Pe urmele tatălui (9)

”Nimic nu e întâmplător, iar coincidențele pot deveni oportunități”, rememora Delia din cugetările tatălui ei . O astfel de coincidență plăcută era și revederea fostului partener de serviciu și prietenul cel mai bun al părintelui său. S-a întâmplat la cafeneaua de peste drum, unde polițiștii erau cei mai fideli clienți, nu numai datorită proximității, ci și a gustului foarte apreciat al licorii. Nu-l mai văzuse pe ”bătrânul” polițist de câțiva ani, imediat după ce acesta se pensionase pe caz de invaliditate. Nenorocirea a venit în încăierarea din acea noapte fatidică în care tatăl ei a fost înjunghiat și i s-a sustras pistolul de către criminal. Țiganul l-a împușcat în rotula piciorului drept pe colegul lui, cauzându-i o rană care era cât pe ce să-l coste viața. A scăpat ca prin minune, după o hemoragie masivă, însă piciorul i-a rămas cu sechele, impunându-se ajutorul unui baston pentru deplasare. Toate aceste fapte erau consemnate în dosarul cazului, pe care tânăra îl știa pe de rost.

Nea Matei a văzut-o primul și i-a făcut semn să vină la masa lui din colț, iar chipul Deliei s-a luminat de bucurie. Era singura persoană cu care îi plăcea să depene amintiri din viața edenică, când erau o familie completă, fără să simtă durerea pierderii celui drag, așa cum se întâmpla când vorbea cu mama sa.

– Ce surpriză minunată să vă văd, nea Matei!, exclamă ea în timp ce-l pupa pe obraji și îl îmbrățișa ca pe un tată. Dar când ai venit din Germania și de ce nu mi-ai dat de veste?

– Și eu mă bucur mult să te văd, frumoasa mea agentă, îi răspunse cu același entuziasm fostul polițist. Sunt acasă de vreo trei luni și am crezut că te-a informat Cosmin, doar sunteți colegi apropiați.

Cosmin era unul dintre cei doi fii ai lui Matei, însă Delia a crezut că nu-i necesar să-i spună acum că acesta era bucuros să o șicaneze ori de câte ori avea ocazia.

– Probabil a omis sau n-am fost eu atentă, mai ales de când sunt cu gândul la cazul pe care-l investighez, încercă Delia o justificare.

– Felicitări, draga mea! Am auzit și sunt convins că tatăl tău ar fi tare mândru de tine. Ia loc și bea o cafea cu bătrânul pensionar care te iubește ca pe fiica lui, de care n-a avut parte.

– Desigur, nea Matei, dar nu spune că ești bătrân la jumătatea vieții, îi răspunse zâmbind tânăra. O voi savura pe cea de la mine, bucurându-mă de compania dumitale în loc de cea a dosarelor. Aștept să-mi povestești cum au fost cei șapte ani petrecuți la Robert, în străinătate. Și ce-ți mai face piciorul…

– Șase ani, dar oricum prea mulți și cu mult dor pentru aceste locuri, ținu să menționeze bărbatul, în timp ce sorbi cu eleganță din cafea. Robert al meu e bine, iar piciorul mi-e tot așa, doar inima parcă mi-a întinerit și ar vrea să zburde ca în vremurile de altădată. Am auzit că a ta s-a oprit din zburdat și s-a legat de un tânăr… jandarm, dacă nu mă înșel. Cum vă înțelegeți?

– Bine, în general, dar avem și noi problemele noastre, ca orice cuplu, se destăinui jenată Delia. Încă nu ne-am cununat, deși mama abia așteaptă ziua aceea, ca și cea în care voi deveni mamă. Visul ei…

Nea Matei o privi adânc în ochi, bănuind că adevărul nu vrea să iasă de bunăvoie la iveală nici de această dată.

– Și care-i problema?, o provocă el. Mama ta are dreptate și nu văd de ce nu-i faceți aceste bucurii cât mai repede. Căsătoriți-vă, faceți mulți copii frumoși ca voi și educați-i în spirit românesc. Nu vezi ce vremuri trăim? Vin emigranții, ne ocupă pământurile, ne înlocuiesc limba și obiceiurile, ne iau fetele și le schimbă religia, după care toarnă o droaie de copii musulmani. Țiganii se înmulțesc și ei ca iepurii, iar românii migrează în lumea toată sau se retrag în cercul lor tot mai strâmt, în casele tot mai asaltate de violența fanaticilor, a răufăcătorilor. Ești tânără, sănătoasă, frumoasă și deșteaptă. Viitorul poporului nostru stă în oameni ca tine și ca logodnicul tău. Am văzut ce se întâmplă în alte țări, deci știu ce vorbesc.

Bărbatul vorbea exaltat, de parcă era la o tribună oficială, iar cuvintele îi făcură pe clienții de la alte mese să se întoarcă spre el, curioși sau mirați. Aspectul bine îngrijit și chipul de o hotărâre convingătoare erau argumente importante pentru a da greutate afirmațiilor sale și toleranță în fața auditoriului de ocazie. Urmă o pauză, după care tot el reveni cu un glas șoptit adresat Deliei:

– Sau nu puteți avea copii?! Știi că mie poți să-mi spui orice.

Tânăra simți o oarecare jenă, mai ales că nu-l mai văzuse pe nea Matei de mulți ani. Pe atunci era adolescentă și, într-adevăr, nu avea secrete față de el, dar tânăra din ziua de azi simțea că sunt niște limite în problemele familiale. Și totuși, omul acesta părea că o cunoaște atât de bine de parcă ar fi fost mereu alături de ea. În plus, de ceva vreme simțea nevoia să se descarce în fața unei persoane de încredere, iar acum avea ocazia.

Beți două cești mari de cafea pe zi și nu veți mai avea probleme ...

va urma

 

35 thoughts on “Pe urmele tatălui (9)

  1. Super discutia la o cafea cu o cunostinta draga,dar asteptam continuarea! O seara minunata iti doresc!:)

    1. Sunt încântat dacă ți-a plăcut, pentru că mă temeam să nu plictisesc cu introducerea unui personaj ce nu pare să aibă mare rol în acțiune. Să fii iubită și mângâiată de un soare tot mai prietenos, dragă Gabi! 🙂

    1. Ăsta-i unul din năravurile mele: să tot creez enigme, dar să nu le las nerezolvate la final. 😉
      Mii de mulțumiri pentru lectură și cafeluță, alături de urările mele proaspete de bine și frumos, dragă prietenă! ❤

    1. Bună să-ți fie inima și mereu pur sufletul, Aurelia!
      Cu mii de mulțumiri pentru lectură și cuvintele frumoase, în fața cărora mă înclin și îți transmit cele mai eficiente urări de bine!

    1. Recunosc că sunt obișnuit cu izolarea, deci aș fi ipocrit să mă plâng. Totuși, aștept cu drag să ies la plimbare, doar să fie și vreme bună. Mulțumesc frumos, George!

  2. Frumos si interesant noul personaj ! Când savurezi o cafea buna, te simti ades ca zbori de la pamânt la luna ! 🙂
    Mult succes, revelatie, noi idei si inspiratie, pe drumul labirintic de creatie, draga Petru !

    1. Astfel de întâlniri rămân în amintirile noastre, așa cum sper să rămână acest fragment și în memoria celor care vor citi până la capăt povestirea. 🙂
      Deplină recunoștință și mulțumiri călduroase pentru frumoasele cuvinte, dragă Iosif!

  3. Nea Matei e omul “bun la casa omului”… iar Delia poate să aibă orice problemă, numai să nu rămînă însărcinată ca fetele alea… 🙂

    1. Salutări matinale și din partea mea, Anușka! 🙂
      Soarele se mai ascunde adesea după nori, dar tot e mai bine ca ieri, deci nu pot să cârcotesc. 😉
      În schimb, cafeaua adusă de tine îmi înseninează toată ziua și e musai să accepți călduroasele mele mulțumiri, dragă prietenă! Alături de urările binecuvântate și izvorâte din cele mai bune gânduri! ❤

      1. Ce bine pică această melodie pentru ziua mea preferată! Mulțumesc și cred că o să-mi fac din ea un stimulent în plus în fiecare zi cu acest nume, Anușka! ❤

  4. … și episodul se termină tocmai când urechile se ciuleau singure, iar neuronii fremătau mai ceva ca frunzele în timpul furtunii. ❤ 😀

  5. O revedere emoționantă, după mulți ani… Și ce fain este când regăsim cu bucurie pe cineva drag, despre care nu mai știam nimic!
    Numai bine, drag Petru! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.