Fetița care visa pentru alții (29)

continuare

„Dragul meu Jurnal

În seara asta sunt foarte tristă… și plâng. Dar lacrimile nu-mi curg pe față, așa cum nu au mai făcut-o de la moartea dispariția tăticului meu, ci le simt cum se scurg pe dinăuntru, oprindu-se în gât și formând un nod care mă împiedică să scot și cel mai scurt cuvânt. Nici nu aș avea cu cine să vorbesc, pentru că Poligraf a fost mutată în altă cameră, asta fiind una din pedepsele mele. Însă nu de aceea sunt atât de răscolită, căci nu-i prima dată când suntem despărțite și rămânem noi doi, cu amintirile noastre comune. Nenorocirea e că trebuie să te abandonez și pe tine, singurul prieten care mi-a fost alături zi de zi în ultimii patru ani. Mai ai două pagini goale, pe care le voi umple acum cu ultimele gânduri, care nu aș fi crezut că vor fi atât de sumbre.

Oamenii de aici sunt mincinoși, pretinzând că suntem bolnavi, dar de fapt își urmăresc interesele lor materiale, exploatându-ne pe noi. Cred că ei sunt mai bolnavi, dar au vârsta și puterea să-și impună defectele ca pe niște calități. Oamenii de aici sunt răi și folosesc mijloace din cele mai crude ca să obțină informații care i-ar ajuta în planurile lor necurate. Mi-a trebuit mult timp să mă conving de această realitate, pe care profesoara Rodica o știa și nu s-a temut să mi-o spună. A fost nevoie să fiu electrocutată de două ori, pe motiv că e un tratament pentru stimularea viselor. Mâinile și picioarele îmi sunt pline de arsuri provocate de electrozi, iar visele s-au spulberat din cauza coșmarurilor din care mă trezesc țipând. Mi s-a spus că la fel vor proceda și cu prietena mea, mărindu-ne de fiecare dată intensitatea curentului, până la un posibil final tragic.

Imagini pentru imagini cu socuri electrice

Mă gândesc că de la ea or fi aflat de tine, dragul meu Jurnal, iar percheziția amănunțită care a urmat a fost pentru a te găsi. Norocul nostru a fost că am avut o presimțire și te-am ascuns într-o pungă introdusă în rezervorul cu apă al vasului de la toaletă. E clar că știu de tine și nu se vor opri până or să te găsească, iar acesta este încă un motiv pentru care trebuie să ne despărțim. Mâine ne mutăm din nou și voi fi controlată amănunțit, deci acum e ultima seară în care mai suntem alături. Nu te teme și nu plânge ca mine, ca să nu-ți pătezi cu lacrimi rândurile adunate cu atâta zbucium. Am reușit să iau legătura cu o doamnă bună și cinstită, care e prietenă cu mama și ne caută. O cheamă Stanca, e jurnalistă și a mai scris despre mine, dar niciunul dintre oamenii puternici nu au crezut-o. Sper că vei ajunge pe mâinile ei, iar apoi în fața mamei mele iubite și iubitoare.

Mi-a mai rămas puțin spațiu și aș avea atâtea de scris! Bine ar fi dacă s-ar afla destinația la care vom ajunge, dar cred că nici directorul nu știe precis încă, fiind un secret bine păzit, cum a fost de fiecare dată. Măcar dacă aș putea să-i întâlnesc pe Adormitul și frații Horoscop, dar lecțiile s-au întrerupt, cel puțin pentru mine. Sunt izolată complet de două zile, mâncarea mi se aduce în cameră, iar interogatoriul și torturile mi le fac pe la amiază, într-un salon înfiorător, cu oameni în halate de cauciuc și măști pe față. Degeaba îi jur directorului că nu am visat ceea ce-mi cerea, nu mă crede și îmi spune că sunt încăpățânată, leneșă și mincinoasă. Aceste răutăți m-au făcut să fiu cu adevărat încăpățânată, să nu mai încerc a-l ajuta și să caut a lua legătura cu prietenii noștri.

Nu știu cât am reușit, coșmarurile fiind prea insistente, dar sper că Șoc și Sentimente m-au întâlnit în visele lor și mi-au înțeles mesajul repetat de câteva ori: < De data asta, sunt nevoită să vă cer eu ajutorul, cât mai urgent. Veniți și ne găsiți până nu e prea târziu. Temnicerii noștri seamănă cu tiranii care v-au făcut rău vouă, iar viața mea, a lui Poligraf și a celorlalți colegi e în mare pericol> . Chiar și așa, sunt conștientă că apelul meu are slabe șanse să rezolve ceva, dar mă agăț de el la fiecare încercare dureroasă. Prietenii de departe au și ei necazuri, Sentimente e încă în spital, iar Șoc nu îl poate abandona. Nici răvașe de la bucătarul simpatic nu am mai primit, dat fiind faptul că mâncarea e mai proastă și mai puțină. Poate l-au prins, l-au dat afară sau chiar mai rău.

Dragul meu Jurnal, de mâine îți voi simți profund lipsa și s-ar putea ca singurătatea să mă înnebunească. Tu mi-ai dat cea mai mare tărie, mi-ai fost credincios și răbdător în toate spovedaniile mele. De mâine mă voi simți goală și dezarmată, pradă ușoară pentru cei în fața cărora am rezistat până acum. O parte importantă din mine se va rupe odată cu înstrăinarea ta, dar tu trebuie să știi că nu exista altă soluție, pentru niciunul dintre noi. Du-te cu gândurile și viața așternută între coperțile tale catifelate Dă-le mai departe, să nu dispară odată cu mine.

Adio, jurnalul meu iubit! Plâng și scriu…, scriu și apoi o să plâng încă. Nimeni nu poate să vadă, doar eu simt și doar tu știi.”

37 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (29)

  1. Ce tristete. E bine ca s-a convins ca cei ce o chinuie pe ea si pe Sentimente sunt rai. Jurnalul citindu-l a ajuns unde trebuie. Cat de insemnat a fost un petec de hartie, si ce frumos ai evidentiat asta. Mi-a placut mult episodul, desi e cam pesimist.

    1. Tortura e un mod serios să te convingă ce fel de oameni sunt cei care o practică. Mai ales în cazul copiilor. Povestea e o dramă, deci tristețea și pesimismul îi sunt caracteristice, cu excepția finalului. Dar rămâne între noi. 😉

  2. Cate nedreptate,dar asa se intampla cand copii nu poti fii ajutati,sa vedem ca poate apare soarelele si in viata lor! O seara excelenta iti doresc!:)

    1. Trebuie să apară și soarele pentru copiii noștri, cât de nedreaptă ar fi viața. Soarele să te încălzească și pe tine, toată săptămâna, dragă prietenă dintre munți! 🙂

  3. Trist si dureros,imi inchipui ce durere avea saracuta prin electrocutare 😦

    Buna dimineata!☕️☀️🍂🍁
    …o zi in care sa aveti timp de voi si de sufletul vostru,sa fiti fericiti,sa zambiti mult si sa credeti in visele voastre,ca ele pot deveni realitate!…😍
    O zi frumoasa tuturor!❤️

    1. Oooof, bine că am trecut și peste asta și am încheiat cu jurnalul fetiței triste. Cred că vom găsi o cale să o înveselim, măcar la final și pentru totdeauna.
      Bine ai venit și îți mulțumesc pentru servirea impecabilă, Anușka!
      Impecabilă să-ți fie și ție ziua, cu bucurii și împliniri de toate felurile, dragă prietenă! 🙂

  4. Of… Trist, dureros… Jurnalele astea câtă suferință strâng în paginile lor!
    Câteodată mă-ntreb dacă n-ar fi mai bine (și-s tentată foarte tare!) să le arunc în foc…
    Frumos ai scris Petru, mulțumesc!

    1. Pe-al meu l-am aruncat demult pe foc, după ce mi-a provocat mari supărări. Acum, mi-ar plăcea să-l răsfoiesc și să-mi amintesc momente pe care altfel le-am uitat. Toată admirația pentru tine, dacă ai reușit să păstrezi măcar unul din adolescență!
      Mulțumesc frumos pentru apreciere, Aura!

  5. Eu simt ca tu nu o sa ne lasi in asa tristete si tu stii ca vei indrepta acest episod in care ai scris cu atat rafinament incat un mic caietel a ajuns o capodopera. Astept sa apara soarele pentru acesti copii ca ma doare sufletul fiind si in realitate astfel de intamplari dureroare.

    1. Simți foarte bine că rezolvarea cu bine e aproape, și cred că mai ales datorită faptului că mă cunoști, nu pentru că așa e bine să se termine o poveste. Nici mie nu-mi place să văd copii chinuiți, dar, precum bine spui, realitatea ne influențează și ne obligă să nu trecem cu vederea. Poate-poate o influențăm și noi pe ea, în bine.

  6. Ar fi bine să avem mai multi jurnalisti cinstiti si curajoși precum doamna Stanca. Sunt multe mârșavii tăinuite de către autoritați.
    Inspirație si spor!

    1. Eu l-am respectat mereu pe C.T. Popescu, și mai cred că este un jurnalist obiectiv. Probabil că mai sunt câțiva ca el, dar prea puțini ca să aibă un impact suficient de mare asupra maselor.
      Toate cele bune!

  7. Bună ziua aș putea spune deja, Anușka!
    Am venit curând de la piață, unde am găsit castaneeee!!! Din care am și fiert și sunt extraordinar de bune! Rămâne să mai aștept și mustul, dar cred că mă ling pe bot de la el. 😀
    Săru-mâna pentru cafeluță, alături de urări din cele mai bune și frumoase, dragă prietenă! ❤

  8. Tristețe în jurnal, dar câtă tristețe în sufletul ei, nu doar pentru ea, dar și pentru fiecare prieten in parte strânsese. Mare noroc că, jurnalul a fost găsit de D_na Stanca o jurnalistă cumsecade!!! Felicitări Petru pentru frumoasa poveste !!! 🤗

    1. Într-adevăr, e o situație în care jurnalul are un rol în plus față de cel de confident. El devine o dovadă a supliciilor la care au fost supuși copii, un imbold pentru căutarea și salvarea lor, precum și un mesager al dragostei și inocenței.
      Mii de mulțumiri și gânduri bune, dragă Mica! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.