Seara, pe case,
hornurile prind viață,
fumători nocturni.
METAMORFOZA – cartea scrisă pentru tine
Un nou volum de povestiri va vedea lumina tiparului, luna viitoare, în Colecția Science-Fiction de la Pavcon, purtând nr. 124!
”Metamorfoza”, de scriitorul și poetul maramureșan Petru Racolța, conține 4 povestiri fantastice superbe, care demonstrează încă o dată că operele SF românești, scrise de oameni talentați, sunt la fel de bune ca cele ale scriitorilor străini.
Vă invităm să citiți povestirile și romanele scriitorilor români, publicați în Colecția Science-Fiction, exclusiv dedicată acestora!
Volumul ”Metamorfoza” poate fi precomandat de aici:
Doar pentru amuzament
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un mesaj din partea lucrătorilor și sindicatului de la crematoriu Cenușa, către toți politicienii: „Să vă vedem la urne!”
* Pe vremea comunismului, un bulgar vine să-și facă vacanța în România. Când se întoarce acasă, îl întreabă prietenii cum a fost.
– A fost groaznic, răspunde acesta. Am stat toată ziua în hotel, de frică…
– Frică? De ce?
– Fiindcă peste tot am văzut oameni umblând cu țevi metalice în mână și întrebându-se unul pe altul: „Ai prins bulgarii? Ai prins bulgarii?”
* Avem o lună împreună și ne iubim mult, dar aseară a intrat un hoț la mine în casă cu un pistol în mână, și după ce ne-a legat, mi-a zis că ne omoară dacă nu-i dau toți banii pe care îi am. I-am zis că poate lua tot ce-și dorește, dar să o dezlege pe ea și să-i dea drumul să plece. Atunci el mi-a zis:
– Așa de mult îți iubești soția?
– Te rog dă-i drumul, că asta e vecina. Soția trebuie să apară în orice clipă.
* M-a rugat iubi să-i fac un șnițel și a zis că înainte de a-l da prin ou, să-l bat.
Acum, tot el stă supărat, cică s-a referit la șnițel.
* – Iubitule, spune adevărul! Nu semăn cu o sirenă?!
– Ba da, cu tot cu ambulanță…
* – Mamaie, astea tinere spun că-i bine să mănânci legume și fructe crude!
– Dă-le-n mă-sa, că nu ştiu să gătească!
* Atenţie! Pe 27 octombrie se vede planeta Venus cu ochiul liber!
Dacă guşti din pălinca mea, vezi şi Saturnul!
* Lumea spune că din greşeli înveţi…
Din cauza asta fac cât de multe pot…
În curând o să fiu un geniu!
* Îi cumpără Gheorghe lui Rozi o maşină de spălat rufe nouă-nouţă.
Ziua următoare, mere el acasă şi o găseşte pe Rozi în pielea goală, stând lângă aparat…
– No, da ce faci tu, Rozi?
– Păi, mă! Aici aşe scrie la instrucţiuni, că prima spălare se face fără haine!
* La coafor găseşti păr pe jos, la croitorie găseşti bucăţi de material… băi, dar la bancă, nika, şi pixul îl ţin legat.
* Mi-am cumpărat cartea “Învaţă germana în 10 paşi”. Am mers deja 3 de kilometri şi nimic. Ai naibii hoţi…
* Ştie cineva când vor fi la modă blugii rupţi între picioare?
Am trei perechi şi parcă nu i-aş arunca.
* Atenţie la ceasuri!
Numai alea care indică ora se dau înapoi. Apă, gaze, lumină, nu.
* Cearta cu o femeie e ca și o întâlnire cu ursul…
Ideal ar fi să faci pe mortul… până se depărtează.
* – Tată, ai iubit-o pe mama, de-ai cerut-o?
– Daaa. Mă tot împrumutase cu bani și a fost mai ieftin să o iau, decât să-i dau înapoi.
* Eu am două telefoane…
Când mă simt singur, îmi trimit câte un mesaj, să mă asigur că sunt bine.
* Tocmai când crezi că o scoți la capăt, se găsește câte unul să mute capătul mai încolo…
* – De ce v-ați omorât soția, după 30 de ani de căsătorie?
– De lene…, am tot zis: las’ pe mâine, las’ pe mâine…
* Am o nelămurire…
Dacă îmi găsesc un iubit virtual și mă prinde soțul, mă bate virtual sau real?
* Un țigan adoarme flămând. În vis îi apare în față o oală plină cu sarmale. El ia oala și pune sarmalele la încălzit. Fix în momentul ăla se trezește și își spune: „Doamne, ce prost sunt! Mai bine le mâncam reci!”
* Afiș pe un Trabant, în parcare:
„Acesta este un Mercedes, dar a fost bolnav când era mic”
* Ieri am găsit într-o librărie o carte care se numea „Cum să scapi de 50% din probleme”, așa că am luat două!
* Străinii încurcau des Bucureștiul cu Budapesta!
Să vezi confuzie când ambele capitale au câte un Orban…
* – Alo, 112?
– Da…
– Soțul meu m-a făcut grasă!
– Am înțeles! La ce adresă e cadavrul?
* – Mai ai nevoie de ceva?
– Să mă îmbrățișezi, să îmi spui că mă iubești și că n-o să mă mai părăsești niciodată!
– De la Lidl vreau să zic…
Moartea lui Tudor
Un pocnet și-o înțepare
Ce-am simțit-o într-o parte,
Apoi o durere mare
Ce mă sperie de moarte.
Să fie vreo vânătoare
Cu un glonț în rătăcire?
Sau m-a luat în cătare
Un om dușmănos din fire?
Cine ar putea să fie?
Că-s iubit de fiecare,
Chiar mi-au dat un nume mie,
De alint și de chemare.
Tudor mă strigau cu toții
Când mă vedeau în pădure
Și își aduceau nepoții
Să-mi dea câte-un pumn de mure.
Zi de zi, lună de lună,
În urmă frica am lăsat
Și le-am sorbit vorba bună,
Pășind pe urma lor în sat.
Acolo, eram răsfățat
Cu bunătăți și mângâieri,
Simțindu-mă ca adoptat
De oameni ospitalieri.
I-am vizitat mereu de-atunci,
Iar ei mă așteptau cu drag,
Că erau moși sau erau prunci,
Le poposeam zilnic în prag.
Acum mi-e trupul suferind,
Dar merg la ei neabătut,
Să-mi vadă rana sângerând
Și poate-or știi ce-i de făcut.
Pășesc cu greu, pas după pas,
Încheieturile mă dor,
Însă mă zbat și nu mă las
Până ajung în fața lor.
Sunt primit cu-amărăciune
Și-s cercetat de un oier,
Care cu regret le spune:
– E crimă de braconier.
Lumea-n jurul meu se-adună,
Mângâindu-mă-n tăcere,
Dar eu știu, fără să-mi spună,
Că nu am nicio scăpare.
Puterea mi se sfârșește,
Ochii-mi văd lumina albă,
Inima încetinește,
Trupul îmi cade în iarbă.
Măcar mă sfârșesc în tihnă
Și lângă oameni dragi eu pier,
Convins că nu-s ei de vină,
Ci oarece… Braconier.
Epigrama care mușcă (CCLXXV)
PATRIOTISM DE BRAVADĂ
Guvernanții ne declară
Că vor bine pentru țară,
Dar vedem, fără tăgadă,
Că binele-i de fațadă.
Circumstanțiale
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Se întoarce bărbatul obosit de la muncă și strigă la soție:
– Ce ai pregătit astăzi?
Soția urcă pe un taburet:
– O poezie!
* Se duce un om la un magazin zoo și zice:
– Aveți un animal vorbitor?
Vânzătorul:
– Da, avem, poftim o omidă vorbitoare!
Cumpără omul omida, o aduce acasă și o pune într-o cutiuță, pe urmă o întreabă:
– Mergi la plimbare?
Ea tace. El strigă mai tare:
– Mergi la plimbare?
Iarăși tace. Omul, enervat la maxim, strigă din toate puterile:
– Mergi la plimbare?
Omida:
– Nu striga, bre, nu vezi că mă încalț?!
* Vom avea o bătrânețe foarte veselă. Închipuiți-vă câte babe cu tatuaje pe spate vom vedea.
* Doi moși, pe terenul de golf:
– Ai văzut unde a căzut mingea?
– Da, dar nu-mi mai amintesc!
* O doamnă la Ikea:
– Intră acest dulap în mașina mea?
Vânzătorul:
– Ce mașină aveți?
– Verde.
– Atunci, nu.
* Un român, un francez și un italian plănuiesc un picnic.
Italianul:
– Eu aduc mâncarea!
Francezul:
– Eu aduc băutura!
Românul:
– Eu aduc nevasta și copiii!
* – Dragul meu, tu mereu îmi dai sfaturi bune despre căsnicie, de ce nu ești însurat?
– Păi, unde ai mai văzut antrenor să joace?
* Într-o duminică în care soldații aveau oră liberă, un plutonier intră în sala de mese și zbiară:
– Unde sunt soldații?
Un altul răspunde:
– Joacă șah!
Plutonierul pleacă, spunând:
– Ei bine, las’ că le iau eu mingea…
* Într-o mașină mergeau patru militari care se îndreptau spre o zonă de conflict armat. Unul din spate întreabă ceva cu privire la insurgenți. Șoferul îi răspunde cu glasul foarte stins.
Influențat de vocea abia șoptind a șoferului, un alt ofițer întreabă, cu același ton, despre traseu. Șoferul răspunde abia auzibil. Un alt militar întreabă și el șoptit:
– La ce distanță e linia frontului?
Șoferul răspunde încetișor:
– La 145 kilometri…
Atunci, unul dintre militari întreabă, contrariat:
– Păi, dacă frontul este la 145 km, de ce vorbim în șoaptă?
Șoferul răspunde:
– Fiindcă sunt răgușit!
* Un român și un ungur, în tren. Ungurul:
– Nu te supăra, ce scrie pe plăcuța asta?
Românul:
– Păi scrie în românește: „Nu vă aplecați pe geam, pericol de moarte!”
Ungurul:
– Da’ mai jos ce scrie?
Românul:
– Păi scrie același lucru, dar în engleză.
Ungurul:
– Da mai jos?
Românul:
– Același lucru, dar în franceză.
Tot așa până s-a terminat lista. La sfârșit, ungurul întreabă:
– Da’ în ungurește de ce nu scrie?
Românul răspunde:
– Păi, voi aveți voie!
* Un tip care dorea să își vândă mașina, își scrie pe o hârtie numărul de telefon și îl lipește pe geamul din spatele mașinii. În timp ce era în trafic, primește un telefon:
– Alo, da! Cine este?
– Aici e poliția, suntem în spatele dumneavoastră. Opriți pe dreapta pentru că nu aveți voie să vorbiți la telefon…
* – Ce vârstă aveți, înălțimea și greutatea, vă rog.
– 35 de ani, 170 cm, 60 kg.
– Hei, mamaie, acum ești la spital, nu pe Facebook.
* – Ce este un scarabeu?
– Un cetățean care locuiește la bloc, la scara B.
* Mecanicul unui metrou bucureștean are parte de o zi banală, până când își face intrarea în cabină un tip tuciuriu cu un pistol în mână, care comandă scurt:
– La Beirut!
După ce-și revine din șoc, vatmanul încearcă să-i explice agresorului:
– Domnule, ăsta-i metrou, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți în realitate că pot să vă duc la Beirut cu metroul?
Intrusul însă știe una și bună:
– La Beirut!
Vatmanul, resemnat, anunță la microfon:
– Toată lumea în vagoane, se închid ușile, următoarea stație: Beirut, cu peronul pe partea dreaptă.
Pe fața agresorului înflorește un zâmbet:
– Vezi? Avea dreptate Ceaușescu: voi puteți, mă, da’ nu vreți!
* Un deținut reușește să evadeze, după 12 ani de închisoare.
În sfârșit, ajunge acasă extenuat, iar nevasta îl întreabă iritată:
– La știri au spus că ai evadat la ora 5. E ora 10. Unde ai stat până acuma?
După 5 minute s-a predat autorităților.
Vremea împăcării
E vremea să-ți cer iertare,
După un sezon fierbinte,
Când te-am ocolit prea tare,
Ascunzâdu-mă-n incinte.
Te pândeam după perdele,
Să nu te-ntâlnesc pe stradă,
Căci aveai raze prea grele
Și le-mprăștiai grămadă.
Eu îți prețuiesc căldura,
Dar am ajuns în ani mai grei,
Când simt că întreci măsura
Și mă sufoci fără să vrei.
Acum, că te-ai îndepărtat,
Aș vrea să te zăresc mai des,
Sperând că nu ești supărat
De toanele ce mi-au dat ghes.
Nu te-avem decât pe tine,
Un soare de nota zece,
Însă cred c-ar fi mai bine,
Să dai tot… când vremea-i rece.
Deliciu cu aere
Tare ne place fasolea,
Deși riscăm ca, după ea,
S-avem inconveniente:
Niște gaze iminente.
Prezentabile
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Caut domn înalt, bine făcut, de încredere. Să mă susțină, că vreau să mă urc în nuc.
* Caut bărbat cu aspect plăcut, curat, sociabil, dulce, atent, iubăreț, pupăcios, sensibil, tandru, calm, distractiv, cu un suflet mare și dornic să ofere multă afecțiune. Plec câteva zile din oraș și nu am cu cine să-mi las câinele.
* În România, de multă vreme, copiii sunt crescuți de cupluri de același sex: mama și bunica.
* De ce a inventat Dumnezeu blonda?
Simplu, oaia nu era în stare să aducă o cutie de bere din frigider!
Da’ cum de a inventat Dumnezeu bruneta?
Și mai simplu, nici blonda nu era în stare să o aducă!
* Când dormi prost toată noaptea, este imposibil să te trezești deștept dimineața!
* Cerere modernă: vrei să fii soția mea, până când alta ne va despărți?
* Doi îndrăgostiți din Ardeal se plimbau sub clar de lună.
Ea: – Vai, ce lună frumoasă!
El: – Da, acum e bine de tăiat la coceni…
* Cine a fost pedepsit de mic și a mai luat câte o pălmuță la fund pentru că nu a ascultat de părinți, astăzi suferă o traumă foarte grea, numită „Educație”.
* Animalele se plimbă cu avionul. Rața dă o palmă ursului și spune:
– Dă, bă, o țigară!
Ursul se execută. După 5 minute, iar:
– Dă, bă, un foc!
Ursul îi dă. După 10 minute, faza se repetă.
Din spate, vulpea, să se dea rotundă, dă o palmă ursului și cere o țigară. Ursul se enervează, ia rața și vulpea și le aruncă pe geam. La care, rața către vulpe:
– Vulpe, tu știi să zbori?
– Nu!
– Și atunci de ce faci figuri în avion?
* Acum câțiva ani, erai șmecher dacă aveai mașină.
Acum ești șmecher dacă găsești un loc de parcare.
* De obicei, femeile bune sunt luate.
Pe bărbații buni îi ia mama dracului, din când în când.
* Dacă se unesc Statul de Drept cu Statul Paralel și cu Statul Mafiot, devenim Statele Unite!?
* Octombrie: luna în care dimineața zici că e decembrie, la amiază august, după masă iunie și seara ianuarie.
* Cea mai proastă combinație de boli pe care le poți avea la bătrânețe îs Alzheimer cu Diareea!
Îți vine să fugi repede, dar nu știi încotro!
* – Femeie, ce-ai făcut cu banii? Nu mai am nimic în cont.
– Lasă, dragă, nu mai ține și tu cont.
* Duminică îi totul bine, până pe la 8 seara…
După asta, începe depresia cu gândul la luni.
* Sunt extrem de sexi.
Când merg pe trecerea de pietoni, toate mașinile opresc!
* – De ce se căsătoresc oamenii?
– Din lipsă de experiență!
– De ce divorțează?
– Din lipsă de răbdare!
– De ce se căsătoresc din nou?
– Din lipsă de memorie!
* Să mulțumești pe toată lumea e imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche.
* Dacă nu înjuri când conduci, înseamnă că nu ești atent la drum.
* Când m-am născut am fost atât de surprins, încât n-am vorbit un an și jumătate.
* Pentru măseaua pe care ți-am extras-o, ai de achitat 300 de lei.
– Dar cum se poate, doctore? La tarif scrie că o extracție costă 60 de lei.
– Da, dar dumneata ai zbierat așa de tare, că cei cinci pacienți din sala de așteptare au fugit acasă.
* Următorul obiectiv…
Să mă cert cu toți până la Crăciun.
Astfel, nu trebuie să fac cadouri la nimeni!
* – Buni, tu ai dinți?
– N-are mămăița, că-s babă!
– Atunci ai și matale grijă de bomboanele astea!
* Un copil intră într-o cofetărie:
– Tanti, vreau și eu un ou de ciocolată!
– Cât să fie de mare?
– Cam cât capu’ lu’ matale, da’ cu ceva înăuntru!
* Ai știut că…?
Nasul este cel mai important organ al corpului!
Pentru că dacă nu ți-l bagi unde nu trebuie, restul corpului îți este salvat!
Oameni și ardei iuți
Mai întâi l-am cunoscut pe Ursuzu’. Nu am avut ocazia să-i aflu adevăratul nume, dar l-am poreclit după felul lui de a fi, însă mai ales după impresia pe care mi-a lăsat-o după primul contact. Mă strecuram, ca de obicei, prin piața cea mai întinsă a municipiului Baia Mare, căutând în special ardei din cei mai iuți. Nu pot spune că sunt specialist în depistarea lor doar din vedere și pipăit, iar asta a făcut să mă păcălesc de multe ori, ajungând acasă cu ardei care abia dacă te pișcau puțin de limbă sau nici măcar atât. Cunoșteam câțiva precupeți cu marfă de calitate, dar nu în fiecare zi erau de găsit, iar alteori nu mai aveau cu ce să mă servească.
Într-una din acele zile, rătăcind printre tarabe, am ajuns în fața unei mese improvizate, pe care nu o mai văzusem până atunci. Pe scaunul din spatele ei stătea un bătrân cu părul alb și un chip posomorât, fapt care nu m-a împiedicat să-l abordez cu vervă:
– Văd că aveți o mulțime de ardei frumoși! Dar oare sunt ei și iuți?, îi spun eu, încercând să le verific duritatea.
– Nu pipăi marfa pe care n-o cumperi, mă avertiză bătrânul ursuz.
– Dar cum să-mi fac altfel o idee despre calitatea lor?, mă mir eu de reacția neprevăzută și nemaiîntâlnită la alți vânzători.
– Îți spun eu că-s iuți.
– Pot să gust unul, ca să știu ce plătesc?, îndrăznesc eu să-l provoc.
– Numai după ce-l cumperi, îmi răspunse el, morocănos.
– Și dacă nu-s iuți, îmi dați banii înapoi?
– N-o să fie cazul, mă asigură omul.
Atitudinea lui atât de arogantă m-a iritat, generându-mi o stare combativă. I-am spus să-mi cântărească o jumătate de kilogram, plătindu-i cei cinci lei cuveniți, după care am luat un ardei la nimereală și l-am mușcat de la coadă, mestecându-l ostentativ. Ursuzu’ se pregătea să-și bage banii în tașcă, dar eu i-am împins înapoi punga cu ardei:
– După cum vezi, nu e iute deloc ardeiul dumitale, altfel mi-ar fi luat foc gura. E cazul să-mi dai banii înapoi și să-ți iei marfa lăudată degeaba.
Poate că bătrânul nu ar fi acceptat returnarea banilor, dar lumea din jur mi-a ținut partea, criticând vânzătorul care încerca să înșele clienții cu ardei care nu-s așa cum pretinde. Mi-am luat bancnota și nu am mai zăbovit o clipă în acel loc, ci m-am îndreptat imediat spre raionul de produse lactate. Parcă se instalase iadul în gura mea, iar cea mai la îndemână metodă de stingere a focului mi s-a părut o bucată de brânză, pentru că apa mi-ar fi făcut mai mult rău. Am întins cei cinci lei unei femei de acolo și am înșfăcat cea mai apropiată bucată de brânză, îndesând-o cu spor în gură. Lacrimile îmi curgeau pe obraji, iar vânzătoarea credea că plâng de plăcerea gustului. Mie nu-mi păsa de părerea ei, important era că ieșisem din raza vizuală a bătrânului și mă consideram învingător. Să se învețe minte Ursuzu’, ca să fie mai amabil de altădată!
Au trecut câteva zile, când la aceeași masa largă cu ardei am văzut un alt bătrân, tot cu părul alb, dar cu chipul zâmbitor. Curios nevoie mare, m-am apropiat și l-am întrebat ca pe predecesor:
– Sunt iuți ardeii ăștia?
– Eu zic că da, însă puteți să vă convingeți, mi-a răspuns el cu o voce blândă.
– Dar parcă am văzut pe altcineva vânzând la această masă, l-am descusut în continuare.
– Aaa, era fratele meu. Venim pe rând în piață, dar când se va mai rări munca, vom vinde împreună.
– Nu vă supărați, dar nu mi se pare că semănați, decât la culoarea părului. Dumneavoastră sunteți zâmbitor și amabil, în timp ce fratele e trist și repezit cu clienții.
Bătrânul, pe care l-am botezat Zâmbărețu’, a râs și mi-a făcut cu ochiul:
– Să-ți spun eu care poate fi cauza: fratelui meu nu-i plac ardeii iuți. În schimb, eu îi consum la fiecare masă și îmi place să mă ocup de ei.
M-a amuzat explicația bătrânului și am cumpărat de la el două kilograme de ardei iuți ca para focului, să pun și pentru iarnă. Zâmbărețu’ mi-a pus pe deasupra încă o mână plină, ca bonus, și m-a invitat să mai trec pe la el. Am trecut cât am putut de des, chiar și atunci când alături se afla Ursuzu’. Făcea el cumva și îmi strecura câțiva ardei în plus, din cei pe care-i știa mai împliniți.
Mi-a părut rău că i-am pierdut pe cei doi frați, când m-am mutat în Seini și am schimbat piața. Nu a durat însă mult până am găsit o altă pereche de bătrâni cu ardei foarte iuți, ce aduceau marfa din Iojib. Amândoi simpatici și amabili, fapt care m-a făcut să deduc că le plac amândurora ardeii iuți. La fel și copiilor care le-au luat locul, atunci când puterile i-au părăsit și au fost nevoiți să rămână acasă. Prin tinerii care au preluat ștafeta, îmi transmit mereu salutări și ardei iuți de cea mai bună calitate, plus câte un bonus generos. Ceea ce mă face să cred că Zâmbărețu’ a avut dreptate afirmând că oamenii care consumă ardei iuți devin mai buni și mai veseli.
racoltapetru6 