Frunză verde din costreie,
Strâng doruri de pe alee
Și le-mpart în buchețele
Cu expeditor pe ele.
Și iar verde mărăcine
Simt câte unul cum vine
Să mi se fixeze-n minte
Ca scaiul pe-mbrăcăminte.
Frunze de pelin amare,
Fiecare dor mi-e mare,
Mai ales unul anume
Pe care nu vi-l pot spune.
Frunză aspră de urzică,
Dorurile mă ridică
Și mă poartă peste glie
Cu aripi de păpădie.
Multe-s dorurile mele,
Câte frunze-n rămurele,
Însă recunosc pe față
Că ele mă țin în viață.
racoltapetru6 
Frunză verde, scai mărunți
Nu poți doruri să înfrunți.
Le luăm la tors pe ele
Și le facem firicele.
Firicele de lumină
Să trăim bine cu ele.
Și iar verde de cucută,
De la Sheakespeare cunoscută,
Grijă-i s-avem, bunăoară,
La cei care ne-nconjoară.
Aaah, cum m-au racorit dorurile tale pe caldura asta !
Multumesc Petre Dragă de momentele de bucurie transpuse-n vers, O Dupămasă Plăcută !!!
Crede-mă că și pentru mine a fost o răcorire în fața unei cești de cafea și cu o țigară diavolească înainte. Un joc cu dorurile pe care le simt cu adevărat și pe care le exprim așa cum vor ele.
Să fii iubit și cu doruri împlinite, dragă Ștef!
Țigările să faci bine și să le lași la diavoliuc să le pipe el, serios, io le-am lăsat odată pentru totdeauna în 95, nu sunt bune, nu fac bine, nu sunt pentru oameni, zic și eu, nu te superi, okay ?
Multe Salutări !!!
Știu ce zici, dar e OK, apropo de reclamele cu aceleași cuvinte din ultimele reclame TV. Nu fumez decât o țigară pe zi, și numai dacă e asociată cu o cafea sau cu o bere. Cu toți avem viciile noastre, dar nu cred că-i bai, dacă le ținem în frâu.
Sănătate și virtute, Ștef! 🙂
Petrule, nu te dezminți. Același suflet frumos, regăsit în vers. Te salut voios!
Îți răspund cu aceeași apreciere și recunoștință! Plus gândurile cele mai bune și mulțumiri nenumărate!
Doruri frunze, ce ne ”tin”. Mi-a placut mult. 🙂 Numai bine!
Mă bucur mult că m-ai înțeles, Ina! 🙂
Ne îmbinăm în doruri
ne incântăm în gând,
ne îmbătăm cu fantezii
frunza trece dând rând toamnei
plecând căldura cu acele întâlniri
și ramul și ființa visată puțin câte puțin!
Nici nu-mi pot închipui ce viață ar mai fi aceea fără doruri. Dorul de mamă, de prieteni, de iubită, de anumite locuri, de vremurile trecute, cărora le spunem nostalgii. Toate laolaltă ne pot mângâia sufletul, dacă știm cum să le administrăm.
Ai reuşit să pictezi emoţii de toamnă, Petru! Te felicit!
Care va să zică toamna m-a influențat, chiar dacă nu a pus încă piciorul în prag. Am eu o afinitate față de ea. 🙂
Mulțumesc frumos, Potecuță!
Văd că se răspunde-n rime. Cam stângace, dar ideea asta e. Foaie verde dor mărunt, să te țină-n viață mult! Pentru că scrii tare fain, Petre!
Slavă Domnului că avem (încă) nenumărate soiuri de frunze, ceea ne ajută în găsirea a tot felul de rime. Aleasă recunoștință pentru urarea rimată pe care mi-ai dedicat-o, Erika!
Gentleman, ca întotdeauna! Numai bine, Petre!
In ton cu zilele de toamna care vin, uite cum trec dorurile, și le_am regăsit în frunzele din versurile tale, felicitări draga Petru !!! 👋🥀
Am anticipat puțin toamna pe care o aștept cu drag, ca în fiecare an. Mii de mulțumiri pentru apreciere, alături de urări benefice și gânduri bune, dragă Mica! 🙂
Da,e un inceput de toamna timpurie pe care l-ai pictat in versuri minunate! O seara excelenta iti doresc!:)
Tu ai anumite presimțiri, pentru că la tine vine toamna ceva mai repede. Să te bucuri de darurile ei, încă de pe acum, dragă Gabi! 🙂
Mai am un singur dor, să scap de doruri grele.
citat din David Boia
Buna dimineata! Prieteni dragi de pe acest blog ,cu suflet frumos! ❤
Va invit la o cafeluta si va doresc un sfarsit de saptamana fericit ! ❤
Bună să-ți fie inima și mereu viguros trupul, Anușka!
Eu nu vreau să scap de doruri, după cum m-am destăinuit în versuri. Le păstrez precum niște fotografii de album și le trec în revistă în momentele de melancolie. 😉
Săru-mâna pentru cafea, dragă prietenă! Îți transmit, în schimb, cele mai alese gânduri și urări de bine! 🙂
Salutare, Petru ! 🙂
Frumoase VERSURI ! 🙂
Felicitări ! 🙂
Fiecare cu DORURILE lui ! 🙂
TU, cu ” doruri de pe alee ” 🙂
EU, cu doruri de pe băncile
Liceului Militar ” Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc
cu ocazia aniversării SEMICENTENARULUI absolvirii Promoției 1969 :
http://aliosapopovici.wordpress.com/2019/08/27/
Weekend plăcut ! 🙂
Alioșa ! 🙂
Bine ai venit pe această cale virtuală, Alioșa! 🙂
Mare mulțămire pentru vizită și complimentele la adresa versurilor, frate dunărean! 🙂
Am fost și eu pe la tine ca să-ți admir dorurile de pe băncile faimosului liceu militar. De aceea pot să afirm cu convingere: jos pălăria! Scurt și cum nu se poate mai admirativ. 🙂
Îți doresc sănătate și ani mulți, pentru a repeta cât mai multe evenimente de acest gen, Sandule! 🙂
dor de frunze, vant si ploaie
dor de toamna cea vioaie!
frumos expus gandul, Petru!
🙂
ca bine zici, Aliosa!
Fiecare cu dorurile lui
eu cu dorul de vers, de rima!
🙂
“Mi-e dor de-un vers subtire cu-nteles:
Din traiul zilnic cu patima-ales,
Din gluma seaca timid cules,
Scris fara noima, cu un viteaz acces
Catre rima perfecta, catre succes …”
https://housyscolors.blogspot.com/2016/02/rima-simpla.html
Frumoasa poezie …in plin sezon de frunze verzi !
N-am vrut să pierd ocazia din acest an, că mintenaș e aici toamna cu frunzele ei ruginite.
Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.
citat celebru din Nichita Stănescu
Frunzele ne-au afectat mereu starea de spirit, în diferitele lor perioade și feluri. Cu atât mai mult pe un poet de talia lui Nichita Stănescu, care ne impresionează de fiecare dată când îl recitim.
Mulțumiri alese pentru exemplul de astăzi!
Bună dimineața de duminică și început de septembrie! Să fie cu timp favorabil și roade bogate!
Buna dimineata! Tuturor
Sa aveti un weekend de poveste ! ❤
Săru-mâna care aduce cafeaua și inimioara care vine cu urările, Anușka!
Mii de mulțumiri și urări din cele mai prielnice, dragă prietenă de departe și totuși atât de aproape! 🙂
Multumesc draga Petru !
Draga Petru ,eu in locul berzelor care au plecat ,ma uit la America live ,ti-am adus si tie linck-ul 🙂
https://www.earthcam.com/usa/newyork/timessquare/?cam=tsrobo3
Interesante perspective citadine. Mulțumesc pentru link, dragă Anușka!
Cu mult drag Petru ❤
Liked and shared. Thank you. I wish you are doing great, Racol.
I am honored and grateful. Thank you!
You’ re welcome, Racol. You deserve much more.
Câte frunze, atâtea doruri. Deși, artistic vorbind, culorile toamnei în frunze au cea mai bogată paletă, pe mine mă întristează înlocuirea verdelui crud.
Frunza ruginie ne poate aduce și tristețe, dar putem privi veștejirea ei ca pe un ciclu al vieții în care suntem și noi implicați. La fel ca ea, ne regenerăm și noi, într-o altfel de primăvară.
Ne-ai propus o meditatie despre nostalgie si sperante.
Am gasit ceva ce ma caracterizeaza de câtiva ani :
“Mereu ne e dor de un alt anotimp”
( Valeriu Butulescu)
Toate cele bune!
Așa suntem noi: mereu nemulțumiți de ce avem și cu gândul la ce am putea avea.
Mulțumesc pentru acceptare și contribuție!