Pe urmele tatălui (7)

”Echipa de juniori”, cum era poreclită cea formată din Delia și Tivi, s-a prezentat în prima oră la raport. Micul Mare era absent din birou când au intrat ei, astfel oferindu-le ocazia să-și aleagă din timp câte o gumă de mestecat și să se instaleze comod în scaunele care-i așteptau. Tânăra mai arunca privirea prin ultimul dosar, pentru a se asigura că nu omite nimic din ce avea de spus, în timp ce colegul ei își căuta jenat cuvintele potrivite de abordare.

– Ai putea…?, a început el stângaci, după care continuă cu mai mult curaj. Ai putea să-i spui șefului că am fost și eu de față la autopsie? Știu că așa ar fi trebuit, dar mie îmi vine să leșin când văd sânge.

Răspunsul n-a mai apucat să vină, deoarece namila de om și-a făcut apariția ca o furtună în încăperea liniștită, până atunci. Părea că-i în toane bune, iar asta i-a molipsit și pe tineri.

– Am impresia că o să-mi dați vești plăcute, nu-i așa agent Iuga?, zise el după ce a observat că nu mai e cazul să-i invite a lua câte o bilă colorată din bol.

– Eu zic că-s foarte bune, dar bănuiesc că ați primit deja foaia de constatare de la doctorul Piron, preciză Delia.

– Lasă constatările seci de pe hârtie, răspunse cu vervă Micul Mare. Vreau să aud de la voi tot ce e de știut și ce părere aveți, doar ați fost de față amândoi.

– Da, amândoi am văzut ce era de văzut și am auzit tot ce trebuia, îl asigură tânăra, aruncându-i o căutătură șăgalnică lui Tivi. Aici e dosarul cu concluziile medicului și ale noastre.

Tânăra agentă i-a întins documentele cu pricina, dar șeful a oprit-o cu un gest ferm al mâinii stângi, în timp ce cu dreapta își lua o gumă de mestecat:

– Tocmai ți-am explicat că nu-mi place să citesc acte, când am în față oameni cu care pot discuta. Spune-mi sau spuneți-mi cu cuvintele voastre tot ce trebuie să știu. Lingurar?

Tânărul a tresărit ca trezit din gânduri adânci și căută să se scuze prin cuvinte puține:

– Da, să trăiți! Aș propune să vă raporteze colega, care a stat mai aproape de subiect. Fiind vorba de o fată, ea știe mai bine cum stă treaba cu o inseminare atât de controversată.

– Aha, râse comandantul. Să nu-mi spui că ești rușinos și necunoscător în materie, dar fie cum zici tu. Iuga?

– Încep cu ce se presupunea dinainte, deși era greu de crezut. Fata aceasta era într-adevăr virgină, dar, de asemenea, foarte însărcinată, dacă pot să mă exprim așa. În luna a patra.

Delia se opri pentru a vedea reacția de pe chipul șefului său, însă aceasta sugera că ar fi bine să continue.

– De aici se naște întrebarea de milioane: cum a ajuns sperma la ovul? După o cercetare atentă, am găsit o incizie abia vizibilă, imediat deasupra pelvisului. Concluzia nu poate fi decât că sămânța i-a fost injectată, cu sau fără știința ei. Aș înclina pentru a doua variantă, altfel biata fată nu și-ar fi pus capăt zilelor. Cu o doză masivă de diazepam din medicația părinților.

Delia tăcu din nou, așteptând întrebări sau observații. Micul Mare dădea gânditor din cap, rumegând bine guma aromată din gură, precum și toate detaliile primite, de parcă atunci le-ar fi auzit pentru prima dată. Într-un târziu, vocea lui se făcu auzită:

– Nu-i suficient pentru a spera la rezolvarea cazului. Fata e moartă și nu putem afla cine și cum i-a făcut asta, deci trebuie să vii cu idei.

– Chiar așa am și făcut, i-a răspuns imediat tânăra agentă. Fără să stau mult pe gânduri, mi-am permis să le trimit imediat pe Comoara și Natalia – celelalte două fete cu aceeași problemă – la un medic de specialitate. Acesta a constatat că amândouă au o incizie identică, exact în același loc, fără să-și amintească vreuna să fie supusă unei astfel de experiențe. Cu atât mai puțin să fi fost de acord cu așa ceva.

– Devine tot mai interesant!, exclamă șeful. Trebuie să recunosc că ați făcut o treabă bună până acum, dar greul de-abia acum începe. E nevoie de investigații laborioase în găsirea celui sau celor care stă sau stau în spatele unor fapte atât de abominabile. Dacă fetele sunt sincere – cu accent pe ”dacă” – e nevoie să fiți creativi, neobosiți și inspirați în ancheta care urmează. Credeți că puteți face față sau pasez dosarele unei echipe cu experiență și cunoștințe în lumea interlopă?

”Echipa de juniori” a sărit ca la comandă în picioare, iar Delia s-a exprimat cu hotărâre:

– Domnule comisar-șef, ne-am pus sufletul în munca de până acum și vom face la fel mai departe. Asta și perseverența noastră poate suplini orice experiență, de aceea vă putem asigura că vom rezolva cazul în cel mai scurt timp.

– Foarte bine, tinerii mei!, le răspunse mulțumit Marele Mic. Înseamnă că puteți adăuga alte două cazuri la celelalte. Cu cât mai multe piste, cu atât mai multe indicii, nu?

Îi încurajă el, înmânându-i Deliei cele două noi dosare.

Dosare cu sina si cu gheare pt biblioraft Chisineu-Cris • OLX.ro

 

29 thoughts on “Pe urmele tatălui (7)

    1. E de înțeles. În aceste vremuri, orice gest suspicios al celor din preajma noastră ne duce cu gândul la ce ne macină mai mult.
      Sănătate și spor să avem cu toții!

    1. Bună dimineața, cu mulțumiri și voie bună, Anușka! Am primit în bună stare cafeaua, pupicii și soarele, care mi-au sporit apetitul pentru viață și muncă. 🙂
      Multe raze de soare încrezător, precum și îmbrățișări călduroase îți expediez pe aceeași cale, dragă prietenă! ❤

  1. Interesant! sunt pe urme bune tinerii agenti,sa vedem cu mult interes ce va urma!O zi minunata iti doresc!:)

    1. Mulțumesc frumos, Anușka! Chiar am avut baftă, mi-am luat tot ce am planificat și am revenit repede acasă. 🙂
      Cred că mai ies doar joia viitoare, înainte de Paștele noastre, după care stau iar cuminte câteva săptămâni. 😉
      Săru-mâna pentru cafeluță și îți transmit, în schimb, urările mele tradiționale de bine! Adică cele mai eficiente! ❤

      1. Asa trebuie ,ma bucur ca ai cumparat tot ce aveai nevoie,dar cu masca cum ai putut merge ,eu merg f. greu ,ca nu pot respira

      2. Te înțeleg perfect, Anușka, mai ales că am auzit la știri că persoanele cu probleme de respirație (cum ai fi astmul) nu sunt obligate să poarte măști. Chiar și pe mine m-a deranjat, până m-am obișnuit cu ea, dar am văzut pe mulți care nu o purtau adecvat, adică fără să le acopere nasul și nici măcar ura. Doar de formă!

    1. Mă bucur că îți place ”echipa de juniori” și felul în care au intrat în pâine, ca să zic așa. Firește că nu o să le fie ușor, dar asta rămâne să descoperim pe parcurs. 😉

  2. Scenă palpitantă, așa cum trebuie să fie o pagină de literatură polițistă. Aștept urmarea și, mai ales, lămurirea misterelor. Multe se mai întâmplă în lumea asta și ce ne mai mirăm de ideile unor oameni, în stare de orice!
    Mult spor la scris în continuare, dragă Petru! 🙂

    1. Mă bucură și obligă în continuare concluzia ta, iar asta îmi insuflă și o responsabilitate mai mare în alegerea cu atenție a drumului pe care să merg mai departe. Cred că am ajuns la o cumpănă prin care trebuie să treacă investigatorii pentru a rezolva cazul. Sper să găsesc calea cea mai potrivită și agreată de cititori.
      Mii de mulțumiri și urări benefice, dragă Alex! 🙂

Leave a Reply to anuska Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.