Fetița care visa pentru alții (31)

continuare

Copila ar fi vrut să răspundă cu entuziasm bucuriei pe care o percepea din partea celor din jur, dar emoția o gâtuia, blocându-i orice cuvânt sau măcar sunet pe care dorea cu ardoare să-l scoată. Acea exteriorizare trebuia să se manifeste cumva, pentru că altfel s-ar fi sufocat, iar singurul mod posibil se dovedi a fi prin lacrimi. Din ochiul ei adânc și limpede începură să se reverse picături mari de necuvinte, un izvor pe care îl ținuse sub control atâția ani de zile. Plângea profund și tăcut, nodul din gât împiedicând suspinele să-i însoțească revărsarea emoțiilor și să sublinieze intensitatea lor.

Imagine similară

 

Doamna Popan, surprinsă la început, își reveni încet și întinse mâinile către fetița zbuciumată, îmbiind-o să se cuibărească în brațele ei largi și primitoare. Poligraf acceptă imediat invitația și simți parcă pentru prima oară căldura unei îmbrățișări de mamă, siguranța unui umăr pe care să-și aștearnă capul, precum și mângâierea blândă a unei mâini drăgăstoase. La rândul ei, Violeta închise ochii și își imagină că strânge la piept – deodată cu acea ființă oropsită – trupul firav și mult visat al fiicei sale îndepărtate. Se spune că tristețea și lacrimile amare își găsesc un bun remediu prin alinarea altor suflete îndurerate, iar femeia realiză atunci că trebuie să fie puternică pentru acel suflet.

O lăsă să se descarce, strecurând cuvinte de încurajare și înțelegere, în timp ce Stanca, Bogdan, Nelu și Anița respectau în tăcere această manifestare înduioșătoare. Au fost nevoie de multe minute până când lacrimile și-au redus din debit, iar glasul copilei a scăpat încet din blocaj. Primele ei cuvinte s-au auzit repetat, tot mai clare și rugătoare:

– Nu mai pot să merg acolo… Nu mă trimiteți iarăși…

– Nimeni nu te obligă să te întorci, orice ar fi, draga mea, o asigură cu blândețe și hotărâre Violeta. O vom găsi noi pe Lena, nicio grijă.

Anița se arătă, totuși, contrariată, în timp ce și vocile celorlalți începeau să se facă auzite.

– Fii tare și curajoasă, așa cum ai fost și până acum, o îndemnă bătrâna. Avem nevoie de tine, să ne arăți locurile unde ați fost închise.

– Fata rămâne cu mine, să fie clar!, ripostă cu fermitate doamna Popan.

Era limpede pentru toți că în fruntea echipei de salvare se profila ea ca șefă. De parcă fetița din brațele ei îi absorbise temerile și slăbiciunea, dându-i în schimb tărie și autoritate.

– Nici eu nu voi merge, decât atunci când prezența mea va fi necesară și solicitată de voi. Faceți neîntârziat un plan bun și nu vă mai contraziceți în fiecare zi.

Aceste cuvinte le erau adresate profesorului Bogdan și Stancăi, cunoscute fiind opiniile lor diferite în ce privește modul de intervenție.

– Atunci, e clar. Mergem cu Anița la ultima locație cunoscută și adunăm informații, căută să se impună jurnalista.

– Informațiile fără putere nu valorează aproape nimic, răspunse profesorul cu aceeași convingere. Ce o să ne facem în fața paznicilor înarmați, care ne vor fugări ca pe niște câini vagabonzi?

– Vom cere ajutorul mass-mediei, a opiniei publice, răspunse Stanca.

– Ai mai încercat de câteva ori, fără rezultat, o contră proaspătul ei prieten. Avem nevoie de băieții noștri.

– Ia mai încetați odată cu cearta asta, interveni în cele din urmă domnul Popan. Eu zic că puteți ajunge la un compromis.

– Și care ar fi acesta?, întrebară aproape deodată cei doi.

Privirile li se întâlniră pe rând, căutând pe cineva care poate să dea o soluție acceptabilă pentru ambele părți. Tot Violeta veni cu propunerea ideală:

– Simplu: profesorul Bogdan merge să-și caute elevii pierduți, oriunde or fi ei acum. Cine vrea, să-l însoțească, iar cine nu, să plece cu Stanca. Astfel, acționăm pe două fronturi, iar eu cu Poligraf vom fi centrul de legătură între voi.

Tăcerea care urmă era un semn că nimeni nu avea argumente obiective pentru a combate această strategie, deși altfel de motive existau în mintea celor doi lideri. Nu crezuseră că părerile diferite vor duce la o despărțire, ce putea fi temporară, de lungă durată sau, în cel mai rău caz, definitivă. Tocmai când începuseră să se cunoască mai bine, să-și facă planuri de viitor în care se vedeau împreună. Dar acum nu puteau da înapoi, ideea fiind promițătoare, iar orgoliile lor satisfăcute.

– Cu toată compasiunea pentru Poligraf, am avea nevoie să ne spună tot ce știe despre locurile și oamenii pe care i-a întâlnit, interveni jurnalista. Știu că-i e greu să-și amintească acea perioadă, dar orice detaliu ne poate fi de folos. Anița ne poate vorbi despre partea exterioară, dar copila a fost în apropierea Lenei, în mijlocul acțiunii și între oamenii direct implicați.

Doamna Popan o mângâia în continuare pe copilă, căutând să-i înțeleagă din priviri starea de spirit. Probabil că a reușit, din moment ce a răspuns cu calm și căldură în voce:

– Lăsați-ne împreună o vreme și sunt sigură că-mi va povesti tot ce e de știut pentru voi și pentru mine. Credeți că eu nu sunt curioasă să aflu cât mai multe despre Lena? Dar trebuie să înțelegem că fata asta a suferit mult, e obosită și timorată. Să-i oferim tot ce putem pentru a-și reveni, iar apoi să sperăm că se va simți în stare să vorbească.

Alegerile mele

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Fiți amabili, am și eu o întrebare:
Furtuna e soția furtunului?

* Am fost la medic să cer ceva pentru vânturi.
Mi-a dat un zmeu…

* Acum, tot la vorba lui Vadim ajungem: „nu mă sperie ministrul culturii, mă sperie cultura ministrului”.

* – Vasilico, unde-o dispărut sticla mea de pălincă?
– Mi-am tratat rana…
– Care rană?
– Sufletească.

* – Iubito, o să întârzii un pic, sunt cu mama, în două ore ajung și eu acasă.
– Dacă nu ajungi în 10 minute acasă, schimb yala la ușă.
– Ești nebună, relaxează-te, ce-i cu tine? Ești în perioada aia a lunii?
– Nu, nu sunt în perioada aia, frumosule, sunt acasă cu mă-ta!

* – Un bărbat i-a dăruit soției sale un colier cu diamante și ea nu a mai vorbit cu el 6 luni.
– De ce? Au fost diamantele false?
– Nu! Așa a fost înțelegerea!

* El către ea:
– Ai amanți peste tot… știi ce înseamnă asta?
– Că sunt dezordonată?

* Soțul gelos își suna zilnic soția:
– Unde ești, draga mea?
– Acasă, scumpule! De ce?
– Ești sigură?
– Da!
– Pornește, te rog, blenderul!
Soția pornește blenderul. Aude bărbatul zgomotul, zâmbește mulțumit și închide. A doua zi, sună din nou:
– Unde ești, draga mea?
– Acasă, scumpule!
– Sigur ești acasă?
– Sigur că sunt acasă!
– Pornește, te rog, blenderul!
Soția pornește blenderul. Aude bărbatul zgomotul, zâmbește iarăși satisfăcut și închide. După o săptămână, se hotărăște să vină acasă fără să anunțe. Își găsește copilul singur.
– Fiule, unde este mama?
– Nu știu, că în fiecare zi pleacă cu blenderul de acasă.

* Vrei să te bage nevasta în seamă? Așează-te liniștit într–un colț și fă-te că te simți confortabil.

* – Bulă, ți-am spus să fii atent când dă laptele în foc.
– Am fost, mămico, era fix 9:30!

* Mi-am schimbat starea civilă: sunt în stare de orice!

* Unele se machiază să pară sexy. Altele să pară vii.

* Un afiș de la o biserică cerea 50 de lei pentru un pomelnic. Eu l-am enervat pe unul și mi-a pomenit toți morții. GRATUIT.

* – Ioane, ai auzit că pe Vasile l-o părăsit nevasta și l-o lăsat fără niciun leu?
– Apăi, măi Gheo, să zică mulțam lui Dumnezeu, că și a mea m-o lăsat fără niciun leu, dar îi tot aici cu mine!

* Noi nu avem politicieni „de stânga” sau „de dreapta”. Ai noștri sunt de… sens giratoriu.

* Dacă omul la beție spune adevărul, de ce nu se dă pălincă în sala de judecată, în loc de biblie?

* – Frate, vine ziua iubitei mele și nu știu ce să-i iau.
– I-ai și tu un buchet de flori.
– Dar e și revelionul atunci…
– Pune o petardă în buchet.

* Doi polițai discută:
– De ce îți tot freci mâinile?
– Că mi-e frig…
– Dar de ce nu-ți bagi mâinile în buzunar?
– Acolo mi-s mănușile.

* – Scuză-mă, nu pot vorbi acum! E ziua nevesti-mii. Pregătesc masa.
– Hai, dă-i bătaie!
– Bătaie i-am dat ieri. Azi o sărbătoresc.

Imagini pentru imagini cu oameni beti

* – Vai, nevastă, cât de mult ne potrivim! Tu miroși a busuioc, eu a busuioacă…

* – Înainte să suflu, mi-am pus o dorință.
– Și?
– Nimic, tot mi-au luat permisul…

* – Ascunde-te, Bulă!, strigă bunica, uitându-se pe vizor. Învățătoarea vrea să știe, probabil, de ce ai lipsit de la școală.
– Ascunde-te tu! I-am spus că ai murit.

* – Ioane, tu ai plecat la capitală cu Istvan?
– Da, fă, că el știe drumul, c-a mai fost.
– Și pe unde sunteți?
– Acum am ieșit din vamă.

* Medicina a evoluat atât de mult încât rar mai găsești pe cineva sănătos.

* Gucci a declarat că în România sunt mai multe poșete și curele decât ar fi produs vreodată.

* Când te culci cu un președinte și te scoli cu altul, e clar, politica e o… femeie ușoară.

Spirit călător

Adesea, îmi doresc să-mi desprind gândul de trup,
Lăsându-l să zboare cu viteza-i de poveste,
Către iubirea cea îndepărtată
Sau prin Universul nemărginit.

Dar gândul mi-ar fi orb, fără ochi,
Nu aș putea să-ți văd chipul drag,
Nici frumusețile spațiului cosmic,
Ci doar să mi le închipui.

N-ar fi posibil să-ți aud cuvintele blânde,
Cântecele cu care mă înfiorai,
Aș fi surd la freamătul naturii,
Înconjurat de un ocean al tăcerii.

N-aș putea să-ți simt pielea mătăsoasă,
Doar să apelez la amintiri confuze
Sau să-mi folosesc imaginația limitată
Fără să pot cunoaște alte senzații.

Nu te-aș recunoaște nici după miros,
Iar parfumul florilor mi-ar fi străin,
Risipit zadarnic pe căile gândului meu,
Ce face din viteza luminii o bagatelă.

Chiar și gustul tău mi-ar rămâne străin,
La fel ca alte ispite îmbietoare
Create pentru limba lăsată trupului,
Din care am evadat cu nesăbuință.

Atunci mă răzgândesc cu amărăciune
Și încerc să-mi țin gândul îl lesă,
Care nu ar avea bucurii fără simțuri,
Iar acestea aparțin carcasei neîndurătoare.

Imagini pentru imagini cu gândul

 

Fetița care visa pentru alții (31)

Botezul băiețelului a fost planificat cât se putea de curând, cu invitați doar din cadrul familiei restrânse și foarte puțini prieteni de-ai părinților. Mai mult de-ai proaspătului tătic, foști colegi de breaslă, care puteau crea o atmosferă optimistă, foarte importantă în această perioadă. Bunicii lui Constantin și un vecin cu nevasta lui, completau numărul de șaisprezece persoane, pentru care spațiul din sufragerie era suficient. Violeta voia să treacă rapid peste această obligație, fără expunerea în vreun restaurant sau o petrecere exagerată, cu dans și muzică prea veselă. După cum îi era și starea emoțională: o bucurie reținută pentru noul membru al familiei, umbrită de tristețea indusă de lipsa unui alt membru, care suferea pe undeva în timp ce ei se distrau.

Imagini pentru imagini cu mese întinse

Sufletul petrecerii, dar și moderatorii ei, erau profesorul Bogdan și doamna Stanca, un cuplu care știa cum să intre în sufletul fiecăruia și să-i aducă pe toți la un numitor comun. Mai ales atunci când cei mai sensibili – cum ar fi mama Violetei- erau predispuși la lacrimi, iar cei tineri simțeau nevoia să se înveselească mai zgomotos. Vedeta era copilul, prin fața căruia s-au perindat cu daruri, urări și o admirație mai mult sau mai puțin sinceră. La prima vedere, ai zice că-i un copil ca oricare altul, doar că dormea aproape tot timpul și nu plângea niciodată, chiar dacă venea ora să fie hrănit cu biberonul. Mama lui nu avea lapte aproape deloc, poate fiind secătuită de lacrimile vărsate și de durerea interioară. Dar acestea erau detalii intime, pe care oaspeții nu trebuiau să le știe, sau măcar să le omită în acea zi, când doar complimentele erau bine-venite.

Cam așa a decurs toată sărbătoarea – cu mici excepții, reparate imediat de responsabilii cu antrenul – putându-se afirma că organizarea a fost excelentă, iar invitații s-au simțit așa cum speraseră gazdele. Seara își slobozea pe nesimțite vălul tot mai întunecat, dând de veste musafirilor că-i timpul să plece către casă, după încă o paradă prin fața leagănului cu copilul dus în lumea viselor. Ultima care și-a luat rămas bun a fost, cum era de așteptat, mama Violetei, cu un zâmbet de susținere pe chip, dar sentimente nedeslușite în inima înăbușită.

Dezavantajul unei petreceri organizate acasă se simte după plecarea invitaților, prin acel moment deprimant în care îți dai seama că sunt atâtea vase de strâns și spălat, iar tu ești obosit și afectat de subiectele dezbătute cu fiecare în parte. Numai de alți vizitatori nu mai aveau nevoie, de aceea soneria de la intrare o intrigă până și pe Stanca. Totuși, se îndreptă către ușă, cu gândul să se descarce pe nesăbuitul care atenta la răbdarea și liniștea lor. Dar, la vederea persoanei tupeiste, iritarea i se mai domoli, lăsând loc politeții și curiozității.

– Să-mi fie cu iertare că vă deranjez la ora asta, dar tare aș vrea să vorbesc cu doamna Violeta, o întâmpină un bătrânel mic de statură, cu un nas cârn, o voce pițigăiată și ochi ce voiau să pătrundă prin ea.

– Acum nu-i momentul potrivit, dar reveniți mâine, îi răspunse calm jurnalista.

– Crede-mă, drăguță, că acum-ai cel mai potrivit moment, insistă moșul în timp ce-și bălăngănea bastonul ca pe o pendulă. E vorba de fetița ei.

Curiozitatea Stancăi deveni irezistibilă, fapt care-i provocă un gest larg de invitare înăuntru a hilarului personaj. Acesta înaintă șchiopătând, dar sigur pe el, ca și cum ar cunoaște bine camerele apartamentului. Se opri în fața Violetei și îi zâmbi familiar, în timp ce aceasta îl privea nedumerită.

– Doamnă Violeta, chiar nu mă recunoașteți? Înseamnă că am făcut treabă bună!

– Eu…, nu…, cuuum? Tu ești, Aniță?!

– Uite că ai ghicit, dar cred că numai după voce. E singura pe care nu am reușit să o schimb, oricât am încercat, dar cu celelalte i-am păcălit pe toți. Oricum, m-a ajutat mult faptul că am mai degrabă o figură de bărbat.

– Anițăăă, ce mă bucur să te văd! Unde ai fost?, că am avut nevoie de tine. Știi ceva despre Lena? Sper că vii cu vești bune…, cuvintele se revărsau necontenit din gura Violetei, timp în care toți ceilalți se adunară în jur, mirați de reacția atât de însuflețită.

– O să-ți spun tot ce știu, dar mai întâi dă-mi voie să stau jos, că mă dor picioarele de atâta drum, o întrerupse Anița în timp ce se așeza pe scaunul cel mai apropiat.

Oftă scurt de câteva ori, stârnind și mai mult suspansul curioșilor, după care se exprimă cu un ton liniștitor:

– Am fost bucătarul celor care o țineau pe Lena, dar nu am reușit să o întâlnesc vreodată. Zilele trecute, s-au mutat la o altă adresă, iar pe mine m-au „concediat”. Nu știu unde s-au dus, dar sunt speranțe să aflăm. Și asta cât mai repede cu putință, pentru că am auzit numai vești proaste.

– De unde să aflăm? Ce trebuie să facem?, se plânse doamna Oșan.

– Vom găsi noi o soluție, mai ales că nu am venit singură, zâmbi misterios chipul bărbătesc al bătrânei. Mai deschide o dată ușa, drăguță, se adresă ea Stancăi.

Aceasta se repezi să o asculte, iar în cameră apăru o fetiță cu părul blond, care-i acoperea jumătate fața. Violeta nu-și putu reține exclamația puternică, mai curând un strigăt de uluire:

– Poligraf!!!

Remarcabile

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Bună ziua, aveți ceva contra tusei?
– Nu, puteți tuși cât doriți!

* Dragostea este un chirurg fără experiență: uită fluturi în stomac, pune inima în gât și mută capul în nori.

Imagini pentru imagini cu mascatii

* Au intrat mascații peste mine la 6 dimineața: „Culcat, culcat!”
Păi atunci de ce m-ați trezit?!

* Țiganii nu sărbătoresc Halloweenul, pe ei îi ia cu leșin când văd mascații!

* – Mamă, înghețata e mai sănătoasă decât crenvurștii?
– Fiule, în ziua de azi, și fumatul e mai sănătos decât crenvurștii!

* – Iubitule, spune-mi cum te-ai îndrăgostit de mine?
– Vezi? Chiar și tu ai început să-ți pui întrebări…

* „În toamna rece și pustie,
Mă plimb prin parc de stres să scap,
Dar și aici, să vezi drăcie,
Îmi cad castanele în cap!”

* – Dacă merg la cârciumă, muierea nu mai vorbește cu mine tri zâle!
– Și cât de des te duci?
– Din tri în tri zâle!

* Un arab intră în magazinul unui evreu și cere sutiene de culoare neagră.
Evreul, mirosind o afacere bună, îi spune că sutienele negre sunt rare, că i-au rămas doar câteva și îi cere 40 euro pe bucată. Arabul cumpără 6 bucăți, dar revine peste câteva zile și mai cere o duzină.
Evreul îi spune că marfa este din ce în ce mai rară și i le vinde cu 50 euro bucata.După o lună, arabul revine și cumpără toate sutienele rămase, plătindu-le de data asta cu 60 de euro bucata. Evreul, ros de curiozitate, îl întreabă ce face cu atâtea sutiene negre, la care arabul îi răspunde:
– Le tai în două și din jumătățile obținute fac fesuri mici, negre, pe care le vând evreilor cu 100 euro bucata.

* Să aplauzi un politician pentru că a construit un spital, o școală, o stradă, cu banii publici, este ca și cum ai aplauda bancomatul că îți dă bani!

* Eu cred că acolo sus cineva mă iubește.
Problema este aici jos!

* Ceea ce zic te deranjează?
Spune mersi că n-auzi ce gândesc.

* Avantajul de a avea sânii mici:
– Poți fugi.
– Poți dormi pe burtă.
– Când vorbești cu un bărbat, ești sigură că el te ascultă!

* Șocant: un român s-a intoxicat grav cu piper, după ce a băut trei litri de țuică fiartă!

* * Un individ avea trei papagali de vânzare, la un târg. Vine un cumpărător și întreabă:
– Cât costă papagalul roșu?
– 1000 de euro.
– Ce știe să facă?
– Știe să-ți spună teoria colapsului obiectiv. Cu tot cu explicații.
– Cel verde cât costă?
– 5000 de euro.
– Serios? Ce face de banii ăștia?
– Spune teoria relativității. La fel, cu tot cu explicații, comentarii.
– Dar cel albastru cât costă?
– 10000 de euro.
– 10000?! Ăsta ce mai face?
– Sincer, nici eu nu știu sigur. Dar ceilalți doi îi spun „profesorul”.

* O blondă și o brunetă se plimbă cu mașina. La un moment dat, bruneta, care era la volan, trage pe dreapta.
– Ce faci, dragă, de ce te oprești?
– Am rămas fără benzină.
– Vai, ce deșteaptă ești! Eu aș fi mers mai departe, fără să mă deranjeze.

* Atenție: de mâine, așe friguri vin, încât bărbații vor fi nevoiți să doarmă cu nevestele lor!

* – De ce trăiesc bărbații mai puțin decât femeile?
– De la masturbare, se șterge linia vieții din palmă.

* Intră o babă în sex shop și exclamă:
– Au distrus țara asta! Nu mai găsești bărbați adevărați, doar piese de schimb.

* E așa frig în casă…
Am băgat un pui la cuptor și când m-am uitat la el, a strigat să închid ușa!

* Se întâlnesc doi bărbați.
– Știi cum se leagă nodul la cravată?
– Da.
– Ajută-mă, te rog!
– Ok, întinde-te în pat!
– Pentru ce?
– Păi, știi… eu lucrez la morgă și altfel nu pot!

* – Dumneavoastră sunteți cel salvat din incendiu?
– Da, dom’ doctor!
– Păi tu ai mai multe fracturi decât arsuri!
– Da, știu… m-au stins cu lopata!

Femeia în ipostaze

Femeia poate fi trofeu
Cu care te fălești mereu,
Când ieși în societate
Sau la serate dansante.

Femeia poate fi pradă
Pe care-o vânezi pe stradă,
Cu o mașină selectă
Și-o abordare directă.

Femeia poate fi un dor
Ce-și are abundent izvor
În vise dulci și amintiri
La care încă mai aspiri.

Femeia poate fi un vis
Din care ești mereu respins,
Însă, de privești mai bine,
Ea este chiar lângă tine.

Femeia poate fi un dar
De care să nu ai habar
Și să-nțelegi ce ai avut
Numai atunci când l-ai pierdut.

Imagini pentru imagini cu femei de vis