Starea de schimbare

Mai avem puțin și ieșim din Starea de Urgență, trecând în Starea de Alertă, iar apoi cine știe ce stări ne mai așteaptă. Cu virusul ăsta nou am ajuns să aflăm pe propria piele la câte stări sociale putem fi supuși prin lege, că acele din caracter sau imitație le-am văzut până acum și mulți ne-am minunat de ele. Stări de revoltă împotriva politicienilor și a legilor absurde, stări de inerție în care eram angrenați fără să ne împotrivim sau măcar să gândim, stări de îngrijorare pentru vremea din concediu și locurile rămase în stațiuni, stări de nervi că trebuie să mergem la serviciu sau la cumpărături, stări…

COVID-19 a venit cu mare tămbălău și multe victime într-un timp scurt. Dar și cu o schimbare esențială în modul nostru de viață, în libertatea de mișcare și socializare cu care eram atât de obișnuiți. Ne-am supărat rău când am văzut ce am pierdut, dar un om cu judecată trebuie să înțeleagă că virusurile au făcut mereu ravagii de-a lungul istoriei și vor face până ne vor extermina de tot. Prin ei a început viața și tot cu ei se va termina, depinde doar de timpul pe care-l mai putem câștiga până la final. Dacă-i subestimăm sau nu credem în existența lor – cum am văzut și în cazul de față -, numărul pierderilor de vieți poate fi enorm de mare.

Dar să lăsăm la o parte necazurile provocate și să căutăm partea bună, care există în orice lucru rău. În primul rând, am avut parte de un Paște mai liniștit, fără să fim deranjați de udători în stare de ebrietate cu un amestec de parfumuri care ajungeau să ne provoace greață. În schimb, am primit la ușă Paștele Sfințite și o urare binecuvântată. Nici mâncare nu s-a mai aruncat ca în alți ani, când fiecare gazdă voia să impresioneze cu platouri mari de bucate, din care nu se consuma o mare parte și astfel ajungea la gunoi. Ăsta chiar era un păcat mare în fața lui Dumnezeu și o risipă rușinoasă pentru cei care cumpărau fără măsură!

Nici Salvarea nu a mai avut atâția solicitanți, bolnavi de băutură sau îmbuibare. Omul bea și mănâncă mai mult când e într-un grup mai mare, parcă întrecându-se să arate cât de mult încape în burta lui. E cunoscut faptul că mâncarea în exces face mai mult rău sănătății decât fumatul și alcoolul la un loc, iar noi suntem în top și la acest capitol, după cum vedem pe siluetele multor concetățeni. Natura și Pământul ne mulțumesc în felul lor pentru liniștea oferită în această perioadă în care n-am mai umplut marea și muntele cu gunoaie, ca în anii precedenți.

10 peisaje de vis care te fac sa te bucuri ca vine primavara

Oamenii inventivi și răbdători au învățat multe stând acasă și punându-și mintea la contribuție. Despre cum se poate face școala prin Internet e un exemplu la început, dar care poate aduce o revoluție în învățământul modern. Unii s-au deprins să se tundă singuri și vor continua în viitor, alții au prins din nou gustul lecturii, a gătitului acasă, dar mai ales a lucrului la domiciliu, prin care se eliberează atâtea birouri și se economisesc bani și timp din deplasarea la locul de muncă.

O altă lecție importantă pe care ne-a impus-o noul coronavirus e că nu-i bine să ne bulucim cu diferite ocazii, nu neapărat necesare. Ne îmbulzeam la meciuri de fotbal care se terminau cu bătăi între suporteri, ne înghesuiam la mega-concerte unde se consumau băuturi și alte substanțe interzise, ne împingeam și ne călcam în picioare la pupatul moaștelor, mergeam oriunde se anunța un eveniment care adună laolaltă mulți oameni. Spre bucuria hoților de buzunare, a cerșetorilor și a teroriștilor, ultimii acționând tot mai des în țările occidentale. Cred că au intrat în șomaj și aceste categorii sau trebuie să se reprofileze.

Suntem în stare să ne schimbăm obiceiurile sau ne vom tot plânge cu gândul la ce am pierdut? Avem răbdarea și judecata să alegem ce e bine și să mergem mai departe sau vom tot arăta cu degetul spre cei pe care-i considerăm noi vinovați pentru această situație? Omul s-a adaptat de-a lungul mileniilor la alte stiluri de viață și astfel a supraviețuit. Avem ocazia să fim printre primii care trebuie să suporte o nou stil de viață, iar asta poate fi o oportunitate pentru cei tari și conștienți. Hai să fim cât mai mulți din aceștia!

Pe urmele tatălui (9)

”Nimic nu e întâmplător, iar coincidențele pot deveni oportunități”, rememora Delia din cugetările tatălui ei . O astfel de coincidență plăcută era și revederea fostului partener de serviciu și prietenul cel mai bun al părintelui său. S-a întâmplat la cafeneaua de peste drum, unde polițiștii erau cei mai fideli clienți, nu numai datorită proximității, ci și a gustului foarte apreciat al licorii. Nu-l mai văzuse pe ”bătrânul” polițist de câțiva ani, imediat după ce acesta se pensionase pe caz de invaliditate. Nenorocirea a venit în încăierarea din acea noapte fatidică în care tatăl ei a fost înjunghiat și i s-a sustras pistolul de către criminal. Țiganul l-a împușcat în rotula piciorului drept pe colegul lui, cauzându-i o rană care era cât pe ce să-l coste viața. A scăpat ca prin minune, după o hemoragie masivă, însă piciorul i-a rămas cu sechele, impunându-se ajutorul unui baston pentru deplasare. Toate aceste fapte erau consemnate în dosarul cazului, pe care tânăra îl știa pe de rost.

Nea Matei a văzut-o primul și i-a făcut semn să vină la masa lui din colț, iar chipul Deliei s-a luminat de bucurie. Era singura persoană cu care îi plăcea să depene amintiri din viața edenică, când erau o familie completă, fără să simtă durerea pierderii celui drag, așa cum se întâmpla când vorbea cu mama sa.

– Ce surpriză minunată să vă văd, nea Matei!, exclamă ea în timp ce-l pupa pe obraji și îl îmbrățișa ca pe un tată. Dar când ai venit din Germania și de ce nu mi-ai dat de veste?

– Și eu mă bucur mult să te văd, frumoasa mea agentă, îi răspunse cu același entuziasm fostul polițist. Sunt acasă de vreo trei luni și am crezut că te-a informat Cosmin, doar sunteți colegi apropiați.

Cosmin era unul dintre cei doi fii ai lui Matei, însă Delia a crezut că nu-i necesar să-i spună acum că acesta era bucuros să o șicaneze ori de câte ori avea ocazia.

– Probabil a omis sau n-am fost eu atentă, mai ales de când sunt cu gândul la cazul pe care-l investighez, încercă Delia o justificare.

– Felicitări, draga mea! Am auzit și sunt convins că tatăl tău ar fi tare mândru de tine. Ia loc și bea o cafea cu bătrânul pensionar care te iubește ca pe fiica lui, de care n-a avut parte.

– Desigur, nea Matei, dar nu spune că ești bătrân la jumătatea vieții, îi răspunse zâmbind tânăra. O voi savura pe cea de la mine, bucurându-mă de compania dumitale în loc de cea a dosarelor. Aștept să-mi povestești cum au fost cei șapte ani petrecuți la Robert, în străinătate. Și ce-ți mai face piciorul…

– Șase ani, dar oricum prea mulți și cu mult dor pentru aceste locuri, ținu să menționeze bărbatul, în timp ce sorbi cu eleganță din cafea. Robert al meu e bine, iar piciorul mi-e tot așa, doar inima parcă mi-a întinerit și ar vrea să zburde ca în vremurile de altădată. Am auzit că a ta s-a oprit din zburdat și s-a legat de un tânăr… jandarm, dacă nu mă înșel. Cum vă înțelegeți?

– Bine, în general, dar avem și noi problemele noastre, ca orice cuplu, se destăinui jenată Delia. Încă nu ne-am cununat, deși mama abia așteaptă ziua aceea, ca și cea în care voi deveni mamă. Visul ei…

Nea Matei o privi adânc în ochi, bănuind că adevărul nu vrea să iasă de bunăvoie la iveală nici de această dată.

– Și care-i problema?, o provocă el. Mama ta are dreptate și nu văd de ce nu-i faceți aceste bucurii cât mai repede. Căsătoriți-vă, faceți mulți copii frumoși ca voi și educați-i în spirit românesc. Nu vezi ce vremuri trăim? Vin emigranții, ne ocupă pământurile, ne înlocuiesc limba și obiceiurile, ne iau fetele și le schimbă religia, după care toarnă o droaie de copii musulmani. Țiganii se înmulțesc și ei ca iepurii, iar românii migrează în lumea toată sau se retrag în cercul lor tot mai strâmt, în casele tot mai asaltate de violența fanaticilor, a răufăcătorilor. Ești tânără, sănătoasă, frumoasă și deșteaptă. Viitorul poporului nostru stă în oameni ca tine și ca logodnicul tău. Am văzut ce se întâmplă în alte țări, deci știu ce vorbesc.

Bărbatul vorbea exaltat, de parcă era la o tribună oficială, iar cuvintele îi făcură pe clienții de la alte mese să se întoarcă spre el, curioși sau mirați. Aspectul bine îngrijit și chipul de o hotărâre convingătoare erau argumente importante pentru a da greutate afirmațiilor sale și toleranță în fața auditoriului de ocazie. Urmă o pauză, după care tot el reveni cu un glas șoptit adresat Deliei:

– Sau nu puteți avea copii?! Știi că mie poți să-mi spui orice.

Tânăra simți o oarecare jenă, mai ales că nu-l mai văzuse pe nea Matei de mulți ani. Pe atunci era adolescentă și, într-adevăr, nu avea secrete față de el, dar tânăra din ziua de azi simțea că sunt niște limite în problemele familiale. Și totuși, omul acesta părea că o cunoaște atât de bine de parcă ar fi fost mereu alături de ea. În plus, de ceva vreme simțea nevoia să se descarce în fața unei persoane de încredere, iar acum avea ocazia.

Beți două cești mari de cafea pe zi și nu veți mai avea probleme ...

va urma

 

Mozaic umoristic

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Soția e obligată să dea mâncare soțului, pentru că, conform tratatului de la Geneva, oricare prizonier are dreptul la o masă caldă.

* Îți dai seama că românii stau bine la capitolul violență domestică și din faptul că spațiul din jurul casei se mai numește ”bătătură”.

* Suntem așa de frumoși pe FACEBOOK, că-i păcat să ne vedem în realitate.

* Studii recente arată că vremea rea știe exact unde ești în concediu!

* Știi de ce cântă păsările dimineața atât de frumos?
Pentru că nu trebuie să meargă la lucru!

* Femeile sunt așa de mișto! Fiecare bărbat ar trebui să aibă măcar două, trei!

* – Unde mi-ai umblat toată noaptea?
– La amant!
– Femeie, ai 60 de ani, termină dracului cu… fanteziile!

* Dumnezeu a creat în primul rând bărbatul, după aia a creat femeia și, când a văzut ce a făcut, a creat alcoolul.

* Ora de dictare în clasa a patra. Mircea îi șoptește colegului:
– Auzi, Alecule, scriem deja de un sfert de oră. Nu crezi că ar fi cazul să mai punem și o virgulă?

* Țiganu’ către cumătru’-său:
– Să vezi, mâncați-aș, ce perie pentru WC a cumpărat nevastă-mea!
– Și cum e?
– Merge, dar ziarul era mai bun.

* Posibile subiecte pentru BAC 2020
1. Bătălia de la LIDL
2. A doua cădere a orașului Suceava
3. Luptele de la Țăndărei
4. Tratarea psihică a părinților izolați cu proprii copii
5. Din Ordonanța Militară nr. 35/2020
6. Scrieți 5 rețete de pâine fără drojdie.

* Poate ar trebui să știe și tinerii că până în anul 1989 România era atât de săracă încât făcea salamul din carne.

* ”Cică 100 de ml de pălincă înainte de culcare ajută. Ieri seară m-am culcat de șase ori”.

* Sfat:
Nu te însura, până n-o demachiezi..
Nu te mărita, până nu-l îmbeți!

* Vând televizor cu Covid-19 în el, pe toate canalele. M-am săturat de el.

* Proverbul ăsta l-am învățat de la bunicu: nu contează de câte ori cazi, important e să nu spargi sticla!

* ”O să te fac să-ți pierzi mintea”, îmi spune.
Bă, lasă mintea, oricum nu am… Cu kilogramele poți face ceva?

* Pentru o relație sănătoasă, faceți mișto unul de altul de cel puțin trei ori pe zi!

* Am început să port mască și în casă, ca să nu mai mănânc așe mult!

* Or zâs ăștia de la Meteo că azi o să plouă și să nu merem nicăieri fără umbrelă…
Unde? În camera mare, ori în bucătărie?

* Legenda spune că dacă te gândești la cineva înainte de a dormi, acelui cineva i se rupe de tine și doarme!

* Ion credea că Maria e nebună după el. După ce s-a însurat cu ea, a înțeles că era nebună și înainte de el.

* – Vecină, unde ți-e soțul? Nu l-am văzut de o săptămână. E cumva bolnav?
– Nu e bolnav…, l-am tuns…

* La spital:
– Cu ce dotări se mândrește spitalul dumneavoastră?
– Toate asistentele noastre au silicoane!

* Dialog pe stradă:
– Uite ce frumos au înflorit copacii noștri!
– Tu uită-te după polițiști, nu după copaci!

* Mă oprește un echipaj. Polițistul:
– Simt miros de alcool!
Eu: – Păi dacă nu stai la 2 metri…

* Nimic nu se compară cu o zi de odihnă după o săptămână obositoare de stat degeaba…

 

Cand copiii iau partea unui parinte - Psiholog pentru copii

* Mulți părinți o iau razna în perioada asta, în casă cu copiii lor. Trebuie să suporte educația pe care le-au dat-o…

* Vaccinarea ar trebui testată pe politicieni. După trei luni, dacă mai trăiesc, ne vaccinăm și noi.

* Școala online:
– Doamnă profesoară, mâine și poimâine lipsesc, că n-a plătit tata netu’!

* – Tu, Rozi! Ți-am zâs vreodată cât de bine gătești?
– Nu, niciodată!
– No, și atunci, după ce dreku tăt faci de mâncare?!

* – Mamă, vreau să mă tatuez!
– Adu cureaua, să începem operațiunea!

– Și zici că patronul era bine dispus când i-ai zis să-ți mărească salariul?
– Cred că da, că s-a prăpădit de râs.

* Cineva a întrebat dacă corona virus este transmisibil și de prin țânțari. Hai, acuma dați-le idei să mai umblăm și cu sitele pe noi!

* După 15 Mai, noi ăștia căsătoriți, revenim la modelul vechi de declarație: Unde ai fost? Da’ cu cine? Mai stai mult?