Fetița care visa pentru alții (15)

Doctorul Bogdan locuia acum într-un mic apartament de la periferia Vienei. Proaspeții însurăței – familia Oșan – a fost primită cu căldură și îmbrățișări îndelungate, de parcă făceau parte din aceeași familie. Bucuria revederii a fost umbrită curând de starea jalnică ce răzbătea din aspectul și cuvintele unui terapeut căzut în depresie. Desigur că mulți oameni ajung la un moment dat să creadă că și-au ratat viața, iar speranțele de redresare nu mai există. Aceștia au posibilitatea să se adreseze unui psiholog, care, prin harul și cunoștințele dobândite, îi pot scoate din întunecimea gândurilor, ghidându-i răbdător spre zări mai senine și oferindu-le noi motive să aprecieze faptul că trăiesc. Dar când tocmai o persoană menită să vindece se îmbolnăvește sufletește, la cine poate să apeleze pentru vindecare? El, care cunoaște toate căile pentru a readuce echilibrul în viața înfrânților de soartă, nu le poate folosi și asupra sa, știind că sunt doar trucuri pentru a păcăli mintea. Ar fi ca și cum ar încerca să se gâdilă singur, lucru pe care nimeni nu-l poate face cu succes.

Această capitulare răzbătea în primul rând de pe chipul neîngrijit, cuvintele obosite și paharele cu băutură golite prea insistent, la masa unde au fost invitați tinerii. Veniți să audă vești bune, Violeta și Nelu dădeau ochii cu un om învins, ce se plângea că a pierdut totul, tocmai când credea că și-a găsit menirea și copiii în care să investească ce avea.

– Dar unde sunt băieții?!, îl întrebară cu firească uimire oaspeții.

Imagine similară

 

Bogdan își mai turnă o porție de coniac, îi îmbie zadarnic și pe ei, după care sorbi îndelung din paharul încăpător. Un oftat venit din străfunduri fu începutul spovedaniei sale:

– I-am pierdut și pe ei, nu înțelegeți? Undeva am greșit, dar nu-mi dau seama unde, din moment ce intențiile mi-au fost bune și firești. Nu pot da vina nici pe ei, sunt încă niște copii, ușor de influențat și cu visuri mari, ce așteaptă împliniri grabnice. Așa am fost și noi la vârsta lor, doar că nu aveam calități care să ne dea aripi mari, deci nici visurile nu urcau atât de sus.

– Cum i-ați pierdut, domnule doctor?, insistă Violeta. Au fugit, au fost răpiți sau v-au fost ridicați și ei de către autorități?

– Hmmm, nici nu știu precis cum să o numesc. Mai degrabă au fost momiți…

– De cine și cum?, se interesă doctorul Nelu.

Gazda mai sorbi din pahar, în timp ce căuta un reper prin noianul de amintiri ce veneau de-a valma:

– Am fost tare dezamăgit când mi-am pierdut fetele, spuse el cu glasul frânt. Știu că nu erau ale mele, de drept, dar consideram că suntem o familie fericită și cu mari șanse să schimbăm puțin lumea în bine. Nu am vrut să-i pierd și pe băieți, de aceea ne-am retras aici. În plus, era o șansă pentru Șoc să-și împlinească marea dorință de a arăta ca ceilalți. Am făcut rost de o parte din banii pentru operație, cea care consta în transplantul de piele. Eu și Sentimente i-am fost aproape, pe cât s-a putut, dar se pare că n-a fost suficient. A intrat pe fir un individ periculos, foarte ambițios și cu mulți bani. La început am crezut că-i un binefăcător căruia i s-a făcut milă de băiat și vrea să contribuie la refacerea lui totală. De aceea am acceptat donațiile lui anonime, pentru proteze din cele mai performante, executate în premieră mondială. Am apucat să vedem bucuria de pe chipul lui, atunci când a început să le folosească și să ne transmită fericirea atât de molipsitoare. Nu știam că era ultima dată când îi voi vedea. A doua zi, Sentimente s-a dus primul în vizită, iar pe când am ajuns și eu, amândoi dispăruseră. Mi s-a spus că binefăcătorul anonim achitase toate cheltuielile, prezentând și acte pentru externare. Firește că nu am aflat despre cine e vorba, deși am făcut plângere pentru răpire și am angajat un detectiv.

Bogdan se opri pentru a-și mai umezi gâtul cu o nouă șarjă de coniac. Reacția Violetei nu întârzie:

– Totuși, nu se poate să dispară doi copii dintr-un spital, mai ales într-o țară ca Austria. Cineva a încălcat legea, iar asta se poate dovedi.

– Au fost descoperiți câțiva vinovați și au plătit pentru asta, acceptă doctorul Bogdan. Dar acela care a organizat totul nu poate fi prins, cel puțin deocamdată. Pentru că, la fel ca peste tot în lume, banii pot cumpăra orice. Ceva tot am aflat despre acest personaj malefic: face parte din elitiștii mondiali și își spune Montezuma. Asta pentru că se crede reîncarnarea marelui conducător aztec, cu misiunea de a răzbuna atrocitățile pe care le-au făcut conchistadorii la invadarea Americii de Sud. Iar pentru a-și atinge scopul, băieții noștri sunt două instrumente cum nu se poate mai nimerite, două suflete ce pot fi transformate în arme teribile. Forța energetică neîngrădită și manipularea sentimentelor pot face mai mult decât toate armele la un loc.

va urma

34 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (15)

    1. Deducția ta e cât se poate de logică, dar mă bazez pe răbdarea și perseverența cititorilor fideli. Cu promisiunea că voi pune mereu baza pe suspans și inedit.

  1. Nu mă mir că doctorul Bogdan a căzut in depresie. E neplăcut să fii in vizorul elitistilor obsedati de o nouă ordine mondiala. Inainte stiam doar de Ceausescu. Apoi au apărut: Soros, Erdogan, Trump, Victor Orban, Kim Jong-un, Putin, Vâlcov…
    Acum mai e si Montezuma!
    Să auzim numai de bine!

    1. Montezuma m-a fascinat de pe vremea când citeam cu nesaț cartea „Pe urmele conchistadorilor”, iar personajul e un fel de tribut adus acelei lecturi ce mi-a rămas în amintire. Poate o amintire distorsionată de timp, dar cu atât mai originală.
      Zile tot mai frumoase îți doresc!

  2. Firește că e mai complicat 🙂 Nu m-am îndoit nicio clipă. Și îmi place cum răspunde Petru provocării de a spune ce urmează să se întâmple cu eroii: „Să vedem. Nu știi niciodată la ce să te aștepți din partea lor.”
    Da. Pentru că din momentul în care s-au conturat ca personaje, devin aproape vii și uneori chiar tu, ca scriitor, ești surprins de traiectoria pe care o iau în cursul întâmplărilor. 🙂
    Sună cam „creepy”, dar știu că așa se întâmplă. Și te trag de mânecă să le asculți. Iar când nu o faci, se bosumflă ca niște copii și revin abia după un timp.
    Maestre, mă înclin!

    1. Mă bucură și mă onorează cuvintele tale frumoase și atât de potrivite pentru a exprima ceea ce simt ca povestitor. Sunt convins că la fel se întâmplă și cu alți naratori, cu anumite nuanțe date de obiceiul diferit de a pregăti terenul, de a crea și a așterne apoi rândurile.
      Mii de mulțumiri și aleasă recunoștință!

  3. Sper ca decectivul sa faca treaba buna sa vedem ce se intampla cu copii! O seara frumoasa iti doresc!:)

    1. Detectivul e un personaj insignifiant, sau cel puțin nu mi l-am imaginat să aibă un rol demn de menționat. Dar cine știe, poate că se schimbă lucrurile. Să fii iubită și mereu înveselită, dragă Gabi! 🙂

    1. După mintea mea zvăpăiată, mi-am zis că e nevoie de complicații cât mai mari, pentru ca bucuria rezolvărilor să fie pe măsură. Ca într-o partidă de șah.
      Se pare că psihoterapeutul nostru a apelat la ajutorul alcoolului.

  4. ” – Au fost descoperiți câțiva vinovați și au plătit pentru asta, acceptă doctorul Bogdan. Dar acela care a organizat totul nu poate fi prins, cel puțin deocamdată. Pentru că, la fel ca peste tot în lume, banii pot cumpăra orice. Ceva tot am aflat despre acest personaj malefic: face parte din elitiștii mondiali și își spune Montezuma. Asta pentru că se crede reîncarnarea marelui conducător aztec, cu misiunea de a răzbuna atrocitățile pe care le-au făcut conchistadorii la invadarea Americii de Sud. Iar pentru a-și atinge scopul, băieții noștri sunt două instrumente cum nu se poate mai nimerite, două suflete ce pot fi transformate în arme teribile. Forța energetică neîngrădită și manipularea sentimentelor pot face mai mult decât toate armele la un loc ” Pe bune , dumneata chiar esti serios nene Petre ? Chiar crezi ca asa ceva va prinde ? Daca asta crezi… SUCCESURI ! 😕

    1. Lasă-mi inocența nealterată, nea Marian. Să cred că munții pot veni la oameni, că oile au curajul să înfrunte haita de lupi, iar minunile se întâmplă în fiecare zi. Nu e nimic rău în asta, chiar dacă încerc să te conving și pe dumneata. O fac doar cu vorbă bună. 😉
      Să fii iubit și mereu iubitor!

      1. N-am stiut sa ma fac inteles iar pentru asta , iti prezint scuzele mele cele mai umile ! Ideea , parerea mea { chiar nu ma-ndoiesc de faptul ca-ti pasa de pererile cititorilor dumitale 1,2, 10 sau 100 , eu zic sa dea Dumnezeu sa fie 10.000.000 ! } este ca : 1] daca lungesti pelteaua se pierde gustul tzuicii si 2] fara suparare dar , lucru-amestecat PUTE A … sti si singur a ce pute !!! 😕 Chiar nu pot intzelege aceasta schimbare de directie de la…necazurile unor romanasi din Romania , taman la Montezuma si la sharpele alora cu pene pe care , desi inca nu l-ai pomenit , nu-i timpul trecut pentru asa ceva . Eu zic , si aici ma-ntorc la acele pareri despre care taman ce-ti pomenii , ca merita s a faci ceva aparte , separat , total separat de povestirea aceasta care , asa alambicata cum este , cu-asa miros de CIA , MI5 sau FSB , ma rog asa cum este ea : este buna . Char nu pot intelege pentru ce sa distrugi ceva deja bun adaugandu-i brizbrizurile astea mexicane . Ma mir ca nu l-ai pomenit { inca } si pe Francisco Cortez pe cinstea mea ! Esti fascinat de-acest mexican din secolul al XV lea , foarte bine : concepe o povestire care sa toarca ghemul , fix pe numele si perioada in care-a trait gagiul si tot neamul lui ! Iti prezint din nou scuze umile pentru pareri si crede-ma : daca pe politicieni ai criticam d’a surda caci oricum tot KKT lasa in urma lor , pe oamenii inzestrati de Dumnezeu cu un HAR { asa cum esti dumneata onorate nordist } , critica nu-i poate face decat sa devina mai buni decat in lipsa acelei critici . Fireste HARUL nu poate fi criticat 😉 . Respect total nene Petre si , ma simt onorat ca te cunosc chiar si doar virtual ! Cunostiitza dumitale este mai onoranta decat a multora dintre “alesii neamului ” RESPECT !

      2. Eu zic că totuși am înțeles din prima ce ai vrut să-mi sugerezi, nea Marian. E o părere pe care o respect și sunt sigur că are susținere și printre alți cititori, chiar dacă nu recunosc. La fel cum am respectat și părerea celor care mi-au reproșat că am introdus politicul în povestea de față. Toate aceste observații se vor sedimenta și vor găsi un ecou în alte încercări literare, dar acum merg până la capăt cu schița pe care am adoptat-o, deși sunt conștient că sugestiile primite vor influența cursul povestirii, drept pentru care vin cu mulțumiri și prețuire!

  5. Iată cum ne duci, cu pași înceți, către “teoria conspirației”. Mă și întreb dacă nu cumva, scrierea ta ne aduce în lumină unele dintre “secretele” acestei elite mondiale. Poate că o faci fără să vrei, dar eu cred că așa se petrec unele lucruri în lume.

    Abia aștept continuarea.

    1. Un pic de teorie a conspirației acolo, ceva fantezie dincolo, mai multă realitate presărată peste tot și alte condimente găsite pe parcurs sunt ingredientele din care sper să iasă un produs apreciat. Probabil că ai dreptate, iar subconștientul e cel care-mi dictează calea de urmat, dar n-aș vrea să mă pun rău nici cu Muza.
      Toată cinstea și prețuirea!

  6. Complicate-s caile Domnului 🙂
    O zi placuta cu soare cum e la mine dar are dinti 🙂
    Pana se mai incalzeste vremea serveste o cafeluta sa -ti tina de cald 🙂

    1. Bună dimineața, cu mare recunoștință pentru cafea, Anușka!
      Soarele e la fel de prezent și la mine, cu aceiași dinți ascuțiți, dar cu nădejdea că măcar va fi o zi luminată, deci mai antrenantă. Mai ales când văd mulți gospodari ce-și însămânțează grădinile cu salată, arpagic, castraveți și alte zarzavaturi. Sunt semne bune, de care îți doresc să te bucuri și tu, dragă prietenă! 🙂

    1. Bună dimineața de joi, Dana, cu mare mulțămire pentru popasul literar și exclamația elocventă!
      Aceleași gânduri bune și sentimente nobile din partea mea! 🙂

  7. Văd că toată lumea pomenește în comentarii numele lui Montezuma. Un nume cu rezonanță. Interesant personajul care și-a ales să i se spună așa. Un fel de a sugera intențiile lui.
    Numai bine, dragă Petru și așteptăm cu nerăbdare continuarea poveștii! 🙂

    1. Sunt multe personaje legendare care sunt „resuscitate” în povestiri de diferite genuri. Eu am ales unul mai puțin pomenit, din câte am citit eu, dar cu potențial ce promite la fel de mult ca altele, mai renumite. Depinde doar cum e fructificat.
      Mulțumiri alese și urări călduroase pentru o primăvară de excepție, dragă Alex! 🙂

    1. Mă înclin în fața gestului tău, Anușka!
      Chiar a fost o dimineață de joi intensă, care s-a terminat doar pe la amiază, după multe drumuri și probleme. Dar, Slavă Domnului că totul a ieșit bine și drumul spre Geoagiu-Băi este pregătit pentru luni dimineață, la prima oră după răsăritul soarelui.
      Aleasă recunoștință pentru cafeluță și mii de urări pentru zile împlinite, dragă prietenă! 🙂

  8. Îți înțelegi și-ți iubești personajele, ăsta-i secretul farmecului povestirilor tale, Petru! Ai darul de a le însufleți într-atât încât ne putem imagina că trăiesc în lumea noastră.

    1. Mă bucură că-mi înțelegi, la rândul tău, afinitatea față de personaje și implicarea pe care o simt în acțiunile lor, Nora. Nădăjduiesc ca acestea să fie remarcate și apreciate de toți cei care poposesc în lumea imaginației mele.

  9. Maleficul Montezuma, sper sa fie prins, și doctorul Bogdan poate iese și el din starea de depresie, interesanta întorsătură a povestii draga Petru!!! 🤔

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.