Fetița care visa pentru alții (26)

Investigațiile jurnalistei Stanca nu s-au diminuat, în ciuda obstacolelor de care se lovea la tot pasul. Uși închise în nas, acuzații de știri contrafăcute și colegi care au abandonat-o pe motiv că se bătea cu morile de vânt sau că își riscă viitorul și viața. Deși ea considera stenograma o dovadă solidă pentru începerea unor investigații din partea autorităților, nu a avut șansa să găsească pe cineva cu greutate printre procurori sau politicieni. În timp ce unii o priveau cu scepticism și o tratau cu ironie, alții, mai îngăduitori, îi explicau că lumea s-a săturat de știri ce pot fi ușor contrafăcute, are nevoie de ceva concret. Nici măcar cei din opoziție nu se încumetau să abordeze acest subiect, de teamă să nu cadă în ridicol. Doar părinții Lenei și profesorul Bogdan îi mai transmiteau energia și încurajările de care avea mare nevoie, ceea ce o ajuta, însă numai ca sprijin moral. Până când a avut o viziune menită să dea o nouă șansă luptei pentru dreptate.

De fapt a fost un vis pe care l-a perceput atât de profund de parcă era un mesaj venit din eter. În el a văzut o fetiță cu ochi triști și părul alb, așa cum o știa pe Lena din fotografiile arătate de mama sa. Copila a prins-o de mână, trăgând-o după ea de-a lungul mai multor străzi ale Bucureștiului. În cele din urmă, s-a oprit în fața unei clădiri vechi, cu porțile închise și fără țipenie de om în preajmă. Ele au trecut în zbor peste gardul înalt și prin ușa de la intrare, ferecată și ea. S-au oprit într-o cameră cu două paturi, iar Lena a întins brațul către una dintre saltele. Stanca a privit-o curioasă, neștiind ce vrea să spună, dar chipul fetiței a început să se destrame ca un fum, iar ea s-a trezit cu senzația unei revelații.

Zorii își făceau intrarea în primele ore ale dimineții, iar Stanca simțea o nerăbdare în a investiga informațiile din visul atât de ciudat. Totul se păstrase clar în minte, iar traseul pe care fusese purtată îi era cunoscut. Doar clădirea nu-și amintea s-o fi zărit vreodată, însă a găsit-o după gardul acela suspect de obscur și poarta cu un zăvor antic. Profitând de ora matinală – lipsită de trecători curioși – și de abilitatea de cățărătoare, a escaladat obstacolul cu abilitate, ajungând la ușa cu lacăt. Acum putea acționa fără grijă, cum ar fi cu o piatră din curte, bună de spart încuietoarea. Încăperea căutată a fost și ea ușor de depistat, dar mai departe nu știa ce trebuie să facă. Oare ce voise să-i transmită fata când a arătat spre unul din paturi? Probabil că aici a fost sechestrată un timp, împreună cu prietena ei. Dacă e așa, se prea poate să fii lăsat o urmă, un semn, un mesaj ascuns undeva, iar salteaua a fost întotdeauna un loc bun pentru asta.

Gândul acesta o făcu să examineze cu mare interes salteaua cu pricina, căutând un cât de mic semn de modificare a cusăturii originale. Bucuria i-a luminat chipul când a găsit o intervenție discretă în simetria lucrăturii, iar apoi a simțit ceva tare în interiorul materialului obișnuit. Sfâșie cu degetele fremătânde și își rupse o unghie în graba de a destrăma îmbinarea, dar răsplata a făcut-o să uite de acest mic incident. Din interior se ivi un caiet îmbrăcat în copertă de piele, vechi și foarte uzat. Emoțiile descoperirii au obligat-o să se așeze pe patul celălalt, pentru a-și liniști inima trepidantă și a avea curajul să se uite în cuprinsul caietului. Întoarse cu finețe coperta și citi primele cuvinte, scrise cu litere mari și îngroșate: „Jurnalul meu”, după care urma precizarea: „Strict personal”. Caietul era plin de însemnări, desene, observații, eseuri și scrisori care nu au fost trimise destinatarilor.

Imagine similară

Stanca își dădu seama că această descoperire era atât de importantă încât anumite persoane nu ar fi pregetat să o suprime, de aceea trebuia să părăsească imediat și cu mare discreție acest loc. Doar când ajunse acasă își permise să parcurgă cu atenție toate paginile și să treacă astfel prin trăiri din cele mai tulburătoare. Ajunsă la finalul lecturii, se gândi îndelung cum ar putea să valorifice însemnările, pentru a avea un impact cât mai mare asupra opiniei publice și, implicit, asupra celor care ar putea să le folosească în căutarea fetelor. Pe de altă parte, avea obligația să-l arate în primul rând mamei lui Lena, căreia să-i ceară aprobarea și certificarea că scrisul și jurnalul aparțin într-adevăr copilei sale. E drept, exista riscul ca doamna Popan să nu fie de acord cu invadarea intimității copilei, mai ales cu anumite pasaje care o privesc și pe ea, dar se baza pe înțelegerea femeii că numai așa pot face un pas important în căutările lor.

Astfel s-a scurs toată ziua jurnalistei, și numai către seară și-a dat seama că nu a pus nimic în gură. Însă chiar și în timpul cinei frugale, gândul îi era ocupat cu planificarea călătoriei spre familia Popan și a argumentelor cu care să-i convingă de necesitatea publicării jurnalului.

23 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (26)

  1. Rar așa un episod în care să fie atât de puțină acțiune și totuși să nu se simtă deloc. Un episod intens din punct de vedere emoțional și ca impact pentru următoarele episoade.

    1. Minunile sunt posibile dacă noi credem în ele, iar în povești se întâmplă foarte des și exact la timp. Gânduri bune și sentimente nobile din partea mea pentru tine, dragă Gabi! 🙂

      1. A fost nevoie să caut mult și bine până am găsit o jurnalistă ca Stanca. Noroc că am apelat la imaginație! 😉
        Săru-mâna cu recunoștință pentru cafea și comentariu, Anușka! Să ai parte de o zi plăcută, cu toate cele bune și frumoase! ❤

  2. Sa speram ca va invinge binele… 🙂
    Tare bine gradata actiunea. Am stat in tensine sa vedem ce face Stanca.
    Multumim si Anuskai pentru urari.
    Numai bine!:)

  3. Bună dimineața, intr_o zi frumoasă de joi Petru !!! Frumos povestesti, dar abia aștept daca jurnalul găsit va avea finalitate în brațele jurnalistei Stanca, sper că vor rămâne scrierile fetei undeva scrise !!! 😉

      1. Se pare că da și îmi cer mii de scuze pentru omitere. Mi s-a mai întâmplat, în special joia, când am mai multă activitate în afara calculatorului. Sper să-mi fie învățătură de minte. 🙂
        Bună dimineața de sâmbătă, dragă Mica! Să vedem ce conține jurnalul fetiței și dacă poate ajuta în găsirea ei la timp.
        Toate cele bune! ❤

    1. Fiecare cafeluță își are rostul și timpul ei, iar cea pe care o savurez acum de la tine este tocmai bine-venită, Anușka!
      Se mulțumește cum nu se poate mai frumos și se răspunde din partea mea cu recunoștință și urări ce se vor împlinite, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.