De-a v-ați-ascunselea prin galaxie

Mai ții minte când ne jucam
de-a v-ați-ascunselea printre stele?
Eram copii și aveam multă imaginație
în a ne ascunde și în a ne descoperi.

Dar a venit o zi în care
tu te-ai ascuns atât de bine
încât nu te-am mai găsit,
oricât de mult m-am zbătut.

Nici astăzi nu am renunțat,
și te caut în fiecare noapte,
după toate stelele pe care le văd,
sperând mereu să te reîntâlnesc.

Imagine similară

 

Călăuza

Imagini pentru imagini cu muribunzi

Oamenii care au fost buni
și au dovedit-o de-a lungul vieții,
trec granița dintre viață și moarte
călăuziți de sufletul celei mai îndrăgite persoane.
De aici provine și chipul împăcat cu care se sting,
un semn care ne sugerează Raiul mult visat.

Oamenii care au făcut mult rău altora
și au luptat doar pentru ei,
părăsesc această lume neîmpăcați,
călăuziți de chipul celui mai mare dușman.
Pe figura lor se va citi deznădejdea,
ce poate fi similară cu Iadul înfricoșător.

Fetița care visa pentru alții (13)

Orele de agrement au început cu o surpriză neplăcută, confirmând temerile Lenei. Visase ceva rău, dar nu putea să-și dea seama în ce consta acesta, atâta timp cât nu recunoștea chipul care îi provoca neliniștea. Doar când au intrat în sală și a văzut un om străin printre ei, și-a dat seama că despre el era vorba.

– Astăzi, avem un oaspete din partea guvernului, i-a lămurit profesorul Bogdan cu un ton oficial, fără căldura și zâmbetul cu care-i obișnuise. Dumnealui este domnul Vâlvoi, consilier al prim-ministrului și împuternicit să facă unele schimbări în ceea ce ne privește.

Imagine similară

Domnul acela era îmbrăcat impecabil și purta cu fală un ceas scump, avea o tunsoare parcă sculptată, ochi neastâmpărați și un zâmbet fals în colțul buzelor. Asta putea vedea oricine, fără să apeleze la Poligraf. Plus că era un intrus în grupul lor, ceea ce nu le plăcea deloc, iar atitudinea mentorului lor era încă un semnal de alarmă.

– Bună dimineața, copii!, îi salută omul în costum de firmă. Am auzit multe despre voi și problemele cu care vă confruntați, de aceea ne-am mobilizat imediat să venim cu soluții în folosul vostru și al țării noastre. Pentru că, sunt sigur, voi vreți să vă valorificați calitățile speciale cu care v-a hărăzit natura. Tu trebuie să fii fata care visează viitorul, nu-i așa?

Lena se simțea din nou timorată, la fel cum era înainte de integrarea în această echipă. De aceea răspunse doar printr-o aprobare tacită.

– Iar tu ești cea căreia i se spune Poligraf, continuă consilierul, adresându-se fetiței blonde. Chiar știi să citești adevărul în ochii oamenilor?

– Încercați și o să vedeți, răspunse copila. Dar nu cred că-i un dar cu folos, din moment ce prea multă lume preferă să creadă în minciuni.

– Ha-ha, se arătă domnul Vâlvoi amuzat. Îmi place că ești și spirituală, dar nu trebuie să ai nicio grijă, pentru că noi, cei din conducerea statului, respectăm și promovăm adevărul.

– Deja ați spus o minciună, domnule…, rosti Poligraf.

– Poftim?!, se oțărî consilierul.

– Vă rog să o scuzați, dar uneori vorbește fără să se controleze, interveni profesorul Bogdan.

– Mda, înțeleg, doar e un copil încă, iar educația lasă de dorit, argumentă domnul Vâlvoi. Oricum, eu vin cu vești bune, în special pentru voi, fetelor. Mâine plecăm la București, unde veți avea condiții mai bune și profesori care vor fi alături de voi, nu doar pe monitor.

Chipurile celor patru copii nu exprimau deloc bucuria, ci surprindere și apoi deznădejde. Doar profesorul părea pierdut cu ochii în actele pe care nu le lăsa parcă niciodată din mână. Șoc a fost primul care și-a exprimat supărarea, în stilu-i caracteristic:

– Asta se cheamă discriminare, pe mai multe criterii. De ce numai fetele merg în Capitală? Eu, care am cel mai mare har, nici nu am fost întrebat nimic. La fel și Sentimente, cel mai sensibil băiat din lume.

– Știu totul și despre tine, la fel ca despre prietenul tău, îl temperă consilierul. Deocamdată luăm fetele, iar după ce adaptăm condițiile pentru fiecare, venim după voi.

– Asta-i o altă minciună, se auzi replica lui Poligraf.

– V-aș sfătui să purtați ochelarii negri, dacă vreți să mai spuneți ceva… incert, ca să zic așa, îi sugeră profesorul.

– Eu nu vreau la București!, zise clar și hotărât Lena. De ce să nu rămânem laolaltă, aici, unde poate și mama să vină în vizită?

– Draga mea, o liniști consilierul. Mama te va putea vizita și la București, iar prietenii o să-i revezi…

– Țin să…

– Tu să nu mai vorbești neîntrebată, o întrerupse iritat pe Poligraf. Astea sunt dispozițiile ministrului și nu e loc de tocmeală. Țara a investit și va investi în voi, dar trebuie să fiți cuminți și să răsplătiți această încredere. Trecem prin momente grele, în care dușmanii patriei ne atacă din toate părțile, dezbinându-ne și slăbind astfel puterea națiunii. Toți cei care nu sunt cu noi, sunt împotriva noastră, de aceea trebuie să-i găsim și să-i anihilăm. Nu-i așa, profesore?

Domnul Bogdan tresări, revenind parcă dintr-o altă lume. Închise dosarul și ridică privirea către invitat, spunând:

– Eu v-am spus părerea și n-am să mi-o schimb nici în fața elevilor mei. Încă sunt niște copii, care ar trebui să-și păstreze inocența, să-și folosească timpul pentru educație și acumularea de cunoștințe. Altfel există pericolul…

– Bine, am înțeles, i-o tăie scurt Vâlvoi. În situații disperate, se cer măsuri disperate, iar acești copii pot rezolva multe probleme acum, când e mare nevoie. Să nu uităm că semnalul de alarmă a venit tot din rândul lor, iar dumneata ai putea fi cercetat în ce privește condițiile și profesionalismul cu care i-ai tratat. Noroc că am intervenit la timp și totul se poate rezolva prin măsuri blânde și eficiente. Vei putea să te convingi, prin vizitele pe care le vei face în noua lor locuință. Gura închisă, Poligraf!

– O să vă pară tare rău că nu m-ați luat și pe mine, amenință Șoc. Vă e groază de figura mea arsă, de corpul meu incomplet? Vă e rușine de Sentimente, fiindcă e surdo-mut și poate transmite iubire? Puterea mea și sentimentele lui se vor întoarce împotriva voastră, vă jur pe viața mea!

Combinații

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Într-un compartiment de tren călătoreau două mămici; una cu o fetiță, cealaltă cu un băiețel.
La un moment dat, fetița strănută.
– Țănătate!, zice băiețelul.
Mama fetiței îl laudă pe băiețel:
– Ce copilaș drăguț și bine crescut aveți!
Mama băiețelului se topește de plăcere, când fetița strănută din nou. La care, băiețelul:
– Ai lățit, culvă mică!

* Ștrul, cel mai vechi și mai bun prieten al lui Ițic, moare.
Ițic se duce la ziar să anunțe la rubrica de decese și comemorări. Se interesează cât costă cuvântul, ia formularul și scrie: „Ștrul mort”.
Doamna de la ghișeu îi spune că poate să scrie mai mult, că oricum îl taxează cu minimum patru cuvinte.
Ițic ia formularul și scrie: „Ștrul mort, vând Trabant”.

* – Alo, Poliția?
– Da.
– Veniți repede, un individ mi-a furat iPhon-ul și a fugit!
– Păi și dvs. de unde sunați acum?!
– De pe el, dar v-am anunțat preventiv… Văd că se uită cam chiorâș la mine..

* Se spune că nu toate blondele sunt proaste, pe naiba! Soția mea e brunetă, ieri și-a vopsit părul în blond, iar seara mi-a făcut scandal, că de unde este păr de brunetă pe la noi în pat.

* Două blonde discută:
– Ieri am fost atacată de un maniac…
– Sexual?
– Nu prea!

Imagini pentru imagini cu baietii la bere

* Soțul trimite mesaj soției:
Draga mea, vezi că sunt cu băieții la bere, mai întârzii o jumătate de oră. Dacă vezi că nu vin, mai citește o dată mesajul.

* Animalele se înțeleg deși nu își vorbesc. Oamenii își vorbesc și tot nu se înțeleg.

* Cum să ceri Viagra de la farmacie, dacă ești mai rușinos:
– Vă rog să-mi dați o cutie de Albăstrica Cucului.

* Dragelor, nu vă încredeți prea mult în complimente.
Nu uitați că omul mângâie calul doar atunci când vrea să-l călărească!

* Nu va exista egalitate între sexe, câtă vreme femeile se culcă cu cine vor, iar bărbații cu cine apucă!

* Femeia are două roluri în viața bărbatului:
Să-l liniștească atunci când e nervos și să-l enerveze când e calm.

* – Tati, ai avut vreodată experiențe paranormale?
– Da, mi-a zis mă-ta odată că am dreptate!

* Femeile sunt niște ființe super-pozitive care niciodată nu privesc înapoi. Nici măcar când parchează…

* Într-o seară, eu cu prietenii mei, am fost atât de beți încât am pierdut un amic într-un bar. L-am căutat cam 30 de minute, asta în timp ce el era cu noi și ne ajuta să-l găsim.

* – Dragă, ești plină de cucuie! Ce-ai pățit??
– Cosmeticiana mi-a spus să mă dau pe față cu apă de toaletă și veșnic îmi pică pe cap capacul ăla de la WC!!!

* Fluturii din stomac îi puteți omorî cu țuică!!!
Ca să știți.

* Dacă găsești o cutie de înghețată în congelator, iar în ea se află pătrunjel, ești român!

* Știați că în orice localitate din România, dacă mergi pe un drum bun, poți ajunge la locuința primarului?

* Mi-am luat un pui de broască țestoasă…
Vreau să verific dacă trăiește 200 de ani.

* – Doamnă, nu vă grăbiți să divorțați, soțul dvs. chiar vă iubește!
– Nu m-ar mira, bestia asta e în stare de orice!

* Mi-am întrebat nevasta de ce s-a măritat cu mine.
– Pentru că ești amuzant.
– Am crezut că e pentru că sunt bun la pat…
– Vezi, ți-am spus eu că ești amuzant.

* – Bunico, la cămașa de noapte, unde să pun dantela, la poale sau la gât?
– Pune-o, mamă, unde o fi, că tot la gât ajunge.

* Știre de ultima oră:
situația financiară este atât de gravă în acest moment, încât femeile sunt nevoite să se mărite din dragoste!!!

* Super promoție!
Răzuiește vopseaua de pe 3 BMW-uri și poți câștiga:
1000 de înjurături de mamă,
100 de amenințări cu moartea,
10 ani de pârnaie
sau marele premiu: o excursie de 5 stele la reanimare!!!

* Niciodată nu te culca nervos. Rămâi să termini cearta.

* Prietena mea mi-a spus să fiu mai afectiv. Acum am două prietene.

* – Ce face un scoțian când vede că îi arde casa?
– Dă beep la pompieri.

* Peștele care luptă împotriva curentului… moare electrocutat.

* Nu sunt complet inutil! Cel puțin servesc de exemplu negativ pentru alții.

* Cel mai important nu este „să știi”! Mai important este să ai telefonul celui care știe.

* De ce să bei și să conduci, când poți să fumezi și să zbori?

* Vă salut pe toți cei care știu de glumă și au simțul umorului.
Ceilalți, salutați-vă între voi.

Occident Express

Se privea în oglindă, dar nu mai recunoștea persoana din fața ei. Ridurile apărute atât de repede o schimbaseră, alungându-i frumusețea tinereții, lăsându-i în schimb o față încruntată, obosită și îmbătrânită. Era chipul sufletului ei chinuit de remușcări și de răutățile pe care trebuia să le suporte în fiecare zi. Unde era caracterul de luptătoare rebelă, unde era voința și ambiția de a le arăta tuturor că e o învingătoare? Dispăruseră cu timpul, lăsând loc dezamăgirii și resemnării că trebuie să plătească pentru alegerile greșite, iar timpul nu mai putea fi dat înapoi.

Altfel ar fi procedat cu mintea de acum, atunci când mama ei i-a propus să o urmeze în Canada. Dar ea era amețită de dragostea pentru Gheorghiță, un flăcău pe care l-a întâlnit în anii de liceu și care i-a promis o viață de prințesă pe „moșia” lui. Băiatul era frumos și avea mare trecere la fete, dar el a ales-o pe ea, făcând-o tare fericită și dornică de a-l avea pentru totdeauna. A jucat totul pe această carte, despărțindu-se de ființa care i-a dat viață și refuzând o viață peste ocean, acolo unde mulți se zbat să ajungă. Apoi au venit dezamăgirile, cu doze mici, ca să nu clacheze dintr-o dată, dar dese și tot mai amare.

Moșia era un teren agricol dintr-un sat cocoțat în vârful dealului, pe care trebuiau să-l muncească doar ei doi și soacra, o femeie răutăcioasă, ce o exploata ca pe o roabă și o urmărea peste tot cu ochi de vultur. Nu se temea de muncă și se străduia să arate că-i destoinică, dar niciodată nu i se recunoșteau meritele și nici ideile ei nu aveau trecere în fața celor doi, uniți parcă în a o umili. Soacra gătea întotdeauna, soacra făcea programul de muncă, soacra îi spunea cum să se îmbrace, soacra le spunea să nu-i facă nepoți, că nu e timp de umblat după ei. Gheorghiță o asculta în toate cele din jurul casei, dar lumea vorbea că-i cam sfârâiau călcâiele după alte fete, atunci când mergea de unul singur pe la petreceri. Monica, nevasta lui, nu avea timp nici în sărbători să iasă la întâlnire cu puținii tineri care mai rămăseseră în sat. Îi găsea mama-soacră mereu câte ceva de făcut, iar grădina era cea la care ținea foarte mult și cu care se mândrea de câte ori avea ocazia. Nimeni din localitate nu avea legume ca ale ei, apărute de timpuriu și cu un aspect de ziceai că-s opere de artă. Acolo era locul în care își exploata cel mai des nora, dar laudele vizitatorilor le primea doar pentru ea.

Așa s-au scurs cinci ani de slugărnicie pentru Monica, timp în care nu a primit nicio scrisoare din Canada, deși ea îi scrisese de nenumărate ori mamei. Avea toate motivele să creadă că mulți dintre săteni erau alături de mama-soacră și complotau împotriva ei. A văzut asta atunci când a vrut să-și părăsească bărbatul pentru prima dată, fugind la gară pentru a se urca în cel dintâi tren. Impiegatul a sfătuit-o să se întoarcă la casa ei, că nu-i eliberează bilet, iar apoi l-a sunat pe Gheorghiță. Nici cu o mașină de ocazie nu a reușit să evadeze din acea închisoare, cineva a văzut-o când a urcat, iarăși i-au alertat bărbatul, care a pornit după ea și a găsit-o. Atunci a primit  prima palmă, una grea și prevestitoare de altele.

Încet, încet și-a dat seama că soarta îi e pecetluită, nimeni și nimic n-o mai poate scăpa din acest coșmar provocat de iubirea oarbă. Firea ei mândră și rebelă fusese înfrântă și trebuia să plătească greșeala făcută în tinerețea ce părea la distanță de decenii. Căuta să-și îndulcească amarul cu mici plăceri, mai mult furate decât oferite de împrejurări. Una dintre ele era navigarea pe internet, atunci când Gheorghiță era la petreceri, iar soacra dormea sau era prin vecini. Atunci deschidea calculatorul, fiind atentă să nu lase urme evidente prin căutările ei, altfel ar fi riscat o nouă bătaie de la soțul pe care începuse să-l urască. A avut, totuși, mare noroc să câștige un bilet de călătorie cu un tren numit Occident-Express, după ce a răspuns la câteva întrebări de cultură generală și date biografice.

Era bucuroasă când și-a înghesuit câteva lucruri într-o valiză, dar știa că nu-i va fi ușor să ajungă la gară pe la ora opt și jumătate seara. Era sâmbătă și mama-soacră avea de plantat salata, lucrare care ținea până se întuneca. Deja se auzeau pași ce se apropiau de dormitor, semn că-i de ieșit la treabă, dar nu înainte de a ascunde bagajul în șifonier. Temerile ei s-au adeverit, iar cei doi exploatatori nu o slăbeau din lucru și din supraveghere, în timp ce orele se scurgeau dureros de repede. Seara se coborâse și era deja ora opt când bătrâna dădu semnalul de încetare, dar era prea târziu pentru Monica să mai ajungă la gară, chiar dacă ar fi reușit să fugă de ei.

S-a întors cu amarul în suflet spre curte, poposind lângă fântână să se spele pe mâini. Nu voia să plângă de față cu ei, pentru a nu le da satisfacție, dar avea de gând să verse multe lacrimi pe pernă, renunțând la cină, cu motivul că-i obosită. Tocmai punea găleata la locul ei, când simți că pământul se cutremură, iar urechile îi auziră un șuierat prelung și vesel. Bărbatul intrase deja în casă, dar soacra se întoarse înspre direcția de unde se auzea sunetul și nu dură mult până o luă la fugă, înapoi spre grădină. Monica o urmă cu aceeași iuțeală, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Ceea ce a văzut, în scurtă vreme, depășea orice putere de înțelegere.

O lumină puternică se apropia dinspre terenul vecinului din dreapta, iar în urma ei se distingea o garnitură de tren care-și croia drum peste arătură, culturi proaspăt semănate și șanțuri de irigare. Primul vagon era de fapt o mașinărie sofisticată, cu multiple brațe mecanice, prin care se construia cu mare viteză o cale ferată perfect funcțională și pe care alunecau celelalte vagoane. Trenul trecu ca un tanc peste sera soacrei și se opri chiar în mijlocul grădinii, ca și cum ar fi o haltă obișnuită. Monica se uită la ceas și constată cu surprindere că era fix ora 20:30! În schimb, bătrâna se luă cu mâinile de păr și începu să strige:

– Gheorghiță! Gheorghițăăăă! A intrat un tren în grădina mea!

Imagini pentru imagini cu femeie cu valiza

Nu era vreme de pierdut pentru tânăra femeie. Se porni rapid spre casă, își scoase valiza din șifonier și reveni într-un minut lângă mastodontul ce o aștepta. În timp ce Gheorghiță și mama lui priveau uluiți la această apariție incredibilă, Monica se urcă în vagonul cel mai apropiat și intră pe ușa care i se deschise automat. Dincolo de ea era o lumină caldă și binefăcătoare, din care nu mai simțise vreodată. Aproape instantaneu, garnitura se puse în mișcare, tot cu un șuierat prelung și o vibrație resimțită de toate casele din preajmă. În urma lui, alte brațe harnice dezasamblau toate piesele căii ferate temporare, lăsând în urmă doar un șanț bine tasat printre firele de salată. De asemenea, doi oameni care nu-și vor reveni niciodată din șocul prin care le-a fost dat să treacă.