Occident Express (10)

Tănase se bucura de fiecare vizită primită în timpul orelor de serviciu. Indiferent că venea din partea nanei Florica cea surdă, a bețivului Ochiosu sau a bătrânului Mitrache, cel care nu-ți dădea ocazia să-i spui mai mult de două vorbe, fiind mereu pus pe povestiri și sfaturi. Viața de impegat e plictisitoare, mai ales dacă lucrezi într-o gară mică, iar călătorii care sosesc și pleacă din acel loc uitat de lume îi poți număra pe degete. Deși făcea toate treburile de la vânzarea biletelor până la coborârea și ridicarea barierei, tot îi rămânea timp berechet să viseze la trenuri sclipitoare ce nu mai vin pe aici, la pasageri care-i fac fericiți cu mâna, în timp ce el stă impozant în poziție de drepți și dă liber cu steagul din dotare. Acesta era momentul lui de mândrie profesională, mai înălțător când în preajmă se afla și fiica lui, elevă în clasa a cincea.

Mirela nu-l căutase prea des până acum, dar în ultimele săptămâni nu rata o zi să nu-l viziteze, măcar pentru o oră. Alteori își făcea la el și temele, printre care îi punea întrebări despre gară, trenuri, oamenii care trec pe acolo și, mai ales, despre câinele lup ce nu se îndepărta niciodată de șine. Bănuia el că acesta era și motivul principal pentru care fetița lui își făcea mereu drum pe acolo, dar nu se cădea să fie gelos pe un biet patruped, ci mai degrabă recunoscător. Povestea bietului animal era tristă și stârnea compasiunea oricărui om, cu atât mai mult a unui copil plin de afecțiune. I-a spus-o de mai multe ori, dar copila simțea nevoia să o audă iar și iar, ca pe o doină de jale cântată inimilor sensibile.

Imagini pentru poze cu caini lupi

– Cum a putut un om să-l abandoneze în pustietatea asta de gară?, se tot întreba Mirela.

– Draga mea, îi răspundea molcom tatăl. Nea Iuga nu era un om rău, iar dovada e că Rex s-a atașat foarte mult de el. A vrut să-l ia cu el în tren și apoi în străinătate, dar controlorul a interzis accesul cu el în vagon. Omul dăduse deja banii pe bilet și era așteptat la destinație, așa că nu a avut de ales. I-a poruncit câinelui să stea pe loc, iar acesta s-a supus atât de fidel încât de trei săptămâni nu s-a mai mișcat de acolo. Dacă nu i-am duce mâncare și apă, precis că ar muri în câteva zile. Așa, însă, o mai poate duce încă pe atât, dar a slăbit mult de dor și poate să moară chiar și peste câteva zile.

Fetița se uita pe fereastra micului birou, privind cu inima strânsă spre trupul întins al câinelui, pe care și-l amintea impunător și generator de fiori.

– Am fost și astăzi să-i duc un cârnăcior, l-am mângâiat și am încercat să-l atrag după mine, zise Mirela. A gustat puțin din mâncare, m-a privit cu ochii umezi, dar nici măcar nu s-a ridicat. Mi-ar plăcea să am un astfel de câine, eu nu l-aș părăsi niciodată, orice ar fi.

– Viața e mai complicată pentru adulți, oftă Tănase. Copiii și câinii nu știu asta, de aceea se înțeleg mai bine între ei și pot să sufere mai mult atunci când se ivesc probleme pe care nu le pricep.

– Ce e de priceput, tată!?, se miră fata. Dragostea trebuie să fie întotdeauna pe primul loc… Dar ce se aude? Vine un tren?

– N-are cum să vină la ora asta, o asigură omul. Ți s-o fi părut…

– Eu nu cred, insistă Mirela. Uite că și Rex s-a ridicat în picioare și privește de-a lungul căii ferate.

Tănase privi uimit cum câinele s-a înviorat parcă, ridicând botul în aer și amușinând ceva mult așteptat. Curiozitatea îi împinse pe amândoi să iasă afară și să se apropie de patruped. Și bine au făcut, pentru că, spre marea uluire a omului și copilei sale, din depărtare se vedea apropiindu-se un tren mai altfel decât cele văzute de ei până acum. Un șuierat vioi confirmă că imaginația nu le juca feste și îl făcu pe bărbat să fugă după steguleț. Se întoarse la timp ca să fie martor cum în gara lui intra o garnitură frumoasă pe care scria cu litere mari „Occident-Express”, iar aceasta se opri chiar în fața lor și a câinelui. Ăsta trebuia să fie trenul strălucitor la care visase de atâtea ori impegatul și în fața căruia stătea acum cu mândrie, în poziție de drepți.

– Uite, tată!, erau vorbele Mirelei, care-l treziră din euforie.

Atunci văzu și el cum ușa cea mai apropiată de Rex se deschise, iar câinele se avântă cu curaj în compartiment. Nu dispăru imediat înăuntru, ci se întoarse spre ei, privindu-i pentru ultima dată. Parcă nu mai avea ochii umezi, iar câteva lătrături îi convinseră că starea lui se schimbase radical. Venise trenul pe care-l așteptase și care-l ducea spre persoana mult iubită. Garnitura porni la fel de lin precum se oprise, în timp ce Mirela îi făcea cu mâna patrupedului, iar tatăl privea cu un zâmbet larg pe față la minunea care se scurgea prin fața lui și a fiicei sale. Doar momentul acesta era suficient să-l convingă că a meritat să se facă impegat.

33 thoughts on “Occident Express (10)

  1. Emotionant episodul de azi!
    Dar, parca as vrea sa vad si ce se intampla mai departe, pe traseul acestui tren fantomatic. Oare cainele chiar ajunge la stapanul sau? Sigur, intrebarea mea este retorica, pentru ca in mintile noastre acest lucru s-a petrecut deja.

    1. Bine că întrebarea e retorică, pentru că unele mistere trebuie să rămână nedescifrate, lăsând cititorilor posibilitatea să-și pună imaginația la încercare. De aceea nu cred că voi încerca să urc în trenul controversat, dar pot să împărtășesc din numeroasele legende care circulă pe socoteala lui. Parol!

    1. Desigur că poate fi reală, cu unele mici diferențe. Am auzit cu toții povești despre câini foarte devotați, care s-au prăpădit așteptându-și stăpânii în gări sau în fața mormintelor. Îți doresc o sărbătoare minunată de Rusalii, dragă Gabi! 🙂

  2. Emotionant !!!!!!!
    Buna dimineata! Petru
    O duminica binecuvantata ,atat tie cat si minunatilor tai prieteni de pe blog !
    O cafeluta la inceput de zi 🙂

    1. Săru-mâna, cu bucurie mare să văd că ești mai bine, Anușka! 🙂
      Mare mulțămire pentru cafeluță și vizită, dragă prietenă! Zile tot mai frumoase și sănătate tot mai multă îți urez din toată inima!

      1. Da Petru sunt mai bine acum ,sunt f.f. sensibila la raceli si curent ,oraicat ma feresc tot racesc ,nu mai am nici imunitate ,asta e trebuie sa merg mai departe 🙂

  3. Salutare, Petru ! 🙂
    Frumos EPISOD 🙂
    dar ar fi fost și mai frumos dacă în locul CÂINELUI credincios STĂPÂNULUI său 🙂
    în trenul ” Occident Express ” s-ar fi URCAT străinul de NEAM și ȚARĂ 😦
    ce ” pas cu pas” PÂRĂȘTE OCCIDENTULUI România 😦 spre DELICIUL celor de AFARĂ ……………………………..
    DUMINICĂ cu SOARE ca la MINE, Petru ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
      Mă bucur mult că ți-a plăcut acest fragment și îți mulțumesc pentru compliment! 🙂
      Facem ce facem și tot la politică ajungem, mai precis tot la președinte, că el e de vină pentru guvernul incapabil, pentru plecarea românilor peste hotare și pentru toate hoțiile care se întâmplă în România. 😦
      Să fim serioși și să ne dăm jos ochelarii prescriși de „oftalmologul” Dragnea&Compania Baronilor.
      O zi cu cer senin și un suflet luminat îți doresc, Sandule! 🙂

  4. Emoționant ai descris puterea iubirii necondiționate dintre un câine şi stăpânul său. Cunosc acest sentiment.
    Duminică frumoasa, Petru!

    1. Sper că ai avut parte de beneficiile unei astfel de iubiri, Ane. Pentru că la mine s-a terminat tragic, tânăra mea pisică refuzând să mai mănânce după ce am plecat la internat. 😦
      Să fii mereu iubită! 🙂

      1. Da, am avut parte timp de 16 ani, după care a murit. Durerea a fost greu de suportat.
        Mai doare!
        Să ne însoțească iubirea pretutindeni! 💚🍀

  5. Bună, Petru!
    Constat, pentru a nu știu, câta oară,că ai un suflet delicat, și duios, de parcă ai fi o scriitoare! De câte ori, te citesc, trăiesc clipe de reală emoție! Ești cumva scriitoare?!
    Dar, nu contează, emoția este la fel de vie…
    Și te admir!
    Onu

  6. Salutări efervescente, Onu!
    Mă bucură reîntâlnirea cu tine și cuvintele frumoase cu care m-ai gratulat, pentru care îți mulțumesc călduros. Firește că sunt doar ceea ce arăt în fotografia de profil și descriu în articolele cu amintiri. Dar cu toții avem sensibilitățile noastre, așa cum am văzut și la tine. Iar dacă inspirația ne ajută s-o arătăm, cu atât mai bine.
    Așadar, admirația e reciprocă!

  7. Emoționantă așteptarea bietului Rex ! Mă bucur că a fost ascultat de “cineva” pentru că sunt convinsă de faptul că atașamentul câinilor este mult mai profund decât al oamenilor.

    1. Numai cine a avut alături un animal de companie devotat, știe cu adevărat ce legătură strânsă se leagă între el și necuvântătoare. Bănuiesc că și tu ai trăit o asemenea experiență.

  8. Frumos ticluita povestea impegatului Tanase, fetitei lui Mirela, si cainele lup lasat in gara de stapanul lui!! Sa stii Petru ca ai transmis emotii, mi_s dragi animalutele !!! 🐈🐶🐱Minunat scrisa !!!😃

    1. Săru-mâna pentru cuvintele de apreciere, care mi-au mers direct la inimă, dragă Mica. Mă bucur dacă am reușit să transmit ceea ce am simțit și eu, în momentul exprimării. 🙂

    1. Cred că duioșia asta vine din admirația pe care am avut-o, în copilărie, nu numai față de trenuri, ci și de impegatul care le dirijează. În plus, un unchi de-al meu a fost impegat în Seini.
      Salutări efervescente!

  9. Se spune ca nu orice actor accepta sa joace in filme alaturi de copii si animale. De multe ori actorii trec pe locul doi sau mai jos, iar toata lumea urmareste numai copiii si animalele din filme! Copiii si animalele ne rascolesc mai mult emotiile!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.