙂

    1. Și eu am aceleași gânduri, dar să vedem partea concretă a intrigii. Până la urmă, asta contează cel mai mult într-o poveste. Zile cu mult succes îți doresc, la rândul meu!

  7. Nu stiu povestirile anterioare, dar aceasta este palpitanta, plina de actiune si suspans. Numele sunt si ele speciale. Abia asteptaM continuarea… 🙂 Numai bine!

  8. Chiar din realitate sunt obișnuită cu tot felul de schimbări, asa ca nu ma mira întorsăturile luate în povestea ta draga Petru, oricum o faci tu interesanta pana la final!!! 😒 Îți doresc o zi reușită!!!

    1. Realitatea bate de multe ori povestiri din cele mai fanteziste, după cum vedem mereu cu ochii noștri. Eu caut ca, dimpotrivă, să mă încadrez în credibilitate, chiar dacă uneori s-ar părea că intru pe un teritoriu fantastic. Mii de mulțumiri și urări pe măsură, dragă Mica! 🙂

    1. Săru-mâna cu profundă recunoștință pentru cafeaua de joi, Anușka! E un sprijin în plus pentru mine, având în vedere că ziua va fi încărcată cu mai multe activități în aer liber.
      Mult spor îți doresc și ție, în pofida vremii mai vitrege pe acolo, din câte mi-ai spus!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.