Fetița care visa pentru alții (24)

continuare

– MONTE… ZUMA!, strigă Nino privind prin întunericul care învăluia geamurile și intrarea în salon. Ieși la întâlnire cu fiul tău, nu fi laș! Oricum te voi găsi, iar pentru asta o să facem puțină lumină.

Fulgerul trimis de băiat avu darul să pulverizeze ferestrele și să genereze un incendiu, începând de la perdele și draperii. Răspunsul veni imediat prin câteva rafale de armă automată, din care un glonte îl făcu pe Nino să-și ducă mâna la tâmplă. Nu, nu erau numai picături de ploaie ce i se scurgeau acum spre bărbie, altceva mai vâscos și cald simțea el printre degete. Iar ăsta nu ar fi fost mare necaz, dacă puterile nu l-ar părăsi atât de brusc și mintea i-ar rămâne limpede. În zadar încercă să răspundă dur la acest atac, brațele nu-l mai ascultau și cunoștința se învăluia într-o ceață neagră. Căzu la pământ fără să simtă sau să își dea seama.

Întunericul interior nu ținu mult, pentru că un punct luminos, apărut de undeva departe, își mări rapid volumul, până îl alungă din toate ungherele. Era cald și strălucitor acest tablou care-i invadase creierul, iar în centrul lui desluși cu mare uimire un chip blând și îndrăgit.

– Visătoareo! Ce se întâmplă cu mine?, vru să întrebe el, dar buzele nu i se mișcau.

– Nu te speria, Șoc, răspunse fetița cu o voce liniștitoare. Ești doar rănit, dar trebuie să te ridici și să te aperi.

– Nu pot să fac asta, am încercat, îi mărturisi băiatul. Capul nu-l mai pot susține pe umeri, nici picioarele nu mă mai țin. M-au împușcat ticăloșii…

– Nu vorbi așa, trebuie să poți dacă te concentrezi, îl încurajă imaginea.

– Poate că ai dreptate, doar tu știi multe despre mine, despre viitor. Unde ești, Visătoareo? Mi-e dor de tine… și de Poligraf. Vreau să ne reîntâlnim cu toții și să nu ne mai despărțim.

– Și eu vreau…, adică noi vrem. Numai să scapi de oamenii răi și să te faci bine.

– O să fie cam greu acum. Am crezut că va fi simplu, doar sunt cel mai tare, nu?, încercă tânărul să schițeze un zâmbet. Acum îmi dau seama că nu-i deloc ușor să lupți singur.

– Dar nu ești singur, Șoc. Noi îți suntem alături, nu numai cu gândul, ci și cu toată susținerea posibilă de la distanță. Așa cum am fost și când ai intrat în comă.

– Tu ai fost aceea care m-ai salvat atunci?! Știam eu că nu m-ai uitat… iar acum vrei să mă salvezi din nou. Dacă reușești, o să fiu mereu în slujba ta, în apropierea ta. Pe cine o să trimiți acum să mă ajute, fată visătoare?

– Pe nimeni, îi zâmbi discret Lena. Te poți ajuta singur, că ești încă puternic și ambițios. Ridică-te și dă-le foc nemernicilor!

– Chiar dacă aș reuși să-mi revin, mă vor ciurui cu armele lor. Nu pot să-i anihilez pe toți deodată, că sunt peste tot: pe ziduri, în castel și în fața lui.

– Încearcă să îmbraci pelerina preotului și vei fi apărat de gloanțe. Nu pierde vremea, pentru că timpul e crucial în aceste momente.

– Sunt cu mintea în visul tău și simt că au trecut multe minute de când am ieșit din realitate. Probabil că deja m-au prins și legat.

– E doar o impresie. Visele cele mai lungi se pot comprima în câteva secunde, deci n-ai pierdut mare lucru.

Chipul fetiței începu să-și piardă din claritate, odată cu vocea care devenea tot mai îndepărtată. Ar fi vrut să o mai întrebe atâtea, despre locul unde o poate găsi, despre Sentimente și despre viitor. Dar întunericul își recăpătă suveranitatea în cunoștința lui, la fel și simțurile care-l avertizau că e rănit și doborât. Încercă să-și miște picioarele, iar acestea răspunseră comenzilor. Continuă același exercițiu cu brațele, cu același rezultat. De-abia apoi deschise ochii și se cuplă complet la situația din jur. Vedea traiectoriile rafalelor ce se încrucișau deasupra lui, auzea comenzi ce răsunau din întuneric sau din sala tot mai asaltată de flăcări, dar încă nimeni nu avusese curajul să-și facă apariția pe terasă.

Târâș pe burtă, cu mișcări scurte și rapide, Șoc se apropie de pelerina pe care o purtase Pablo și se strecură înăuntru, printre oasele vechi și fragile care mai rămăseseră în ea. Își trase apoi gluga pe cap și ciuli urechile. Strigăte tot mai apropiate răzbăteau dinăuntru, semn că trăgătorii prinseseră curaj și veneau să-l ciuruiască. Probabil că în spatele lor era Suveranul, care îi mâna să înfrunte orice pericol, numai să-l scape de inamic. Băiatul trebuia să se ridice, deși avea îndoieli în ce privește eficiența pelerinei; mai ales că nici nu avea o grosime care ar garanta calitatea de antiglonț. Pe de altă parte, avea încredere în Visătoare, așa cum a avut de fiecare dată când a prezis ceva. Numai că, acum, sfatul ei venea de departe, printr-o viziune ce putea fi doar o halucinație. Orice ar fi, trebuia să riște, iar acest ultim gând îl făcu să se ridice și să strige din nou cu tărie:

– Montezuma, fii bărbat și arată-ți chipul!, provocare la care răspunsul veni printr-un tir susținut de rafale asurzitoare.

va urma

24 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (24)

  1. Buna dimineata! Tuturor de pe blog
    Ca un ocean de bucurie
    Ziua întreagă să vă fie!
    Să piară ploile, furtuna,
    Acum, când a plecat şi luna
    Să facă nani pe-o saltea,
    Veniţi să servim o cafea?

    1. Când afară-i prea mult soare,
      Cafeaua ta-i o răcoare,
      Când norii plouă și tună,
      Cafeaua ți-e vreme bună.

      Voie bună și multă vigoare îți doresc în orice situație, Anușka! 🙂

  2. Ce imaginatie bogata, super povestea, dupa tot ce se intampla cu personajele de rau, sper din suflet, sa se termine pozitiv draga Petru!!!😄

    1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
      Cu mii de mulțumiri pentru frumosul cadou muzical, precum și tot atâtea urări pentru zile înfloritoare, din toate punctele de vedere, Sandule! 🙂

    1. Bună să-ți fie inima și mereu viguros trupul, Anușka!
      Mulțumesc efervescent pentru cafeaua cu cel mai bun gust din lume și îți doresc, la rândul meu, o zi cum nu se poate mai împlinită, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.