Fetița care visa pentru alții (17)

Timpul trecea tot mai greu pentru cei doi copii-adolescenți, ce se simțeau precum două păsări închise într-o cușcă de aur. Degeaba trăiau într-o grădină întinsă și paradisiacă, se delectau cu cele mai alese preparate și puteau să se scoale și să se culce la ore târzii. Deși n-ar fi crezut vreodată, parcă simțeau un dor tot mai profund de internatul profesorului Bogdan, de orele de agrement în care discuțiile se dovedeau plăcute chiar și când erau în contradictoriu, de profesorii virtuali de la care învățaseră multe lucruri interesante. Aici, în schimb, nu se preda decât limbi străine, istoria și religia aztecă, presărate cu reguli și obligații care le revin pentru a schimba lumea păcătoasă.

Sentimente recunoștea că tânjea după Poligraf și Visătoare, în timp ce Șoc se încăpățâna să nu vorbească despre asta. Totuși, aștepta de fiecare dată să-și întâlnească prietenul și să-i povestească impresiile zilei, imediat ce venea de la masă și, implicit, după întâlnirea cu Montezuma și Pablo. La început a fost entuziasmat, dar pe măsură ce zilele se scurgeau, chipul lui era tot mai trist și inima tot mai dezamăgită. De data asta, a venit „la spovedanie” cu cea mai traumatizantă experiență trăită vreodată, excluzând poate accidentul în care a fost electrocutat.

„Ce s-a întâmplat cu tine?”, l-a întrebat prin semne Sentimente. „Arăți groaznic”.

– Azi am omorât un om!, rosti dintr-o suflare Șoc, așezându-se pe bancă, alături de prietenul lui. Un om pe care de-abia îl cunoșteam și care nu mi-a făcut nimic.

„Cum așa?!”, se miră copilul de lângă el.

– Totul a fost ca un vis urât, de care n-aș vrea să-mi mai amintesc. Dar știu că nu-i bine, iar visul acesta poate să se repete tot mai des, deși nu-mi place și aș vrea să mă trezesc. Îmi spun că eu nu-s așa, că n-am avut încotro, dar tot nu-mi pot convinge conștiința. Trebuia să mă împotrivesc până la capăt, dar mi-a fost frică de oamenii ăștia, iar pe de altă parte, eram curios.

„Ce tot spui acolo?”, se repetă Sentimente.

Șoc își ascunse obrazul între palme, de parcă îi era rușine să-și arate zbuciumul, după care trase aer în piept și începu să se descarce cu glas stins:

– Am participat la un sacrificiu religios, despre care am citit că se practica în trecutul îndepărtat. Montezuma zice că e absolut necesar pentru ca zeii să ne ajute în redobândirea marelui regat și a supremației în lume. În plus, pretindea el, această ofrandă trebuia să vină din partea mea, ca o inițiere în ritual și o acceptare de drept în rândul celor care vor stăpâni lumea. Victima era un grădinar pe nume Mario, ales după o revelație venită prin Marele Sfătuitor, Pablo. Omul n-avea pic de vină, dar glasul zeilor trebuia ascultat fără crâcnire, iar cel sacrificat să fie mândru de această alegere. Eu credeam că această ceremonie va fi executată ca pe vremuri și mă pregăteam să plec înainte de a vedea măcelul, dar mi s-a cerut imperios să-l ucid chiar eu, prin electrocutare. Să-mi dovedesc astfel tăria de caracter și devotamentul pentru regele meu. Am refuzat cu vehemență, dar mi s-a spus că altfel dă drumul celor doi lei, care-l vor sfâșia în bucăți și îl vor mânca până la ultimul os. Omul va suferi mai mult, iar eu voi fi pedepsit pentru nesupunere. Ce puteam face, Sentimente?

Imagine similară

Băiatul nu știa ce să-i răspundă, dar îi atinse mâna cu palma, transmițându-i o undă de liniștire. Cu sufletul mai ușor, Șoc își continuă relatarea:

– A trebuit să le fac pe plac și i-am transmis un șoc puternic bietului Mario, care n-a apucat să simtă durerea sau să scoată vreun sunet. Montezuma zâmbea mulțumit, în timp ce Pablo se apropia de cadavru făcând semne și rostind rugăciuni doar de el știute. Uite așa am ajuns un criminal, Sentimente. Și mă tem că acesta e doar începutul, după cum îi cunosc acum pe cei doi fanatici. De asemenea, sunt îngrijorat pentru tine, de câte ori ne despărțim. Ăștia nu te apreciază deloc, ar putea oricând să te sacrifice sau, mai rău, să mă pună pe mine să te omor. Nu știu cum aș reacționa atunci, dar oricum ar fi o mare nenorocire.

„Nu te necăji pentru mine, gândește-te la tine și la cei care au mare nevoie de ajutorul tău”, îi răspunse Sentimente. „Vrei să fii Nino în continuare sau ai puterea să rămâi Șoc? Vrei să te conducă zei străini sau poți să iei singur decizii? Vrei prieteni noi sau te mulțumești cu cei pe care îi ai deja și nu îți cer să omori pe nimeni? Fetele de la internat au nevoie de tine, iar ție îți pasă de ele, o simt. Ai văzut și tu mesajul, dar nu vrei să-ți recunoști sentimentele. Încă nu poți zice că ești un criminal, pentru că ești minor și ai fost silit la un gest oribil. Poate găsim o cale să scăpăm din acest cuib blestemat și să ne întoarcem în familia noastră”.

28 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (17)

  1. Cumva, în conformitate cu “evoluția” societății din zilele noastre.
    Abia aștept să văd cum vor ieși din această situație.

    1. Cred că și muza fiecăruia dintre noi e afectată de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Uneori e bine, dar fantezia trebuie, totuși, lăsată să zboare liber.

  2. Multi au avut convingerea ca erau destinati sa schimbe “lumea pacatoasa”…Pe de alta parte sunt si multi imitatori talentati.
    Să ai bucurii!

    1. Probabil că fantezia unora e atât de mare, încât, în mintea lor, ei cred tot ceea ce propovăduiesc și vor să facă în numele unor zei sau idealuri denaturate. Asta e o nebunie periculoasă.
      Salutări efervescente!

  3. Saracul copil a fost afectat teribil pentru faptul ca a fost pusa la executarea unei vieti fara voia lui!O seara excelenta iti doresc!:)

    1. A vrut să devină cel mai puternic om din lume, dar cred că începe să-și dea seama că nu-i deloc plăcut pentru felul lui de-a fi. O zi cu soare intens, așa cum se vede, deocamdată, pe la mine! 🙂

  4. Deși are puteri sporite, Șoc începe să vadă realitatea și să se teamă de influenţa nefastă a tutorelui său paranoic. Am încredere că Sentimente îl va ajuta mult.

    1. Așa sunt și problemele de matematică sau de șah, până le rezolvăm. Apoi ni se par ușoare și chiar distractive.
      Bună dimineața cu alese mulțumiri pentru cafeluța de astăzi, Anușka!
      Pe la mine a plouat în aversă de ieri după-masă și până noaptea târziu, dar acum e un soare de-ți ia ochii. O zi strălucitoare îți doresc și ție, dragă prietenă! 🙂

  5. Eu simt că majoritatea suntem în situația băiatului (fiecare cu „puterile”lui)…
    Dacă va găsi o soluție la problemă (poate că o ai, deja), ar putea fi bună de urmat…
    Uneori mă întreb dacă viața e un joc sau chiar avem puterea de a face ceva…

    1. Probabil că de acolo ne vine și impulsul de a ne descătușa prin narațiuni și versuri, iar acea muză atât de invocată e de fapt subconștientul nostru care se eliberează în acest fel. Puterea e în noi, dar încă nu am învățat să o folosim.

  6. Complicată situație în episodul asta, îmi place cum este sfătuit de Sentimente in lupta sufletească a lui Soc, oare va putea uita, vom urmări în continuare povestea Petru !!! 🤔

    1. Mă străduiesc să găsesc calea cea mai bună prin care Șoc să redevină independent și cu lecția învățată. Sper să găsesc modalitatea care să fie pe placul cititorilor, iar asta mi-ar plăcea să o aflu din observațiile tale și a celorlalți vizitatori consecvenți.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.