Pe urmele tatălui (4)

Alegerea Deliei de a începe investigația cu familia Stoica s-a datorat faptului că fata lor era cea mai tânără dintre reclamante. După un apel telefonic, pentru a se asigura că părinții și copila sunt acasă, se pregătea să iasă din secție, când i-a apărut în cale Lingurar.

– Bună dimineața, domnișoară Delia!, o salută el cu aceeași voce timidă. Am înțeles că suntem în aceeași echipă, așa că aștept prima sarcină.

”Doar un minut, și scăpam”, își spuse în gând femeia, dar nu ezită să încerce o stratagemă:

– Studiază în detaliu dosarele de pe biroul meu și spune-mi care-i părerea ta. Între timp, eu fac o vizită fetei minore.

– Cea de șaisprezece ani? Am citit dosarele, iar dacă mergeți acolo, aveți nevoie de mine.

– De ce?, se arătă contrariată Delia.

– Pentru că tatăl îmi e naș de botez și o să aibă mai mare încredere când o să vă fiu alături, răspunse bărbatul, ocolindu-i în continuare privirea.

– Oooo, deci e o familie de…

– … de romi, o completă Lingurar. Doar că sunt emancipați.

– Ok, putem merge împreună, însă eu conduc mașina și pun întrebările, îl avertiză polițista cu strășnicie.

 

Imagini pentru imagini cu vile țigănești

La adresa de la periferia orașului, au dat peste o vilă somptuoasă, care-ți irita ochii prin diversitatea ornamentelor și sculpturilor murale, de parcă la construcția ei au contribuit mai mulți arhitecți, cu idei total diferite. Le-a ieșit în întâmpinare un bărbat mic și rotofei, care l-a primit cu bucurie și exclamații gălăgioase pe finul său:

– Dragul meu Tivi, ce bine-mi pare să te văd! Era cazul să-ți amintești de binefăcătorul tău, căci fără el nu ajungeai în uniforma asta.

Tânărul acceptă cu dragă inimă îmbrățișarea și sărutările pe obraji ale nașului, după care i-o prezentă pe colega sa. Gazda îi pupă mâna cu o reverență stângace, după care îi pofti înăuntru. Vorbea mult și îndeobște despre decorațiunile camerelor, mobilier și dotările din cele mai sofisticate pe care le prezenta cu mândrie. Delia s-a văzut nevoită să-l întrerupă pentru a aborda subiectul vizitei.

– Vă dați seama că am venit în legătură cu fata dumneavoastră și plângerea făcută la secție.

– Mă gândeam eu că ăsta-i motivul, dar luați loc până vine jos cu mă-sa, se mai domoli gazda, arătându-le o masă mare și niște scaune îmbrăcate în piele albă.

După care, strigă din toți bojocii spre scara care urca spre etaj:

– Nevastăăă! Hai odată jos și adă-o pe Comoara.

Zâmbetul i-a dispărut când a pomenit ultimul cuvânt, iar pe frunte i se putea citi încruntarea:

– Cineva și-a bătut joc de fata mea, rosti el răspicat către Delia. Dacă nu-l băgați la pușcărie, îl voi pedepsi după legea noastră.

– Dar cum credeți că s-a întâmplat?, îl iscodi polițista. Din moment ce s-a constatat că-i fată mare…

– Normal că-i fată mare, deși aș fi putut să o mărit la doisprezece ani. Că-i frumoasă și o iubim ca pe o comoară, nu degeaba am botezat-o așa. Eu sunt aproape sigur că-i de vină chirurgul care a operat-o de apendicită, exact în perioada când a rămas însărcinată. Numai el știe cum și-a introdus sămânța în fetița mea, fiind adormită. Nu vorbesc deloc năluciri, pentru că perversul acesta e acuzat și într-un alt caz de abuz sexual.

În acel moment și-a făcut apariția Comoara, o fată impresionant de frumoasă și bine dezvoltată, încât arăta cu vreo patru ani în plus. Delia recunoscu în gândul ei că-i cea mai frumoasă țigăncușă pe care a văzut-o în viața ei și căută instinctiv unele asemănări în aspectul mamei sale, a cărei tinerețe părea că a apus demult, poate din cauza grăsimilor acumulate pe tot trupul. Copila se dovedi și bine-crescută, prin felul în care se mișca și modul de a-i saluta pe invitați.

– Avocată o să se facă, vă spun eu, se lăudă tatăl, în timp ce fiica și nevasta își ocupau locul pe canapeaua de alături.

– Aș vrea să stăm puțin de vorbă între patru ochi, dacă nu vă supărați, veni Delia cu propunerea.

– Dar noi nu avem secrete, doamnă… sau domnișoară polițistă, se intrigă gazda. Puteți să o întrebați orice, că noi nu vă deranjăm, ba putem să ajutăm pe ici pe colo, unde fata nu știe sau îi e jenă să răspundă.

– Știu ce ziceți, dar asta-i procedura, încercă să-l liniștească tânăra agent. Trebuie să răspundă singură la câteva întrebări, care nu-s deloc grele și nici deplasate, dar necesare pentru continuarea investigației.

– Las-o pe doamnă să-și facă datoria, se auzi recomandarea mamei către tată. Că e femeie tânără și știe ce să întrebe.

– Taci, nevastă, nu-mi spune tu mie ce să fac, se răsti bărbatul. Apăi…, vă las să discutați, până mergem noi și aducem cafelele.

Domnul Stoica s-a ridicat înciudat, dar a făcut semn nevestei și lui Tivi să-l urmeze. Dacă tot era ceva intim, măcar să fie numai între patru ochi. De fapt, discuția dintre cele două nu a durat mult, fiind întreruptă de un apel telefonic din partea Marelui Mic:

– ”Agent Iuga Delia, tocmai am primit informația că una din victime s-a sinucis. Te prezinți imediat la doctorul Piron, pentru a supraveghea autopsia. Cu această ocazie ai șansa să dezlegi misterul celor trei cazuri”.

29 thoughts on “Pe urmele tatălui (4)

    1. E adevărat că intrăm într-o fază mai dură, ca să zic așa, dar necesară pentru a găsi răspunsurile care îi frământă pe eroi și pe cititori.
      Mă bucur, la rândul meu, că-mi ești alături, Potecuță!

  1. Interesant,se contureaza povestea fetei sa vedem ce e la mijloc!Mi-a placut foarte mult! O seara minunata iti doresc!:)

    1. Suntem abia pe la început, când treaba mea e să încurc ițele și să generez mistere. Firește că tot mie îmi revine sarcina să le descâlcesc, cu aceeași plăcere. 🙂
      Recunoștință profundă pentru cafeluță și popas, Anușka! ❤

  2. (¯`: ‘¯) ♥♥ Salut Petru
    ▓. (¯ `•. \ | /.”¯)
    ▓ (¯ •. (. ((((((((((((((
    ▓▓ (_. • ‘/ | \ `• ._.) ▓ (¯` •. \ | /.”¯)
    ▓▓▓ (_.:._) ▓▓. (¯ `• (۞). • ‘¯) O zi bună
    ▓▓▓ (¯`: ‘°) ▓▓ (_ •’ / | \ `• ._.).
    ▓. (¯ `•. \ | /.”¯) ▓▓▓ (_.:._) binecuvantari
    ▓ (¯ `•. (۞). • ‘¯)
    ▓▓ (_. • ‘/ | \ `• ._) sărutări
    ▓▓▓ (_.:._) (l) de la prietena ta Anuska ❤
    O zi de joi usoara ,mai ales ca nu mai putem iesi din casa 🙂
    Pofta buna la o cafeluta!

  3. Bună să-ți fie mereu inima, așa cum s-a dovedit până acum, Anușka! 🙂
    Cafeaua ta îmi aduce raze de libertate și speranțe în viitor, mai mult decât credeam că e posibil. Drept pentru care îți mulțumesc cât se poate virtual și îți doresc bucurii din tot ce poți vedea și simți stând acasă ca și mine, dragă prietenă! ❤

  4. Foarte interesant si se prevede ca o sa stam cam in chingi, HA, HA, HA. Nu stiu de unde este imaginea dar constructiile seamana foarte bine cu cele din Bd.Dacia Bucuresti care au apartinut nobilimii bucurestene de prin anii 1850- 1930. Oameni de stiinta, artisti, compozitori, scriitori, etc. Familiei Stoica cred ca i se potrivea altceva mai ales ca au legile lor … Nu te superi ca am indraznit dar asemenea cladiri nu irita ochii. Au fost realizate dupa consultarea unor arhitecti straini, predominant din Franta
    cu o arhitectura renascentista care incanta ochii. (parerea mea)

  5. Un inceput de activitate al polițistei interesant, le va da de lucru în căutarea adevărului, in povestea ta Petru, abia aștept continuarea !!! 🤔

    1. Se spune că începutul e mai greu, dar momentele dificile se pot ivi oricând, într-o muncă de polițist-detectiv. Ăsta-i și farmecul, mai ales într-o povestire! 😉
      Zile faine îți doresc, Micuța! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.