Cu miere și pelin

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Conversație pe internet:
El: – Salut, aș vrea să te cunosc mai bine, am 38 de ani, sunt parlamentar de 10 ani și sunt un om cinstit.
Ea: – Bună, mă bucur să te cunosc, eu am 30 de ani, sunt prostituată de 15 ani și sunt virgină.

* – Și zici că te persecută profesorul de matematică?
– Da, tati! M-a pus să fac o piramidă. Dar ce, eu sunt faraon?

* – De ce vreți să divorțați, domnule?, întreabă judecătorul.
– Domnule judecător, eu sunt un bărbat viril. Deseori, fug de la serviciu acasă ca să fac amor cu soția mea..
– Și ăsta este motiv de divorț?
– Da, fiindcă de fiecare dată îmi cere bani, după fiecare partidă de amor.
– Este adevărat, doamnă, ce spune soțul dvs.?
– Da, domnule judecător, este adevărat! Și ce dacă este soțul meu? În timpul programului de lucru trebuie să plătească! De ce ar face el excepție?

Imagini pentru poze cu slanina si ceapa

* Țiganul și ciobanul
Țiganul se uita cu poftă la un cioban care mânca pe câmp slană cu ceapă. Ciobanul îl observă și-l întreabă:
– Vrei și tu o mușcătură, țigane?
– Daaa!
– Lăbuș, șo pe el!!!

* Îți obosesc ochii atunci când conduci?
Lasă-ți nevasta la volan și brusc o să vezi ca un șoim!

* Simți fluturi în stomac?
E clar… început de gastrită.

* Instructorul de parașutism:
– După ce săriți, numărați până la 50 și trageți de inel. Ardelenii să numere până la 3!

* Profesoara de religie, către școlarii de clasa a patra:
– Dragi copii, ce-a spus Moise când a despărțit apele?
– Cele plate la stânga, cele carbogazoase la dreapta!

* Înaintea exercițiului de tragere, sergentul se adresează tinerilor recruți:
– Atențiune!! Vedeți ținta asta? Ei bine, toate loviturile să fie grupate în cercul ăsta de 260 de grade!
– Permiteți, dom’ sergent…, cercul are 360 de grade…
– Gura, idiotule! Eu v-am arătat cercul mic, nu pe-ăla mare!

* – Aș dori o femeie ca Luna!
– Așa frumoasă și calmă?
– Nu, să apară seara și să dispară dimineața!

* Înainte de 89′ aveai curaj dacă plecai din România.
Acum ai curaj dacă rămâi.

* Locul profesorului e la catedră, al afonului, departe de muzică, al curvei, în bordel și a pușcăriașului în pușcărie.
În România, profesorul e zilier, curva e vedetă media, afonul e cântăreț și pușcăriașul e la guvernare.

* Se zice că lumea e condusă de forțele oculte.
Numai în România suntem conduși de forțele inculte!

* – Îl mai știi pe ăla de l-a trimis maistru’ să ia o găleată de curent?
– Da! Ce e cu el?
– A ajuns Ministrul Energiei!

* – Măi Gheorghe! Plăcutu-ț-o mâncarea?
– No, Rozi, așe o porcărie n-am mâncat în viața me’!
– Na, bine mă, dar ți-ai pus de două ori în farfurie!
– Tu, prima dată nu mi-o venit a crede!

* El: – Cum vine asta, contracepție orală?
Ea: – Simplu. Tu mă întrebi, iar eu îți răspund: nu!

* De când m-am înscris la înot, am reușit să beau cei 2,5 l de apă pe care mi i-a recomandat medicul.

* Într-o seară, Ion și Maria, după o ceartă înfocată, hotărăsc să nu-și mai vorbească.
Se pun ei în pat, iar Ion, care trebuia să se trezească de dimineață, îi scrie un bilețel Mariei: „Trezește-mă la ora 5”.
Dimineață, la ora 10, se trezește Ion. Nervos nevoie mare, se uită în pat și găsește un alt bilet: „Este ora 5… Trezește-te!”

* – Când este cineva felicitat pentru greșeala lui?
– Când se căsătorește!

* Un tip racolează o tipă. O plătește și intră într-o cameră de motel unde, în timp ce făcea dușul de rigoare, tipa constată cu stupoare că e în perioada aceea a lunii…
– Ce mă fac? Am primit banii… tipul e chiar drăguț… aș vrea și eu… o să sting lumina… n-o să-și dea seama și când se va trezi, eu voi fi demult plecată.
Zis și făcut. După o noapte furtunoasă, plină de sex, tipul se trezește, vede lângă el o baltă mare de sânge și tipa nicăieri…
– Am omorât-o!, zice și se duce să-și verifice pistolul. Acesta avea toate gloanțele.
– Am tăiat-o cu cuțitul!, verifică în bucătărie cuțitul, acesta n-avea urme de sânge.
– Am tăiat-o cu lama!, merge în baie, verifică aparatul de bărbierit… intact.
Când ridică capul și se vede în oglindă, strigă:
– AM MÂNCAT-O!

* O femeie găsește lampa lui Aladdin.
Imediat o freacă și, ca de obicei, un Geniu iese din ea. Femeia se uită la Geniu și-și exprimă dorințele…
– Vreau ca soțul meu să mă privească doar pe mine…
– Eu să fiu unica din viața lui…
– Să ia micul dejun, să mâncăm și să dormim mereu împreună…
– Când se ridică, să fiu primul lucru pe care îl apucă…
– Să nu mă lase niciodată singură, nici când merge la baie…
– Să călătorească întotdeauna cu mine…
– Dacă mă pierde, să dispere și să-mi spună cât de mult îmi duce lipsa…
– Să nu mă lase niciodată-n pace și să mă ia oriunde cu el…
Și Geniul a transformat-o într-un telefon mobil.

Jurnalul unei zile pline

Adică ziua de joi, cea mai așteptată de mine și, aproape întotdeauna, cea mai frumoasă. Nu numai pentru că ies la piață, fac cumpărăturile săptămânale (iau pâine pentru șapte zile), dar îmi place să mă întâlnesc cu oameni pe care nu i-am mai văzut demult, să-i întreb ce mai fac și să le spun, la rândul meu, ce simt. Ei bine, ieri am fost mai solicitat ca oricând, fenomen prevăzut printr-o invitație la o lansare de carte, dar precedat de instalarea aparatului de aer condiționat, începând de la ora 13.00.

Desigur că m-am pregătit sufletește și soră-mea mi-a fost alături, dar e drept și faptul că a sta și a privi doar cum cei doi oameni lucrează (patru ore), fără a-ți aduce contribuția, devine jenant și obositor. E drept că au făcut o treabă minunată, mai ales că șeful – Călin Racolța- a învățat meseria în Spania, iar ajutorul lui – Petru Ștef – nu-i ieșea din cuvânt. Nu-i așa că e o coincidență mare să găsesc doi oameni care poartă împreună numele meu?

Adevărata încercare a venit la o frumoasă lansare de carte, așa cum se obișnuiește la noi, în Seini. Am ignorat faptul că era o oră târzie (18.30), ținând cont de faptul că eu sunt un somnoros de fel, și am acceptat cu plăcere invitația primăriței noastre, Gabriela Tulbure, și a neobositului organizator, Dan Skorka, căruia îi datorăm toată recunoștința și pentru fotografiile minunate

A fost magic, cultură în versuri și proză, muzică și revelații cum nu se pot percepe decât la fața locului. M-a impresionat, în mod deosebit, alocuțiunea rostită de prietena mea, Lucia Tămaș, mai ales prin emoția pe care ne-a transmis-o și mesajul clar cu care ne-a cucerit. Poți să vorbești o jumătate de oră, să spui cuvinte mărețe, dar de fapt să nu transmiți mare lucru, ci să-ți exprimi doar vocabularul. Ei bine, Lucia și-a exprimat clar gândurile și sentimentele. Bravo ei și felicitări poetului iubitor de Seini, Teodor Morar!

Tânărul poet aduce slavă Seinului, pe care îl admiră, și femeii pe care o iubește. Demonstrează asta prin multe poezii, dar eu o să vă dau doar două exemple edificatoare:

„Frumoasă femeie ce mă tulburi!
frumoasă ființă ce mă scuturi!
de ce atunci când te privesc
în mine pomii… înfloresc?

De ce când glasul îți ascult
mă răscolește ca un cult
și simt păcat, dar și furtună
în ființa mea ce mă cunună?

Frumoasă femeie și dorință
te contopești în a mea ființă
când numele-ți rostesc pe buze
mă trec visări din țări confuze.

Și vreau și dor într-un cuvânt
să-mi treci prin ființă ca un vânt
înmiresmat cu flori… să simt
că sunt pe drumul din… Corint

Iar, în completare, adaug câteva versuri dedicate de poet Seiniului:

„Bun găsit, Seini!
Tu, un cântec de viață.
Bună dimineața, dealuri!
Voi ce purtați Crucea,
Pădurile, apa și piatra,
Dar și seninul vieții.
Viața???
Aici o vom găsi-o,
Dincolo de orice manuale.
Ascultă cântecul Seiniului
Murmurat de văi și dealuri.

Tânărul creator a găsit un colț de Rai în Seini, venind din alt colț de țară. Încercați și voi, dragi prieteni, poate veți fi uimiți de orășelul nostru!

Racolțisme (4)

 

Imagine similară

 

* Culorile sunt note muzicale pentru ochi.
* Până acum, cel care deținea informația, deținea și puterea. Astăzi e mai puternic cel care o fabrică, pentru că lumea e flămândă după senzațional.
* Folosind mult telefoanele, ne apropiem virtual de cei îndepărtați, dar ne îndepărtăm de cei de lângă noi.
* Dragostea e precum arborele, cu atât mai puternică, cu cât și-a dezvoltat rădăcinile timp de mai mulți ani.
* O burtă de bere poate fi urmată de mai multe dureri de cap.
* Fiecare om se crede deștept, numai că unii reușesc să o și demonstreze.
* Jurnaliștii de astăzi sunt precum norii: se descarcă după cum bate vântul.
* Un adevărat patriot luptă pentru democrație chiar dacă o duce bine, dar vede cum mulți alți compatrioți o duc rău.
* Impozitele reprezintă taxa de protecție pe care o plătim statului, ca să ne lase în pace.
* Gândul unui artist nedescoperit: „pe mulți am să trezesc și eu, atunci când voi adormi pe vecie”.
* Dacă e nevoie să tot spui „te iubesc”, înseamnă că nu te pricepi să o arăți.
* Oamenii sunt ca planetele: pot arăta minunat din depărtare, dar după ce ajungi la ele, constați că n-au atmosfera necesară pentru viață.
* Oricare geniu poate să pice de prost câteodată, la fel cum orice prost poate să aibă câte o sclipire de geniu.
* Drumul vieții are indicatoarele lui, doar că suntem prea absorbiți de trafic pentru a le observa.
* Modestia este cel mai onorabil motiv de mândrie.

Fetița care visa pentru alții (15)

continuare

Cei doi vizitatori îl priveau pe Bogdan cu ochi diferiți, bărbatul cu un sentiment de compătimire, iar femeia cu indignare. De aici și izbucnirea nervoasă căreia Violeta îi cedă:

– Pentru asta ne-ați chemat până aici?! Am venit plini de speranță, crezând că aveți vești prin care putem să ne recuperăm copila, după atâtea zbateri zadarnice și drumuri sterile, iar dumneavoastră ne mai dați o lovitură. Am avut încredere atunci când ne-ați promis că sunt pe mâini bune, că totul e sub control, însă acum văd în fața mea un om înfrânt, care dă vina pe soartă, pe societate și pe Montezuma. Numai de asta nu aveam nevoie în situația noastră, când încercăm să ne menținem speranțele vii și să luptăm cu puținele puteri de care dispunem. Credeați că dacă-mi veți adăuga încă o veste proastă, mă voi simți mai bine?

Pe chipul doctorului se putea citi durerea pricinuită de aceste acuzații, la care cu greu ar fi putut răspunde. Poate că și-ar mai fi turnat o porție de coniac, însă își dădea seama că ar fi arătat și mai lamentabil. Noroc cu domnul Oșan, care-i veni în ajutor tocmai cu întrebarea pe care o aștepta:

– Ce am putea face noi, atâta vreme cât nici până acum nu am reușit nimic?

Bogdan ridică privirea, cu o scânteie în ochi, și spuse:

– M-am gândit la o strategie, de aceea am vrut să discutăm de îndeaproape. Nu avem puterea să eliberăm copiii, dar ei o pot face dacă îi motivăm.

– Nu înțeleg ce vreți să spuneți, interveni iar doamna Oșan. Cum să îi motivăm, când nici măcar nu putem să-i vedem? Și oricum, fata mea nu mai are nevoie de un motiv, dar tot nu poate ieși de unde-i închisă.

– În schimb poate să scape Șoc, completă cu entuziasm doctorul. Poate nu știți, dar Lena și Frățilă – pentru că așa îl cheamă de fapt pe Șoc – s-au plăcut reciproc încă de la prima vedere. Visătoarea era atrasă de voința și caracterul lui puternic, iar băiatului îi plăcea să fie încurajat de cineva care are harul de a prezice viitorul. E drept că sunt doar niște copii, dar nu din aceia obișnuiți. Sunt sigur că ar vrea să se întâlnească, să rămână împreună și să se ajute, pentru că au încredere unul în celălalt.

– Vreți să spuneți că l-ar prefera pe băiat în locul mamei?, se oțărî Violeta. Să scape dintr-un loc și apoi să o pierd iarăși, lăsând-o în compania unui egoist ce se vrea stăpânul lumii?! E o prostie!

– Nu m-ați înțeles sau nu m-am exprimat eu bine. Șoc poate fi vindecat de egocentrismul lui doar de fetița dumneavoastră. E drept că acum caută puterea și admirația întregii lumi, dar lumea se poate reduce la o singură persoană, dacă e cea care contează. Femeia are darul de a-l tempera pe bărbat, de a-l face să se simtă puternic doar oglindindu-se în ochii ei. Iar ea are nevoie să fie admirată de un băiat pe care-l apreciază.

– Uitați că e vorba, totuși, de niște copii, insistă femeia. Lena are doar doisprezece ani, iar băiatul tot minor este. Aici nu poate fi vorba de dragoste, ci doar de pasiuni trecătoare.

– Draga mea, interveni bărbatul ei, domnul Bogdan are dreptate. Acești copii s-au maturizat înainte de vreme, iar sentimentele lor sunt la fel de puternice ca ale noastre. Trebuie să acceptăm asta și să acționăm în consecință. Doar că nu văd ce am putea face, atâta vreme cât nu reușim a intra în contact cu niciunul dintre ei.

Violeta își privi surprinsă soțul, dar se abținu să-l contrazică, lăsându-l pe doctorul Bogdan să-și continue ideea.

– M-am gândit și la asta. Nu știm care e locația băieților, dar îmi aduc aminte că le place să se uite la televizor și să intre pe internet, ca majoritatea adolescenților. Puteți transmite un mesaj internațional pe canalul sau site-ul potrivit, ca și cum ar veni de la fetița dumneavoastră. Câteva cuvinte explicite, care să sune a solicitare de ajutor.

– Ce fel de mesaj?, se arătă uimită femeia. Să scriu în numele Lenei? Ar însemna o minciună, iar fata nu mi-ar ierta-o.

– Ei bine, puteți concepe unul neutru. Cum ar fi… „Visătoarea e prizonieră și are nevoie de Șoc”

Domnul Oșan dădu din cap, semn că-i plăcea ideea, în timp ce doamna se mai codea:

– Cred că-i zadarnic, zise ea cu o voce stinsă. Sunt puține șanse ca acest mesaj să ajungă la băieți, iar apoi aceștia să lase totul și să se implice într-o bătălie atât de mare.

– Nu-l cunoașteți pe Șoc. Cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai hotărât să-i facă față. Pe de altă parte, nu avem nimic de pierdut. Doar cei din internat îi spuneau Lenei „Visătoarea”, deci nu cred că o să știe altcineva despre cine-i vorba. Dacă vreți, mă ocup chiar eu de trimitere, pentru că mai știu pe unde intrau copiii în jungla aceasta a internetului. Poate că o să dureze ceva timp, dar măcar avem o nouă speranță.

Imagine similară

 

Tămăduitoare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Fiule, trebuie să te întreb ceva!
– Nu, mamă, nu sunt gay!
– De unde știai că vreau să te întreb asta?
– Intuiție feminină!

* Proverb vasluian
Bărbații sunt ca pantofii. Dacă nu-i iei potriviți, s-ar putea să te bată!

* Tradiții românești
În luna martie, femeile își aleg câte o babă și pleacă să o îngrijească în Italia.

* E greu să nu faci nimic…, nu știi niciodată când termini.

* – Cu tine nu pot să fiu decât romantic. Îți plac stelele?
– Da!
– Perfect, știu un hotel care are 4!

* E minunat să ai pe cineva care să te asculte…
Chiar azi vorbeam cu pereții…

* Doamne, dă-le oamenilor minte!
Iar unora și instrucțiuni de utilizare!

* – Iubito, zodia ta, Fecioară, nu ți se potrivește deloc!
– Lasă, iubitule, că și a ta, Taur, e doar numele de ea!

* – Ce accent frumos are soțul tău, de unde vine?!
– Din beci, a fost să scoată o pălincă!

* Două noaptea.
Ea, cuprinsă de emoție: – Iubitule, mi s-a rupt apa!
El: – Unde naiba găsesc instalator la ora asta?

* Cineva sună la ușa lui Bulă. Deschide ușa Bulă și vede pe preș o moarte mică, de vreo 15 centimetri înălțime, cu o mini-coasă și un parpalac mic și negru. Bulă se face alb la față.
– Stai liniștit, zice Moartea, am venit după șoarece!

* – Ce-ai face dacă te-aș înșela?
– Te-aș face celebră ca Elodia!

* Când un bărbat are 5 femei în Franța… este Don Juan, în Dubai este Șeic, doar în România este un nenorocit.

* – Întoarce-te, sforăi ca un tractor!
– Și dacă mă întorc, crezi că o să cânt ca Enrique Iglesias?

* Când îmi vine dor de copilărie, o pun pe mama să mă bată.

* – Ana, ai condus ani de zile și nu înveți să vezi oglinzile.
– Care oglinzi?
– Cele din laterale!
– Credeam că sunt urechile mașinii.

* Legenda spune că dacă în mijlocul nopții te ridici din pat să mergi la baie și te lovești la picior de colțul dulapului, în mod miraculos începi să vorbești cu Dumnezeu și cu toți sfinții în manieră foarte confidențială…

Imagine similară

* Am luat pastile din alea de țânțari. Acum vine partea mai grea. Cum îi fac să le înghită?!

* Eu, chestia asta n-am înțeles-o. Când împlinești anii, stingi lumânarea, iar când mori ți-o aprinde… !!!???

* Aș vrea să rog persoanele care pierd kilograme să fie puțin mai atente.
Că le tot găsesc eu…

* Cum recunoști un ardelean în parcul de distracții?
Mănâncă vata pe băț cu brișca!

* Pică țiganul în groapa cu var.
Strigă după ajutor tovarășului său…
– Haoleu, mo! Întinde-mi o lopată repede!
– Du-te, mo! De câteva secunde ești de rasă albă și deja vrei să muncești?!

* Majoritatea spuneți că găina bătrână face zeama bună.
Întrebarea este: cocoșul bătrân la ce-i bun?

* Nu vorbiți niciodată cu gura plină, e lipsă de respect.
Nu vorbiți nici dacă aveți capul gol, e și mai rău.

* – Tată, de unde vin copiii?
– Fiule, copiii vin din locul de unde toată lumea-i bagă pe politicieni!

* – Dacă te jignesc la școală, dacă te umilesc, dă-i nenorocitului o lopată peste bot!
– Tati! Eu sunt o fetiță!
– Ia una roz!

* Un canibal merge la șeful tribului și îi spune:
– Șefule, am arsuri la stomac! Ce să fac?
– Mănâncă și tu un pompier!

* Soția, pe muchia pervazului:
– Gata, sar! M-am săturat să-ți gătesc, să te spăl, să te aștept de la curve! Și nu mă mai împinge!

* La mecanic.
– Vă costă 980 lei, preferați să plătiți cash sau cu cardul?
– În lacrimi nu se poate?

* – Ești atât de drăguță când ești supărată…
– Continuă să mă enervezi și am să devin superbă!

* Un turist întreabă:
– Nu vă supărați, cum pot să ajung mai repede la gară?
– Luați-o la fugă!!!

Occident Express (6)

Coloana militară motorizată atrăgea ca un magnet atenția localnicilor, de parcă ar fi o defilare. Cu toții se opreau din orice altă activitate pentru a admira jeepul decapotabil din frunte, tunul lucios tras de un camion acoperit cu husă, precum și celelalte mașini ce purtau soldați înarmați și cu figuri preocupate, de parcă ar merge la război. Niciunul nu răspundea zâmbetelor venite din partea privitorilor, și nici măcar mâinilor ridicate care-i salutau cu efervescență de pe marginea drumului. Un drum care se îndrepta spre gară, după cum își dădeau cu părerea cei care se mai opreau să comenteze evenimentul. Probabil că acolo urmau să fie îmbarcați într-un tren și duși la vreo aplicație.

Într-adevăr, efectivul de militari se opri înaintea clădirii principale a gării, iar din autoturismul premergător coborî colonelul Zamfirescu, urmat de locotenentul Pascu. La semnul celui dintâi, toți ceilalți soldați părăsiră în ritm alert camioanele și se aliniară în cinci șiruri perfecte în fața celor doi ofițeri. Colonelul trecu prin fața lor, mângâindu-și grijuliu mustața stufoasă și privindu-i pe fiecare, de jos și până sus, în ochi. Era mulțumit de ceea ce vedea, așa că trecu direct la subiect:

– Soldați ai României! Sunteți mâna înarmată care trebuie să o apere de dușmani, doar că dușmanul nu e previzibil și ușor de descoperit. Această misiune ne revine nouă, celor care vă conducem. În această calitate și în virtutea datoriei atribuite, vă pot spune că astăzi vom anihila un inamic perfid, care se tot infiltrează pe pământurile patriei noastre, ne corupe concetățenii și îi duce în Occident pentru a-i exploata. E vorba de un tren pirat, conceput de minți diabolice, care apare și dispare în cele mai diferite locuri. Am o mare bănuială că astăzi o să treacă prin această gară, iar noi avem sarcina să-l capturăm cu orice preț. Vă amintesc că aceasta nu e o aplicație, iar voi aveți muniție de război, incluzând un tun și aruncătoare de grenade. Folosiți tot ce este necesar pentru a distruge locomotiva sau locomotivele, după caz. Apoi vom trece la arestarea elementelor inamice și eliberarea ostaticilor. Misiunea e secretă, de aceea nu vom interveni decât în momentul când trenul este în fața noastră și numai la semnalul meu. Până atunci, amplasați tunul și desfășurați-vă de-o parte și de alta a liniilor ferate. Cei de dincolo veți fi sub comanda locotenentului Pascu și vă veți ascunde după copaci sau tufișuri, iar cei de dincoace, folosiți orice obiectiv pentru a nu vă trăda prezența. Vom comunica între noi pe frecvența de siguranță. Rupeți rândurile!

Într-o clipă, se porni o vânzoleală organizată, ca într-un mușuroi de furnici în care fiecare își cunoștea rolul și își găsea destinația, ajutați de ordinele scurte ale celor doi ofițeri. Între acestea, Pascu găsi ocazia să-și întrebe superiorul:

– Aș fi curios de unde puteți ști că trenul acela va trece pe aici, din moment ce-i imprevizibil.

– Am și eu sursele mele. Așa am aflat cum un cuplu din localitate a solicitat Occident Express-ul pentru astăzi. Noi nu trebuie decât să-i așteptăm și să sperăm că trenul nu-i va dezamăgi.

– Dar de ce nu dinamităm liniile ferate? Ar fi mult mai eficient…

– Ăsta nu vine pe căile ferate obișnuite, ci își așterne și apoi adună singur șinele. Nu putem ști exact pe unde va trece, îl lămuri colonelul pe locotenent.

După care, cel din urmă se alătură trupei sale și traversă liniile, pierzându-se în pădurice. Urma o perioadă de așteptare, condimentată cu intervenții telefonice scurte și necesare pentru pregătirea și coordonarea fiecărui pas al acțiunii. Gara era mică și nu părea frecventată de călători. Un aspect care le lăsa mai multă libertate de mișcare, dar le făcea griji superiorilor, pe de altă parte. Poate cei doi solicitanți simțiseră ceva și se răzgândiseră, iar ei stăteau la pândă ca niște fraieri.

– Atenție, cred că vine momeala.

Era vocea colonelului, iar vestea se propagă ca fulgerul de iute. Doi tineri cu valize în mâini se apropiară de traverse, cercetând zarea într-o singură direcție. Își lăsară bagajele jos și se lipiră unul de altul, șoptindu-și cuvinte de îmbărbătare și sărutându-se adesea.

– Ei trebuie să fie!, rosti Zamfirescu la telefon. Fiți pe fază!

Minutele treceau cu greutate, provocând emoții în multe inimi și solicitând la maxim simțurile celor în așteptare. În cele din urmă, un șuierat prelung veni ca o izbăvire sau alarmare, în funcție de situație. Pământul vibra ușor, iar colonelul Zamfirescu zâmbea, mângâindu-și bucuros mustața. Era momentul lui de glorie, într-un război scurt și spectaculos, ce avea să-i aducă în mod sigur o medalie și poate un scaun de ministru. Pământul se cutremura deja bine, sunetele roților se auzeau clar, însă „trenul pirat” nu-și făcea apariția. Deodată, orice zgomot se stinse și terenul își recăpătă liniștea. În fața cuplului de îndrăgostiți se deschise o gaură dreptunghiulară spre care ei pășiră ca într-un alt univers, după care trapa se închise în urma lor și sunetele de roți se auziră din nou, la fel cum se simțeau vibrațiile pământului.

– E un truc!, țipă colonelul în telefon și la cei din jur. E camuflajul perfect! Trageți cu toate armele!, zbiera el ca înnebunit. Kalman, folosește tunul ăla. Pascu, trage cu aruncătorul de grenade.

– În ce să tragem?, întrebă tunarul, nedumerit.

– În tren!!!, arătă colonelul Zamfirescu înainte.

– Dacă ar fi un tren unde spuneți, nu ne-am vedea colegii de dincolo.

Imagini pentru imagini cu tren fantomă

– Prostule! E o imagine filmată și proiectată instantaneu pe vagoanele din fața noastră, la fel cum se întâmplă și pe partea cealaltă. De data asta a venit pe șinele obișnuite, pentru a nu-l detecta când construiește altele. Trage imediat, altfel te împușc cu mâna mea.

Kalman se văzu nevoit să regleze rapid tirul și trase un proiectil spre trenul fantomă, dar acesta căzu undeva pe lângă șina vizată.

– Ce e cu tine, neghiobule? Niciodată nu ai ratat la aplicații, se enervă și mai tare ofițerul.

– La aplicații nu trag în oameni din trenuri invizibile, domnule colonel, răspunse Kalman cu glas domol.

Dar Zamfirescu nu-l mai auzea, fiind înecat în amarul unui eșec pe care nu și-l putea ierta. Trenul Occident Express era deja pierdut în depărtare, iar el rămânea să suporte rușinea de a-l fi scăpat printre degete.