Fetița care visa pentru alții (31)

continuare

Copila ar fi vrut să răspundă cu entuziasm bucuriei pe care o percepea din partea celor din jur, dar emoția o gâtuia, blocându-i orice cuvânt sau măcar sunet pe care dorea cu ardoare să-l scoată. Acea exteriorizare trebuia să se manifeste cumva, pentru că altfel s-ar fi sufocat, iar singurul mod posibil se dovedi a fi prin lacrimi. Din ochiul ei adânc și limpede începură să se reverse picături mari de necuvinte, un izvor pe care îl ținuse sub control atâția ani de zile. Plângea profund și tăcut, nodul din gât împiedicând suspinele să-i însoțească revărsarea emoțiilor și să sublinieze intensitatea lor.

Imagine similară

 

Doamna Popan, surprinsă la început, își reveni încet și întinse mâinile către fetița zbuciumată, îmbiind-o să se cuibărească în brațele ei largi și primitoare. Poligraf acceptă imediat invitația și simți parcă pentru prima oară căldura unei îmbrățișări de mamă, siguranța unui umăr pe care să-și aștearnă capul, precum și mângâierea blândă a unei mâini drăgăstoase. La rândul ei, Violeta închise ochii și își imagină că strânge la piept – deodată cu acea ființă oropsită – trupul firav și mult visat al fiicei sale îndepărtate. Se spune că tristețea și lacrimile amare își găsesc un bun remediu prin alinarea altor suflete îndurerate, iar femeia realiză atunci că trebuie să fie puternică pentru acel suflet.

O lăsă să se descarce, strecurând cuvinte de încurajare și înțelegere, în timp ce Stanca, Bogdan, Nelu și Anița respectau în tăcere această manifestare înduioșătoare. Au fost nevoie de multe minute până când lacrimile și-au redus din debit, iar glasul copilei a scăpat încet din blocaj. Primele ei cuvinte s-au auzit repetat, tot mai clare și rugătoare:

– Nu mai pot să merg acolo… Nu mă trimiteți iarăși…

– Nimeni nu te obligă să te întorci, orice ar fi, draga mea, o asigură cu blândețe și hotărâre Violeta. O vom găsi noi pe Lena, nicio grijă.

Anița se arătă, totuși, contrariată, în timp ce și vocile celorlalți începeau să se facă auzite.

– Fii tare și curajoasă, așa cum ai fost și până acum, o îndemnă bătrâna. Avem nevoie de tine, să ne arăți locurile unde ați fost închise.

– Fata rămâne cu mine, să fie clar!, ripostă cu fermitate doamna Popan.

Era limpede pentru toți că în fruntea echipei de salvare se profila ea ca șefă. De parcă fetița din brațele ei îi absorbise temerile și slăbiciunea, dându-i în schimb tărie și autoritate.

– Nici eu nu voi merge, decât atunci când prezența mea va fi necesară și solicitată de voi. Faceți neîntârziat un plan bun și nu vă mai contraziceți în fiecare zi.

Aceste cuvinte le erau adresate profesorului Bogdan și Stancăi, cunoscute fiind opiniile lor diferite în ce privește modul de intervenție.

– Atunci, e clar. Mergem cu Anița la ultima locație cunoscută și adunăm informații, căută să se impună jurnalista.

– Informațiile fără putere nu valorează aproape nimic, răspunse profesorul cu aceeași convingere. Ce o să ne facem în fața paznicilor înarmați, care ne vor fugări ca pe niște câini vagabonzi?

– Vom cere ajutorul mass-mediei, a opiniei publice, răspunse Stanca.

– Ai mai încercat de câteva ori, fără rezultat, o contră proaspătul ei prieten. Avem nevoie de băieții noștri.

– Ia mai încetați odată cu cearta asta, interveni în cele din urmă domnul Popan. Eu zic că puteți ajunge la un compromis.

– Și care ar fi acesta?, întrebară aproape deodată cei doi.

Privirile li se întâlniră pe rând, căutând pe cineva care poate să dea o soluție acceptabilă pentru ambele părți. Tot Violeta veni cu propunerea ideală:

– Simplu: profesorul Bogdan merge să-și caute elevii pierduți, oriunde or fi ei acum. Cine vrea, să-l însoțească, iar cine nu, să plece cu Stanca. Astfel, acționăm pe două fronturi, iar eu cu Poligraf vom fi centrul de legătură între voi.

Tăcerea care urmă era un semn că nimeni nu avea argumente obiective pentru a combate această strategie, deși altfel de motive existau în mintea celor doi lideri. Nu crezuseră că părerile diferite vor duce la o despărțire, ce putea fi temporară, de lungă durată sau, în cel mai rău caz, definitivă. Tocmai când începuseră să se cunoască mai bine, să-și facă planuri de viitor în care se vedeau împreună. Dar acum nu puteau da înapoi, ideea fiind promițătoare, iar orgoliile lor satisfăcute.

– Cu toată compasiunea pentru Poligraf, am avea nevoie să ne spună tot ce știe despre locurile și oamenii pe care i-a întâlnit, interveni jurnalista. Știu că-i e greu să-și amintească acea perioadă, dar orice detaliu ne poate fi de folos. Anița ne poate vorbi despre partea exterioară, dar copila a fost în apropierea Lenei, în mijlocul acțiunii și între oamenii direct implicați.

Doamna Popan o mângâia în continuare pe copilă, căutând să-i înțeleagă din priviri starea de spirit. Probabil că a reușit, din moment ce a răspuns cu calm și căldură în voce:

– Lăsați-ne împreună o vreme și sunt sigură că-mi va povesti tot ce e de știut pentru voi și pentru mine. Credeți că eu nu sunt curioasă să aflu cât mai multe despre Lena? Dar trebuie să înțelegem că fata asta a suferit mult, e obosită și timorată. Să-i oferim tot ce putem pentru a-și reveni, iar apoi să sperăm că se va simți în stare să vorbească.

36 thoughts on “Fetița care visa pentru alții (31)

  1. Ce bine ca pot face noi planuri de salvare a copiilor. Si sa speram ca vor si reusi. Si vor reusi si sa ramana toti impreuna intr-o mare familie. 🙂 O zi bunaaa!

  2. Și eu, încet-încet, intru-n subiect. Am prins ceva din partea veche, îmi pare rău că nu am niciodată timp cursiv să citesc în ordine chestii vechi, numai bucățele, dar o să mă descurc 🙂

  3. Sigur ca are nevoie de un timp de relaxare si siguranta dupa atata necaz. Normal.Sa vedem continuarea planului de salvare! O seara excelenta iti doresc! 🙂

    1. Bună dimineața și bine ai venit cu cea de-a doua cafea pe care o savurez astăzi, Anușka! Ai înțeles că prima a fost tot de la tine, servită direct de la sursă, deci recunoștința mea e dublă.
      Duble sunt și urările, dacă se pot mai multe, pentru o zi frumoasă și benefică, dragă prietenă! 🙂

  4. Draga Petru am revenit sa cites in voie aceasta ectura din acest ep. care ma face nerabdatoare din ce in ce 🙂
    Sa ai o dupa-amiaza alaturi de prieteni ! ❤

    1. Mă încântă revenirea ta, semn că ești alături de mine și de personajele pe care le susținem împreună. Am încredere că vei avea răbdare până la ultimul fragment, pentru a ne bucura împreună de un final fericit. 🙂

  5. Prin câte a trecut Poligraf, o sugrumau emotiile celor indurate, dar cei din jurul ei așteptau cu nerăbdare sa le povestească despre locul unde era Lena! Închipuindu_si ca este fiica ei, Dna Popan se apropie de Poligraf sa_i aline toate emoțiile, încearcă sa afle câte ceva, sa poată porni în căutarea fetei!!! Draga Petru, cred ca urmează multe povesti pana la final, felicitări!! 🤔

    1. Ai înțeles foarte bine ceea ce am vrut să transmit. Apropierea dintre Poligraf și Violeta este benefică pentru amândouă, contribuind astfel la buna desfășurare a planului conceput de echipă. Firește că vor mai interveni câteva meandre până la izbânda finală, dar acestea sunt menite să dea sarea și piperul acțiunii.
      Mulțumesc frumos pentru comentariu, dragă Mica! 🙂

    1. Bună să-ți fie inima și fiecare oră a acestei zile deosebite, Anușka!
      Sper să avem parte amândoi de multe bucurii, iar asta și datorită urărilor tale frumoase, la care răspund cu aceeași căldură, dragă prietenă. ❤
      Plus recunoștință pentru cafeaua excelentă! 🙂

  6. Buna ziua draga Petru. Minunat continua povestirea. Darul unei imbratisari calde si curate are menirea sa alue tot ce-i negativ intr-un om asa ca sunt alaturi de d-na Propan, a ales miscarea cea mai buna. Poligraf o sa-si revina repede in felul acesta si totul se indreapta cu bine pentru gasirea Lenei. Desi o sa mai vii cu suspansuri, prevad un final fericit unde vom inchina si noi cititorii un pahar de sampanie.
    O zi de joi frumoasa desi inteleg ca s-a cam schimbat timpul pe la tine si sper ca ai reusit sa-ti faci cumparaturile la targ asa cum ti-ai propus. Numai bine tie si prietenilor de pe acest blog ❗ ❤❤❤

  7. Bună ziua și bine ai venit la lectura acestui fragment din povestea mea de suflet, Anda!
    Desigur că toate-mi sunt dragi, precum e firesc să ne fie copiii, dar întotdeauna nutrim un sentiment mai profund față de ultimul născut, precum cel de față. Deși e în stare de concepție, nădăjduiesc să ajungă la o ”naștere” sănătoasă și apreciată de cât mai mulți cititori.
    Săru-mâna pentru popas, alături de cele mai benefice urări, dragă și consecventă prietenă! ❤

  8. Emoționant episod. Mi-au plăcut mult cum ai spus. „picături mari de necuvinte”… și „Se spune că tristețea și lacrimile amare își găsesc un bun remediu prin alinarea altor suflete îndurerate…”. Cât de adevărat!
    Aștept cu nerăbdare episoadele următoare.
    Zile frumoase și mult spor în toate, dragă Petru! 🙂

    1. Mă bucură foarte mult sublinierile tale și îți mulțumesc călduros pentru aprecieri! Fiecare episod a devenit pentru mine o piatră de încercare, iar reacția ta și a altor cititori consecvenți e foarte importantă.
      Să fii iubit și mereu iubitor, dragă prietene! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.