Oameni și ardei iuți

Mai întâi l-am cunoscut pe Ursuzu’. Nu am avut ocazia să-i aflu adevăratul nume, dar l-am poreclit după felul lui de a fi, însă mai ales după impresia pe care mi-a lăsat-o după primul contact. Mă strecuram, ca de obicei, prin piața cea mai întinsă a municipiului Baia Mare, căutând în special ardei din cei mai iuți. Nu pot spune că sunt specialist în depistarea lor doar din vedere și pipăit, iar asta a făcut să mă păcălesc de multe ori, ajungând acasă cu ardei care abia dacă te pișcau puțin de limbă sau nici măcar atât. Cunoșteam câțiva precupeți cu marfă de calitate, dar nu în fiecare zi erau de găsit, iar alteori nu mai aveau cu ce să mă servească.

Într-una din acele zile, rătăcind printre tarabe, am ajuns în fața unei mese improvizate, pe care nu o mai văzusem până atunci. Pe scaunul din spatele ei stătea un bătrân cu părul alb și un chip posomorât, fapt care nu m-a împiedicat să-l abordez cu vervă:

– Văd că aveți o mulțime de ardei frumoși! Dar oare sunt ei și iuți?, îi spun eu, încercând să le verific duritatea.

– Nu pipăi marfa pe care n-o cumperi, mă avertiză bătrânul ursuz.

– Dar cum să-mi fac altfel o idee despre calitatea lor?, mă mir eu de reacția neprevăzută și nemaiîntâlnită la alți vânzători.

– Îți spun eu că-s iuți.

– Pot să gust unul, ca să știu ce plătesc?, îndrăznesc eu să-l provoc.

– Numai după ce-l cumperi, îmi răspunse el, morocănos.

– Și dacă nu-s iuți, îmi dați banii înapoi?

– N-o să fie cazul, mă asigură omul.

Atitudinea lui atât de arogantă m-a iritat, generându-mi o stare combativă. I-am spus să-mi cântărească o jumătate de kilogram, plătindu-i cei cinci lei cuveniți, după care am luat un ardei la nimereală și l-am mușcat de la coadă, mestecându-l ostentativ. Ursuzu’ se pregătea să-și bage banii în tașcă, dar eu i-am împins înapoi punga cu ardei:

– După cum vezi, nu e iute deloc ardeiul dumitale, altfel mi-ar fi luat foc gura. E cazul să-mi dai banii înapoi și să-ți iei marfa lăudată degeaba.

Poate că bătrânul nu ar fi acceptat returnarea banilor, dar lumea din jur mi-a ținut partea, criticând vânzătorul care încerca să înșele clienții cu ardei care nu-s așa cum pretinde. Mi-am luat bancnota și nu am mai zăbovit o clipă în acel loc, ci m-am îndreptat imediat spre raionul de produse lactate. Parcă se instalase iadul în gura mea, iar cea mai la îndemână metodă de stingere a focului mi s-a părut o bucată de brânză, pentru că apa mi-ar fi făcut mai mult rău. Am întins cei cinci lei unei femei de acolo și am înșfăcat cea mai apropiată bucată de brânză, îndesând-o cu spor în gură. Lacrimile îmi curgeau pe obraji, iar vânzătoarea credea că plâng de plăcerea gustului. Mie nu-mi păsa de părerea ei, important era că ieșisem din raza vizuală a bătrânului și mă consideram învingător. Să se învețe minte Ursuzu’, ca să fie mai amabil de altădată!

Imagini pentru imagini cu ardei iuti

Au trecut câteva zile, când la aceeași masa largă cu ardei am văzut un alt bătrân, tot cu părul alb, dar cu chipul zâmbitor. Curios nevoie mare, m-am apropiat și l-am întrebat ca pe predecesor:

– Sunt iuți ardeii ăștia?

– Eu zic că da, însă puteți să vă convingeți, mi-a răspuns el cu o voce blândă.

– Dar parcă am văzut pe altcineva vânzând la această masă, l-am descusut în continuare.

– Aaa, era fratele meu. Venim pe rând în piață, dar când se va mai rări munca, vom vinde împreună.

– Nu vă supărați, dar nu mi se pare că semănați, decât la culoarea părului. Dumneavoastră sunteți zâmbitor și amabil, în timp ce fratele e trist și repezit cu clienții.

Bătrânul, pe care l-am botezat Zâmbărețu’, a râs și mi-a făcut cu ochiul:

– Să-ți spun eu care poate fi cauza: fratelui meu nu-i plac ardeii iuți. În schimb, eu îi consum la fiecare masă și îmi place să mă ocup de ei.

M-a amuzat explicația bătrânului și am cumpărat de la el două kilograme de ardei iuți ca para focului, să pun și pentru iarnă. Zâmbărețu’ mi-a pus pe deasupra încă o mână plină, ca bonus, și m-a invitat să mai trec pe la el. Am trecut cât am putut de des, chiar și atunci când alături se afla Ursuzu’. Făcea el cumva și îmi strecura câțiva ardei în plus, din cei pe care-i știa mai împliniți.

Mi-a părut rău că i-am pierdut pe cei doi frați, când m-am mutat în Seini și am schimbat piața. Nu a durat însă mult până am găsit o altă pereche de bătrâni cu ardei foarte iuți, ce aduceau marfa din Iojib. Amândoi simpatici și amabili, fapt care m-a făcut să deduc că le plac amândurora ardeii iuți. La fel și copiilor care le-au luat locul, atunci când puterile i-au părăsit și au fost nevoiți să rămână acasă. Prin tinerii care au preluat ștafeta, îmi transmit mereu salutări și ardei iuți de cea mai bună calitate, plus câte un bonus generos. Ceea ce mă face să cred că Zâmbărețu’ a avut dreptate afirmând că oamenii care consumă ardei iuți devin mai buni și mai veseli.

43 thoughts on “Oameni și ardei iuți

  1. Şi nouă ne plac ardeii iuţi. Şi e greu, într-adevăr, să găseşti pe cineva care să aibă aşa ceva spre vânzare. Interesantă concluzie ai tras! Se poate să fie chiar aşa, pentru că şi noi suntem nişte optimişti 🙂

    1. E foarte important să întâlnim omul care are soiul de ardei iuți pe care-l preferăm, iar apoi să păstrăm legătura cu el. Dacă e om serios și consecvent, ne va oferi marfa pe care o dorim, indiferent că sunt ardei semi-iuți sau din aceia foarte iuți. 🙂

  2. Dom’le, ma bucur ca i-ati dat o lectie Ursuzului care nu stia sa se poarte cu clientii… Chiar cu pretul sacrificiului de a gusta dintr-un ardei iute ca para… 🙂
    Dar mai ales ma bucur c-ati folosit ardeiul pentru murat si nu in alte scopuri… Ca mai stiu eu pe unii care-l foloseau in scopuri, total nepotrivite… Ca un vecin de-al meu. Asta avea un cal pe nume Cezar, lenes si tare indaratnic, ca-l dusese la disperare pe bietul meu vecin. Cineva i-a dat ideea sa foloseasca un pistol cu dopuri de sare… Asa ca, atunci cand Cezar se oprea, vecinul ridica usor coada calului si tragea cu pistoluli, iar Cerzar o lua la goana de parca avea foc la fund…

    Chestia a tinut o vreme, da’ Cezar s-a invatat cu artiileria si iara s-a lasat pe tanjala… Cineva i-a dat ideea (nu spui cine, persoana importanta) sa foloseasca in locul pistolului cate un ardei iute… Asa ca vecinul rupea cate un ardei iute si-l vara in fund la Cezar… Tiii ! Cezar o lua la fuga de paraca-l urmareau dracii !

    Asa ca d’aia ma bucur ca i-tai dat o lectie Ursuzului mancand arediul iute si nu i l-ai varat in fund… 🙂

    1. Eu mi-am făcut-o cu mâna mea și nu-mi pare rău. Dar cel care chinuie astfel un animal, precum calul, ar merita să fie amendat aspru. Cred că e și mai grav decât cum o fac samsarii care pun caii din târg să tragă greutăți exagerate, biciuindu-i până la sânge.
      Nu-i de mirare că unii dintre ei se răzbună cu câte o copită bine plasată stăpânului.

  3. A fost tare hazile povestea ursuzului 🙂
    Atunci cred că trebe să consumăm ardei iuți mai des, așa ni se imbunează inima 🙂
    Un Weekend fain îți doresc Petre !!!

    1. Eu consum ardei iuți din copilărie, învățat fiind de tatăl meu, cu care mă luam la întrecere. Ziua în care l-am învins a fost tare fericită pentru mine și amară pentru el. 😉
      Duminică din cele mai frumoase și tihnite, Ștef!

  4. Mi-a plăcut povestea ta, despre ardeiul iute.
    Îmi plac ardeii iuți, în ciorbă murați și în sarmale!
    Am aflat că datorită conținutului de capsaicină, îl fac unul dintre cele mai sănătoase alimente din lume.

    1. Așa și este, din moment ce e recomandat de medici și nutriționiști. Pentru începători, se recomandă cei mai puțin aspri, iar odată cu antrenamentul se poate trece și la cei viguroși. Se spune că în Mexic se găsesc campionii iuțelii, de aceea se fac concursuri celebre pentru cel mai bun mâncător de ardei iuți. Tare aș vrea să gust și eu din aceia! 🙂

    1. Felicitări și mult noroc în găsirea celor mai iuți ardei! Sunt și din aceia „tip cireașă”, dar nu întotdeauna sunt pe măsura așteptărilor ca asprime. 🙂
      O zi peste așteptări de benefică!

  5. Asa este,e foarte sanatos sa consumi ardei iuti ,din doua kilograme cred ca ai pus pentru iarna! O seara faina iti doresc!:)

    1. Am pus atunci și mai pun și astăzi, din care mai dăruiesc câte un borcan celor care-mi trec pragul. Pentru a-și păstra toată iuțeala, se recomandă păstrarea lor în congelator. O duminică de milioane îi urez, dragă Gabi! 🙂

  6. Foarte frumos! După ce am aflat că oamenilor cumsecade, veseli și buni, le plac ardeii foarte iuți, cât mai iuți, cei mai iuți, 🙂 cum să mai recunosc eu acum că atunci când trebuie să aleg, îi prefer pe aceia care pot fi totuși mâncați cuminte, nu cu lacrimi și arsuri? Că, de!… Nu avem toți privilegiul de a ne căli (clăti ? 🙂 ) gâtul cu palincuță. Dar poate că trebuie să-mi văd de lungul nasului și să nu mă compar cu un om ce ține o rubrică săptămânală de amuzament…
    Îmi plac ca și Potecuței, pe lângă ciorbă. Am nimerit (din greșeală!) un borcan cu ardei foarte iuți după criteriile mele. E cumpărat de o lună și aproape că nici nu se cunoaște că l-am început. Îmi inspiră frică. Dar gata! De mâine îi mănânc pe pâine. Ba pe brânză, că am învățat ceva de la maestru! Vreau să devin mai voios. Și mai bun…

    1. Ardeiul iute și pălinca nu prea merg împreună. Ba chiar se spune că cei dintâi sunt un bun remediu în combaterea alcoolismului. Pentru că, la fel ca tăriile, provoacă poftă de mâncare, deci n-are rost să mai apelăm și la altceva pentru apetit.
      Nici eu nu mănânc ardei iuți, atunci când beau alcool, pentru că-i destul cât mă „arde” pe gât pălinca. Toate la timpul lor și cu măsura potrivită fiecăruia. 😉

  7. Ha,haaaaaaaaa,o peripetie frumoasa 🙂
    Si eu mancam in tinerete la ciorba ardei iuti,dar iti spun ca sunt buni ptr. circulatia sangelui ,dar usturau de lua gura foc 🙂
    Sa ai o duminica binecuvantata cu veselie si o cafeluta sa iti calmeze usturimea ardeiului 🙂 ❤

    1. Exact de aceste efecte am nevoie și eu: reglarea tensiunii arteriale și condimentarea sănătoasă a alimentelor. 😉
      Săru-mâna pentru cafeluță, pentru că și ea vine cu aportul ei de bună-dispoziție!
      Gânduri bune și urări de bine din cele de calibru mare, dragă prietenă! ❤

  8. Ce frumos povestești, dragă Petru, aceste întâmplări cotidiene! Și o faci mereu… cu tâlc, ca să avem ce învăța. Într-adevăr, a ști să vinzi o marfă, este o artă, pe care mulți vânzători de pe la noi nu prea o au.
    Cu ardeiul iute… încerc să-l savurez cât mai des, mai ales că am tradiție în familie de mari mâncători de iute. Bunicul meu punea ardei iuți la borcan și mânca mai mulți la o masă, apoi bea și zeama din borcan cu mare plăcere. Iar fratele meu mănâncă cei mai iuți ardei, ca pe alune. Se știe că sunt foarte buni la sănătate. Am reținut și ideea cu ciocolată cu ardei iute. Musai o să caut!
    O zi frumoasă! 😀

    1. Mulțumesc frumos pentru compliment, dragă Alex! Și eu sunt bucuros când mă aleg cu învățături din orice activitate de zi cu zi, fie că-i un text, un film sau o discuție cu cineva. De asemenea, sunt încântat de fiecare dată când întâlnesc încă un consumator constant de ardei iuți, semn aproape sigur că-i un om spiritual și amiabil.
      Zeama de pe ardeii iuți (jumătate apă și jumătate oțet) o folosesc, la rândul meu, pentru a iuți ciorbele. Cât despre felurile în care se prepară ardeii iuți, fantezia oamenilor nu cunoaște limite. Nu de mult am gustat, pentru prima dată, dulceață de ardei iute, care se servește pe lângă felurite mâncăruri. Să fiu sincer, era prea dulce pentru gustul meu, dar iuțeala nu lipsea. 😉
      Să-ți fie săptămâna superbă! 🙂

  9. Ce frumoasa poveste, dar fiindcă o povestesti tu cu talent Petru !!!👍 Uite ,,și chiar sunt adevărate, chiar și soțul meu îi controlează sa fie iuți, daca nu bombane (eu nu mănânc, nu pot), acum na cum îți e norocul !!! Știu că ai patit_o !!! ❤️

    1. Găsirea iuțelii într-un ardei iute are, pe undeva, farmecul unui joc de loterie. Nu poți fi sigur niciodată că ai nimerit peste unul aspru, dar când descoperi că ai avut noroc, te bucuri ca de un premiu. Săru-mâna pentru popas și compliment, dragă Mica! ❤

  10. Socrul meu mânca ardei iuți aproape la orice mâncare. Excepție făceau sarmalele, că am auzit că în sud le mănâncă cu ardei iuți, supa de roșii, macaroanele cu brânză, și nu mai știu dacă mai era ceva. Nu era un om vesel, dar a trăit 91 de ani fără să aibă probleme majore de sănătate.

    1. Măcar la sănătate a câștigat, dacă la veselie nu s-a pretat. Puține sunt mâncărurile la care nu folosesc ardei iuți, printre care macaroanele cu brânză, mămăliga cu orice sau supa de pui. După cum m-am obișnuit de tânăr.

  11. Nu stiam de ciocolata cu ardei iute. Am căutat pe net si am găsit că este si la magazinele LIDL. M-a contrariat faptul că nu am văzut-o.
    Toate cele bune!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.