Pe urmele tatălui (12)

 

S-a predat poliţiştilor de Ziua Îndrăgostiţilor, sătul de ...

”Fii pregătită pentru orice, ca viața să nu te ia niciodată prin surprindere”, își aminti Delia de o altă vorbă a tatălui. Era tare sfătos părintele său, iar ea nu s-a interesat niciodată dacă aceste cugetări îi aparțineau sau le împrumutase de la predecesori mai mult sau mai puțin celebri. Cum ar fi Herbert Harris, ale cărui cuvinte de încurajare îi răsunau acum în minte: ”Nu contează de câte ori ai căzut. Contează de câte ori te-ai ridicat de la pământ și ai mers mai departe, spre a-ți împlini visul”. Combinând ambele citate, tânăra putea spune că s-a pregătit pentru orice căzătură, fiind hotărâtă să se ridice iar și iar de la pământ. Teoretic pare mai simplu, dar când căzătura e atât de dureroasă încât te amețește, e mult mai greu să-ți amintești sfaturile, să te bazezi pe judecată și să apelezi la tăria pe care credeai că ai acumulat-o. Mai ales dacă a fost lovită în organul cel mai sensibil – inima -, de către omul la care se aștepta mai puțin – logodnicul.

– Trebuie să ne despărțim!, a fost expresia spusă cu calm de Răzvan, dar percepută ca o lovitură de pumnal de cea căreia îi era adresată.

– Poftim?!, a venit reacția de uluire.

Delia a fost crescută cu concepția că iubirea vine cu adevărat o singură dată și nu mai pleacă, indiferent de câte ajustări și compromisuri trebuie făcute pe parcurs. Își făcuse planuri pentru orice situație, în care numitorul comun era dragostea nealterată dintre ei. Conform îndemnului ”Fii pregătită pentru orice…”, s-a gândit și la pierderea dragului ei, dar momentul și modul în care se întâmpla a bulversat-o. Nu putea concepe să existe un motiv destul de întemeiat pentru ca ei doi să se rupă unul de altul, indiferent de problemele inerente oricărui cuplu. Oare s-a întâmplat ceva grav, iar ea nu a fost atentă din cauza serviciului?

– Mă mut în altă parte chiar din seara asta, îi confirmă tânărul, evitând să o privească în ochi.

– Tot nu înțeleg, murmură fără vlagă Delia. Ce s-a întâmplat? Ți-am greșit cu ceva?

Abia acum se apropie Răzvan de ea, o cuprinse cu mâinile de umeri și o privi cu reproș:

– Mă mai întrebi? Tu chiar nu te vezi? Pentru că eu nu te mai recunosc fizic și nici moral. Te-ai tuns ca un băiețoi și te-ai vopsit în roșu, doar ca să fii acceptată între prostituate. Te-ai tatuat ca un pușcăriaș și ți-ai pus belciug în nas, mesteci gumă aproape la orice oră și te îmbraci exact așa cum îți displăcea să le vezi pe altele. Îți petreci zece ore la serviciu, purtând o perucă făcută din părul tău frumos și pozând într-o polițistă respectabilă, iar serile te infiltrezi printre cele mai depravate personaje. Eu patrulez cu colegii pe lângă tine și sunt nevoit să întorc capul, pentru a nu te aresta și apoi a mă face de râs. Iar asta nu e decât o parte din ce s-a întâmplat și la care am tot închis ochii până acum. Nu mai suport, mi-a ajuns până peste cap la câte probleme mai aveam deja.

Tânăra îi susținu privirea cu un sentiment vădit de durere și compătimire, dar el se depărtă imediat după ce-și termină expunerea. Îl înțelegea perfect, iar acum îi părea rău că nu l-a consultat în legătură cu fiecare amănunt care putea afecta și viața lor intimă. Măcar să-i dea impresia că părerea lui contează, să nu creadă că-i exclus din deciziile pe care oricum le-ar fi luat. Așa înțelegea ea să-și îndeplinească misiunea, singura modalitate în care putea să aibă succes. Doar acum își dădea seama că a făcut o alegere crucială: profesia în detrimentul iubirii ce părea intangibilă. Totuși, mintea ei nu era pregătită să accepte o pierdere atât de mare și o perspectivă atât de sumbră: singurătatea.

– Îmi pare foarte rău, dragul meu, trebuia să-mi spui ce te doare și te înțelegeam, nicidecum să înduri în tăcere și să răbufnești dintr-odată. Știi foarte bine că tatuajele nu sunt permanente, părul o să-mi crească la loc, în culoarea lui naturală, iar comportamentul de pe stradă e doar un rol la care voi renunța cu plăcere când voi avea rezultatele scontate. Ăsta-i riscul meseriei, pe care mi-l asum așa cum o faci și tu când e cazul. Amândoi vrem să ne facem treaba bine, dar circumstanțele sunt diferite. Contează că ne iubim și trebuie să ne înțelegem, mai ales în aceste momente. Și tu mă iubești, nu-i așa?

Răzvan era ocupat cu împachetatul unor obiecte de îmbrăcăminte și întârzie cu răspunsul. Doar când întrebarea se repetă, se auzi și vocea lui:

– Nu știu… Ce rost ar mai avea iubirea asta? Fără viitor, fără copii…

De data asta a fost rândul Deliei să se proțăpească în fața lui și să-i spună răspicat:

– Ce rost are o iubire?! Cum poți să întrebi așa ceva când ești îndrăgostit? Iubirea e un rost în sine, fără explicații și motive. Dar dacă tot vrei și un motiv, îți dau o veste pe care mă pregăteam să ți-o spun într-o atmosferă mult mai plăcută: sunt însărcinată!

 

va urma

42 thoughts on “Pe urmele tatălui (12)

  1. “sunt însărcinată!”… Magistral se deruleaza firul Ariadnei prin labirintul frazelor, iar aceste doua cuvinte,- intuitia îmi spune – cred ca reprezint cheia “cutiei Pandorei” care va deschide noi portaluri, ramificatii si conexiuni labirintice spre iesirea din dilema sistemelor”matrix” în care sunt angrenate personajele superbelor scene imaginate, gândite, dezvoltate, amplificate, colorate conturate, exprimate si expuse în acesasta expozitie de mici tablouri, care încânta cititorul pasionat de enigmele infinite ale vietii rational-sentimentale multidimensionale. Merci ! 🙂
    Zile senine binecuvântate cu multa inspiratie, bucurii infinite, pace si multa sanatate, draga Petru !

    1. Se poate constata că sarcina e o surpriză des întâlnită în această poveste, ca o epidemie care le afectează pe femeile/fetele frumoase din această urbe. Cred că vârful acestei epidemii s-a atins acum, când și personajul principal este afectat, dar mai departe nu se pot face decât presupuneri. Așa cum fac și eu, până când va trebui să aleg calea prin care se ajunge la rezolvarea puzzle-ului. Nu știu precis cât va dura, dar știu sigur unde trebuie să ajung.
      Mulțumesc efervescent pentru analogiile măgulitoare și gândurile bune, exprimate prin urări pe măsură, dragă Iosif. Tot ce-i mai bun și sănătos îți doresc, la rândul meu!

  2. Greu sa “repari” o iubire de dragul unui copil…cel putin asa vad eu lucrurile…dar poate continuarea ta imi va demonstra contrariul 🙂
    Zi cu lucruri frumoase, Petru 🙂

    1. Ai perfectă dreptate! Și totuși, sunt atâtea cazuri în care cuplurile au crezut că apariția unui copil în familie o să revigoreze relația. Ne place să învățăm pe propria piele. 😉
      Gânduri bune și sentimente nobile, Dana! 🙂

  3. Fain cum ai dezvaluit identitatea lui Nico. Ssst, n-o sa spun nimanui, ma simt aiurea sa scriu asa ceva. Daca vede cine nu trebuie?? :))) Cat despre testul de sarcina, aici e-aici! Ma duc sa imi iau unul, chit ca am 55 de ani. Deja toti/toate devin suspecte! :))))

    1. Eu cred că mulți au bănuit cine-i Nico, însă au fost drăguți și nu au vrut să spună. Așa cum și tu ești discretă și nu deconspiri aici ce intuiești deja. 🙂

      1. Cred că deja m-am învățat cu surprizele ce ni le pregătești și nu mai lansez ipoteze. Prefer să mă las captivată de imaginația ta, nu de a mea, în aceste povestiri. Cât pot… 😀

      1. Dar eu? 😉
        Cand imi place o carte, nici somn nu am, asa e si cu ceea ce scrii tu! Ma gandesc la ceva, insa apare ceva neasteptat, suspans, e tare fain! Felicitari cu tot dragul! O dupa amiaza placuta! 😉☕🤗🍀

  4. Wow,wow….. se complica iubirea 🙂

    Cam dimineata ptr. a servi o cafea dar nu am mai avut somn si am inceput nevigarea pe net ,singura mea relaxare de dimineata 🙂

    O zi placuta si racoroasa cum este la Braila ,sa ai Petru! ❤

    1. Niciodată nu e prea dimineață pentru o vizită cu cafea, Anușka! 🙂
      Chiar dacă eu am venit mai târziu, o consum cu aceeași plăcere și mă bucur la fel de mult pentru comentariul tău. Mai ales că și-au făcut apariția norii și răcoarea odată cu ei. Din care îți doresc și ție, alături de multe alte satisfacții, dragă prietenă! ❤

  5. Un episod trist. Sacrificiile făcute pentru serviciu, atunci când depășesc cu mult niște limite acceptabile, pot duce la asemenea rupturi dureroase… Și asta se întâmplă mai mereu, atunci când unul din parteneri pune mai mult preț pe datoria profesională, decât pe relația cu omul iubit…
    Numai bine, dragă Petru și zile pline de bucurii și…. multă inspirație! 🙂

    1. Cam așa e viața de polițist, după cum am văzut și în filme sau am auzit de la alții. Atunci când acesta își face datoria cu pasiune, pune suflet și timp în cazurile primite. Firește că sunt și polițiști care preferă să facă burtă, aproape de bucătărie și soție sau de gogoșile din oraș.
      Mulțumesc călduros și îți doresc tot ceea ce te poate bucura și îți poate înfrumuseța viața, dragă Alex! 🙂

  6. Super, veste minunata pentru Delia,Sa vedem reactia lui Razvan,mai pleaca?O zi minunata iti doresc!:)

    1. Bună dimineața și săru-mâna pentru cafeaua de joi, Anușka! 🙂
      După ce o savurez aici, mă pregătesc pentru raidul de joi, care se încheie și astăzi cu coada de la plăcinte. De acolo se aprovizionează toată scara blocului meu (ce-i drept suntem doar patru) și ar fi o lipsă de respect să renunț la acest deliciu. 😉
      O zi cel puțin la fel de plăcută îți doresc și ție, dragă prietenă! ❤

  7. Avantajul de a citi multe episoade odată, înțelegi că lămâia era pentru alte grețuri și nu pentru morgă 😅. Cât privește pe Televizor, am avut un coleg care se numea Ceascucuc! Imi amintesc că nici dirigintele n-a putut fi serios decât cu mare greutate la prima strigare de catalog. Nici Ceascucuc nu știa de ce l-au numit așa părinții dar lui îi plăceau la nebunie … ceasurile de mână. Cât am mai aflat despre el, ajunsese bine, ceasornicar prin Lyon 😄.
    Spor la scris!

    1. Faza cu lămâia poate fi derutantă, dar o să-ți dai seama din capitolul/capitolele următoare. 😉
      Cât despre nume predestinate, e bine când chiar își fac efectul. La Tivi n-a fost cazul, pentru că plăcerea privitului la micul ecran era doar a părinților.
      Mii de mulțumiri și urări benefice! 🙂

  8. “Îndrăgostitul” ăsta, care dă bir cu fugiții dintr-atâta – că s-a tuns, a vopsit părul roșu și s-a tatuat – numai îndrăgostit nu este.
    Am răbdare să ne spui motivul real pentru care o părăsește.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.