Mi-e teamă că în acești ani de restriște
Se naște, undeva în țara asta tot mai părăsită,
Românul care peste un veac, ce pare inaccesibil,
O să fie ultimul care va rămâne în România,
Ar putea să-l cheme Gheorghe.
Atunci o să se adune lume străină în jurul lui,
Deși o sută de ani pentru un om va fi o bagatelă,
Dar el va face senzație prin numele greu de pronunțat
Și faptul că vorbește o limbă dispărută pe aici,
Căreia i se spune română.
Va fi întrebat cum de a rezistat de unul singur,
Iar el o să răspundă că speranța revenirii românilor
I-a dat putere să poarte dorurile pe umeri,
Pentru fiii, nepoții, prietenii și vecinii,
Precum și vremurile de altădată.
Mulți au să dea din cap neîncrezători,
Și vor crede că bătrânul vorbește aiurea,
Căci români nu au trăit niciodată pe aici,
Doar Gheorghe a ajuns cumva prin zonă,
Venind din alte zări.
Curând se va odihni și el sub o cruce ieftină,
Înhumat de câțiva vecini miloși,
Care vor scrie pe lemn doar câteva cuvinte
Lăsate de bătrân, dar neînțelese de ei:
„Aici e îngropat ultimul român din România,
Cu numele de Gheorghe”.
racoltapetru6 
Dragă Petru, ce scrii mă scutură din creştet până-n tălpi. Statistica îți dă dreptate. Suflul de paragină de prin localitățile mai mici, golite de tineri, îți dă dreptate. Dacă ai în neam şi o stră-stră-stră-moaşă pe nume Kassandra, apoi mă hotărăsc să dau o şansă teoriei realităților alternative, ca să mă consolez – pe mine şi pe Gheorghe…
M-am gândit mult înainte de a mă decide să scriu aceste rânduri dureroase și pesimiste. Dar e mai bine să le împărtășesc și să nu se împlinească, decât să le țin în mine să să mă roadă în fiecare zi, puțin câte puțin.
Să ea Dumnezeu să te înşeli Petru, poeţii cam o au cu prezicerile!Şi tu ştai, le mocneşti gândeşti şi le spui!România e trădaţă, părăsită…
Și eu sper să mă înșel, doar că nu voi știi niciodată dacă am avut vreo „viziune” sau doar o temere. Depinde de cei care ne tot conduc.
Auz Petre, satul meu a fost botezat
“China Nouă” de ce ?
Atâția copii au fost la noi in sat încât aproape ca nu era familie să nu aibă cel putin 5 la număr, noi suntem 7..
Când am fost eu in clasele l-lV eram 45 de elevi prin anii 85/90, încât nu ne ajungeau scaunele, acum, ACUM, trebuie să-i combine cu alte clase din alte localități pentru că de abia se strang 15 elevi intr-o clasă din trei localități, aici sa ajuns 😦
Inainte trebuia sa circuli cu masina prin sat cu antâia și a doua la treapta de viteză si să stai tot cu mâna pe maneta de la frâna de mână, atâția copii erau..
Intrai prin ei ca printr-o ciurda de vaci, cu jaloane, acum bate vantul.. Si dacă ar fi căzut o bombă si tot ar mai fi rămas..
Traversezi satul dintr-un cap in altul si nici cântat de cocoși nu mai auzi, ici colea câte un blehait de câine..
Cred într-un citat Biblic
” Ce a fost va mai fi, ce va fi a mai fost, nimic nou sub soare”
Cand au descoperit Ungurii Ardealul, au mers la Mureș să facă baie, s-au dezbrăcat, au risipit hainele pe jos, și s-au aruncat in apă, cu gândul că sunt singuri..
Dar a venit Gheorghe si trupa lui și le-au luat hainele, când au ieșit la mal au zis,
Crecă îs Români :)))
Așa că nu se stie niciodată din ce tufa sare Gheorghe,
Weekend Făinuţ să ai Petre !!!
Cam așa se întâmplă în multe regiuni ale țării, iar unele localități au rămas fără niciun locuitor, după cum vedem exemple din reportajele televizate.
Seiniul era poreclit Micul Texas, iar unuia dintre vechile sale restaurante i se mai spune și acum Arizona. Crede-mă că nu știu de ce, dar sigur nu are legătură cu numărul de locuitori, ci mai degrabă cu imaginația celor mai șugubeți.
Bine ar fi să se adeverească spusele citatului din Biblie, iar românii să-și ocupe din nou casele părăsite, copiii să fie tot mai mulți, iar versurile tot mai vesele.
Duminică de cea mai bună calitate îi doresc, Ștef!
Petru, nu e deloc poetic ce voi scrie, dar e realitatea: am piele de găină şi un gol în stomac. E o emoţie imcredibilă şi e dureros. Şi dacă o voi mai citi de încă 20 de ori, la fel voi simţi. Te felicit din inimă!
Cuvintele tale mă onorează și îmi umplu inima de recunoștință, Potecuță! Sentimente care mă ajută să-mi umplu din golul pe care-l simt și eu când îmi amintesc motivele care m-au îndemnat să mă descarc prin rândurile de mai sus.
Atât de trist!
Nu este exclus, ca peste o sută de ani, să nu mai fie nici urmă de Gheorghe. O sa fie istorie.
Cred că sunt interese ascunse, ale….. , e încă bogată România, altfel nu-mi pot imagina nebunia din țara asta.
Poate vom reuși să ne salvăm, până nu e prea târziu.
E într-adevăr foarte trist, dar nu putem ignora un fenomen foarte grav pentru neamul și țara noastră. E bine să tragem câte un semnal de alarmă, până mai sunt oameni destui care să-l audă și să facă fiecare ce poate pentru limita exodul românilor. Mă gândesc în primul rând la cei care au puterea.
Să ne păstrăm, totuși, speranța și voința.
Am urmărit aseară pe Canal D un reportaj dintr-o regiune a Spaniei, peste 200 de copii romani abandonați, unii dintre ei pe strazi, altii în spitale. altii cu probleme grave de sanatate, pe care-i cresc familiile de spaniol (o parte din ei) . Rătăcesc prin tări străine, lucrează cănd au chef, aș cum făceau și în Romania. Nu generalizez. Să spui că nu ti-ai văzut copii de luni, ani de zile, că vezi doamne,tu culegi fructe în Spania, Italia,este o rușine. Lucrurile s-au complicat, și da, vina o poarta Statul Romăn, o perioada lungă de timp educația a fost pe ultimul loc. In facultății se emiteau diplome false, doctorate pe bandă rulantă și crede-mă că știu exact ce vorbesc. De aceea au ajuns să ne conducă oameni mediocrii. Oamenii de bun simț și inteligenți stau deoparte și se minunează, nu vor să le fie numele batjocorit pe la TV. nici copii lor. Așa se obișnuiește la noi.
Cred că situția din țara asta este puțin scăpată de sub control. Viața merge înainte, depinde în ce oraș trăiești.
Să fim sănătoși și înțelepți!
Românii de bună credință, care au mai rămas în țară, găsesc ușor motive să nu intervină în politică sau societate. Pe de o parte sunt mulțumiți că ei o duc ceva mai bine decât mulți dintre semenii lor sau au concepția că oricum nu pot ei schimba ceva, din moment ce năravurile sunt multe și bine înrădăcinate. Așa gândesc și o mare parte din cei plecați în afară, având problemele lor de acolo și lăsând pe planul doi cele din patria natală.
Această divizare convine politicienilor care ne manipulează cu ușurință, singura lor grijă fiind să se atace între ei pentru a da impresia că se luptă pentru țară.
Imi place poezia, domnule Petru.
Sa stiti ca putini mai sunt romanii care isi denumesc copii dupa nume vechi, ancestrale, romanesti.
Aproape toate numele sunt inlocuite de variante noi, “imbunatatite”, spre exemplu nu mai folosim Gheorghe ci George.
Un weekend placut! 🙂
Mie îmi place numele de Gheorghe și mai cunosc încă mulți care îl poartă. De la oameni simpli, cum ar fi badea de la coasă, și până la ingineri, popi sau profesori. Cred că-i unul din numele cele mai reprezentative pentru neamul nostru și ar fi păcat să dispară.
Săru-mâna pentru aprecieri, alături de urări benefice! 🙂
Trist sa ne gândim că Gheorghe va fi ultimul. Ați scris așa frumos despre cruda realitate, dar eu mai sper. Sa aveti un weekend plăcut.
Desigur că am exagerat (așa cum se întâmplă în literatură), dar în acest fel se poate scoate mai bine în evidență o problemă care necesită măsuri cât mai urgente și eficiente, la care cu toți trebuie să sperăm.
O zi cum nu se poate mai benefică!
Of! Ce trist ,dar f. adevarat ce scrie in versurile frumoase Petru ❤
Sa ai o seara minunata!
Să-mi fie cu iertare, dar subiectul e de așa natură încât nu am găsit o modalitate de a-l trata cu umor.
Mă revanșez astăzi, cu poantele săptămânale, Anușka! 🙂
Un mare adevar adunat in versuri! Un weekend minunat iti doresc! 🙂
Se pare că foarte mulți dintre noi simțim la fel, indiferent că-i în proză sau versuri. Duminică însorită să ai, dragă prietenă! 🙂
Buna dimineata! Tuturor prietenilor
Sa aveti o duminica binecuvantata cu multe bucurii ! ❤
Cafeluta va asteapta sa o savurati ! 🙂
Bună să-ți fie inima și mereu iubitor sufletul, Anușka!
Mulțumiri călduroase pentru cafeaua sănătoasă și norocoasă din această dimineață de duminică!
Mult noroc și voie bună îți transmit și eu, din tot sufletul, dragă prietenă! 🙂
trist , dar sper ca nu se va adeveri niciodata !
Să fim optimiști, dar să nu ne culcăm pe-o ureche.
Sper sa nu se împlinească niciodată aceste previziuni sumbre…:(…Si de asa ar fi, prin lumea asta mare, cred ca vor rămâne suficienți Gheorghi si Ioni…:)….care vor aminti de nația româna
Îți susțin și eu speranța, cu toate gândurile sumbre pe care nu le pot alunga, de câte ori văd dovezi ce mă întristează. Dacă vrem să împiedicăm un fenomen neplăcut, e bine să punem răul înainte și să luăm măsuri. Pentru ca acei Gheorghe care vor rămâne să nu rătăcească prin lume, precum au făcut-o evreii atâta vreme.
Masuri într-adevăr ar trebui luate si e bine ca exista persoane care trag un semnal de alarma. Dar cine sa găsească soluții. Guvernanții noștri sunt ocupați cu altceva. Poate si noi, societatea ar trebui sa ne implicam mai mult si sa nu ne mai lăsam manipulați. Suntem instigați unii împotriva altora si asta e cel mai rău. Cei plecați se simt marginalizați iar cei ramași se simt părăsiți si nu vor sa primească sfaturi tocmai de la cei ce nu trăiesc realitatea din tara…Hm, sunt multe de spus si multe de făcut. Dar cine sa le faca???
Guvernanții sunt aleși dintre noi, deci mentalitatea noastră trebuie schimbată mai întâi. E greu și durează, de aceea sunt necesare exemple și imbolduri. Fie că vin din interiorul țării sau din exterior, ele trebuie evidențiate de românii avangardiști, de intelectualii integrii, de artiști și scriitori. E nevoie de cât mai mulți și cât mai hotărâți pentru a schimba sistemul de valori. Iar aceasta să se facă dezinteresat, nu pentru funcții și laude, ci pentru propria mulțumire că se vede un progres.
Cred ca dintotdeauna am fost în pericol. Poate de aceea au fost scrise versurile acestui cântec. Eu aleg sa cred în ele…O seara frumoasa tuturor!
Încurajatoare versuri, bune de ascultat din când în când, pentru a ne întări cugetul și bucura sufletul.
Mulțumesc pentru generozitate!
Cu mare drag!
Intr-un veac se pot intampla multe…
Prin dovezi istorice, s-a dovedit că din cauza nepăsării si depravării au dispărut multe popoare.
Să auzim de bine!
La rapiditatea cu care se schimbă lumea, mă tem co orice e posibil. Migrația masivă, economia mondială tot mai expansivă și dispariția unor resurse vitale pentru omenire sunt factori care pot aduce schimbări mari și nu din cele mai plăcute.
Gânduri cât mai bune și speranțe pe măsură!
Cutremurătoare versuri! Și dacă ar fi doar niște „exagerări poetice”, dar este trista realitate. Pe strada unde au locuit părinții mei de zeci de ani, sunt atâtea case părăsite, cu grădinile și gardurile în paragină, încât te cutremuri când le vezi. Abia mai auzi, ici, colo, câte un glas vesel de copil. Și sunt atâtea localități complet depopulate, de zici că s-a mutat Cernobâlul pe la noi… Numai „scumpii” noștri politicieni, mari „demolatori de țară” nu văd aceste realități și unde s-a ajuns prin politica lor păguboasă și atât de anti-românească…
Să dea Dumnezeu să nu ajungem chiar acolo, ca-n poezie…
Felicitări, dragă Petru, că ai dat frâu liber acestor gânduri care ne macină pe toți!
Numai bine! 🙂
Politicienii noștri trăiesc într-o „cetate” închisă, iar când ies o fac numai prin mulțimi care-i aclamă… sau huiduiesc. Ei nu măsoară cu pasul localități părăsite sau cu o populație mică, de acolo neavând multe voturi de câștigat. Nici statisticile nu-i prea îngrijorează, pentru că realitatea de pe hârtie e rece și nu le poate transmite fiorul simțit de cei care văd cu ochii lor pustiul rămas în urmă, după plecarea milioanelor de români.
Mulțumesc pentru împărtășirea sentimentelor și a gândurilor, dragă Alex! Zile frumoase și rodnice! 🙂
Sigur vor fi mai multi de alde Gheorghe, eu sunt mai optimista, dar tu Petru ai dreptate in versurile tale, cu tot ce se intampla pe la noi!!😭
Să ne ajute Dumnezeu, iar speranțele noastre să prindă contur cât mai repede. Măcar un semn bun în acest sens aș vrea să mai apuc.
Zile plăcute îți doresc, dragă Mica! 🙂
Felicitari pentru poezie mi se sfasie inima dar nu am ce sa fac daca se doarme si cleveteste pe rupte in tara asta ignorand pericolul.
Dureros dar se stie demult ca nici macar pe Gheorghe nu-l mai gaseste nimeni . Sa citesti cand ai timp :https://books.google.ro
si in alta ordine de idei am citit ce planuri au rusii cu noi mai ales acum cand se pare ca le este usurata calea urmarind buna intelegere dintre ei si nemti. Cam asa au gandit-o de mult:
Dezmembrarea României
.
Să vorbim la modul practic. Moldova de peste Prut cu capitala Iaşi poate fi transformată într-un stat separat sau poate fi unită cu actuala Republica Moldova [(bineînţeles, fără Pridnestrovie) – raioanele separatiste din stânga Nistrului ce aparţin de drept Republicii Moldova – A.P.]. Şi într-un caz, şi în celălalt, Tricolorul roşu-galben-albastru – simbolul României – urmează a fi lichidat. El nu va mai fi drapel de stat nici la Chişinău, nici la Iaşi. Moldovenii au drept deplin la drapelul lor. În calitate de drapel în RM poate fi folosit drapelul roşu de pe timpurile lui Stefan cel Mare; în Moldova cu capitala Iaşi – drapelul roşu-albastru al Principatului Moldova din sec. al XIX-lea. Dacă Iaşul şi Chişinăul vor dori să fie împreună, în aşa caz ar fi logică folosirea drapelului lui Ştefan cel Mare. Raţional ar fi interzicerea accesului la posturile de stat pentru adepţii ideii „României Mari”, asta pentru ca veninul şovinismului românesc [în sens România Mare – A.P.] să nu otrăvească sufletele copiilor şi tinerilor. Partea sa de teritoriu ar putea primi toate statele, care înconjoară România de astăzi. În particular, Ucraina ar putea să-şi mărească pământurile sale din contul teritoriilor aferente Dunării; enclavele, populate cu ucraineni, ar putea intra oficial în componenţa Ucrainei. Moscova ar putea institui un patronaj asupra minorităţii ruse din România. Noi nici nu punem în discuţie drepturile inalienabile ale Ungariei asupra pământului ei de veci – Transilvaniei. Mai mult: teritoriul transmis maghiarilor poate fi mărit în formă de compensare pentru traiul îndelungat al maghiarilor de acolo în cadrul frontierelor unui stat străin şi pentru asuprirea naţională. Nu trebuie nedreptăţită nici Bulgaria, care ar avea doar de câştigat, adăugând câte ceva la Dobrogea. În aşa caz, ce va rămâne din România propriu-zisă? Foarte puţin, dacă ne bazăm pe poftele actualilor expansionişti români. Aşa cum ne putem imagina, după oficializarea destrămării României ar putea fi restabilit statul Valahia, sau în forma unei republici, sau în forma unei monarhii constituţionale. În cel din urmă caz este raţională [instituirea] unei noi dinastii, asta pentru că cea veche, reprezentată de actualul ex-rege Mihai, ar aminti de o Românie întregită, care, vrem să sperăm, va fi dată uitării. Drapelul roşu-galben al Valahiei din anii 1834-1859 ar putea fi scos din cenuşă după restabilirea statului valah. În cazul restabilirii Valahiei, Bucureştiul va trebui să facă o declaraţie solemnă, susţinută de garanţii solide internaţionale, de recunoaştere a frontierelor Valahiei nou-create şi de renunţare în vecii vecilor de a încerca să restabilească Statul Român în orice formă. În nici un caz Valahia nu poate fi succesor de drept al României. sursa:https://vox.publika.md
Mulțumesc pentru vizită și apreciere, dragă Anda! Sunt triste versurile mele, dar comentariul tău e parcă și mai tragic, având în vedere că-i vorba de sfâșierea patriei românilor, iar asta nu peste un veac, ci mult mai curând, judecând după acțiunile lui Putin și ale altor vecini cu gânduri de expansiune.
Doar timpul poate să răspundă atâtor temeri pe care le avem, însă niciun imperiu nu dăinuie la nesfârșit, deci nici Rusia sau SUA nu or să fie mereu o putere mare. Granițele se vor tot schimba, până când toată omenirea se va omogeniza, atât cât va mai rămâne din ea.
Săru-mâna pentru link-uri, ale căror texte le voi parcurge cu prima ocazie!
Numele românilor sunt atât de frumoase! Dar sunt preferate cele internaționale, e o tendință xenofilă specifică nouă, din păcate. Ai surprins foarte bine tistul fenomen. Numai bine, Petru! O seară liniștită!
Nouă ni se par frumoase numele noastre neaoșe, pentru că-s de-ale noastre și suntem obișnuiți cu ele. Pentru străinii ce vorbesc limbi total diferite sunt greu de pronunțat și sună rece, iar dacă nu-s toleranți, nici nu vor încerca să se acomodeze cu ele.
Mii de mulțumiri și urări din cele mai eficiente, Roxi!
Dureros să ai motivația pentru aceste versuri! Mai dureros că le-ai pus pe hârtie! Fiecare cuvânt îmi stăruie în minte și își strigă disperarea dezrădăcinării.
Poate că mai dureros era dacă le păstram doar în gândul meu. Dar așa, e ca o povară care devine mai ușor de suportat când e împărtășită.
Hai că v-ați speriat degeaba… Gheorghe trăiește încă în neamul românesc. Dar își spune George acum, sau Geo, că e mai cool 🙂
Dacă-și modifică numele pentru a fi cool, înseamnă că trăiește peste graniță, chiar dacă-i tot din neamul românesc. Eu mai cunosc încă mulți de Gheorghe, dar într-un veac se pot schimba multe.
Reblogged this on Cronopedia.
Dureros de adevărat !
Mai sperăm că se întoarce roata, după cum s-a mai văzut în alte cazuri similare.