Pe urmele tatălui (12)

continuare

De data asta, privirile li s-au întâlnit într-o încrucișare de exprimări total diferite. Uimirea de pe chipul tânărului era fenomenul cel mai intens, iar Delia căuta în în el măcar o nuanță de bucurie, surprindere plăcută sau iubire resuscitată. Din păcate, acea uluire venea mai degrabă cu neîncredere, redată de altfel și în cuvinte:

– Ești jalnică dacă ai ajuns să apelezi la astfel de trucuri. Știi foarte bine că nu pot fi tată, dar continui să-mi amintești acest lucru.

– Mă privești în ochi și nu mă vezi, îi spuse cu patos tânăra. Îți vorbesc cu toată sinceritatea și tu nu mă auzi, dragule. Chiar nu mă cunoști dacă insinuezi că aș minți doar pentru a te păstra lângă mine. Dacă vrei, îmi fac un test de sarcină în fața ta, ca să te convingi și pe această cale că minunea pe care am așteptat-o s-a înfăptuit. Doctorul o fi avut dreptate, dar uite că un ”alergător” de-al tău a ajuns la țintă, iar noi vom avea un copil.

Răzvan nu se lăsa convins, închise ochii, dădu din cap a negare vehementă și se așeză extenuat pe fotoliu. Era clar că avea la bază motive pe care logica lui le găsea infailibile, însă glasul prin care le făcu cunoscute deveni mai temperat.

– Minuni de astea se întâmplă doar în filmele cu final fericit, iar eu nu mai sunt un băiețaș care să creadă. Pe undeva mă bucur să aflu că vei fi mamă, ca să nu mai am mustrări de conștiință. Astfel, despărțirea noastră nu produce nicio victimă, fiind rezultatul firesc al circumstanțelor.

– Ce tot spui acolo?, întrebă Delia derutată.

– Hai să nu ne mai învârtim după cireș, continuă pe același ton tânărul. Ne-am îndepărtat de mai multă vreme și nici sex nu mai făceam cât s-ar fi cuvenit. Eu cu munca, tu cu munca, și amândoi cu alt anturaj. Era cât se poate de firesc să găsim pe cineva care să ne satisfacă spiritual și fizic.

Delia simțea că se învârte camera cu ea, de aceea trebui să se așeze pe marginea canapelei.

– Cuuuum?!, rosti cu evidentă nervozitate. Acum o să mă învinovățești și de infidelitate? Trebuie să mă jur că ți-am fost credincioasă, doar pentru că tu ai călcat strâmb?

– Nu trebuie să te prefaci mirată și nici ofensată, încercă să o calmeze tânărul. Această minune de care te bucuri are o explicație cât se poate de lumească, respectiv un bărbat capabil de reproducere. Și cine poate fi mai potrivit pentru asta decât un coleg de muncă cu care petreci toată ziua și care – ce să vezi? – are o etnie renumită pentru capacitatea de a turna copii cu nemiluita.

– Nu mi-am închipuit că ai putea fi atât de josnic, reacționă cu lacrimi în ochi Delia. Că ai putea avea astfel de gânduri și să mă înșeli pe aceste considerente, în timp ce eu te iubeam cu toată ființa mea. M-ai mințit atâta vreme și în atâtea privințe încât nici nu mai știu ce să cred. M-ai iubit cu adevărat vreodată? Ești cu adevărat steril sau era o găselniță prin care mă îndepărtai?

– Liniștește-te și hai să ne despărțim civilizat. Te-am iubit, la început, dar te-ai schimbat într-o femeie cu ambiții de bărbat. Eu am nevoie de feminitate, de o persoană caldă care să mă aștepte acasă cu brațele deschise, cu zâmbetul mereu pe buze și dornică să asculte cum mi-a fost ziua. Dar tu îmi făceai concurență cu cazul tău ”interesant” și ideile de detectiv. Asta m-a îndepărtat și a făcut să-mi caut un refugiu în brațele unei femei obișnuite, chiar dacă e cu șase ani mai în vârstă și are doi copii, frumoși de altfel. Apropo, dacă ar fi fost să se întâmple o minune, ea ar fi rămas gravidă, după cât de ușor i s-a întâmplat cu fostul ei bărbat.

Delia ar fi vrut să-și arate tăria pe care se baza în momentele cele mai grele, dar lacrimile nu o ascultau. Citadela pe care o construise cu atâta migală și încredere se sfărâmase ca un glob sensibil de sticlă, după câteva cuvinte pentru care nu prevăzuse apărarea necesară. Plângea cum nu o făcuse de mult și îi era rușine că-și arăta slăbiciunea în fața  celui care nu mai merita niciun respect. A fost oarbă de dragoste, de nu a intuit nimic din ce se întâmpla cu relația lor, cu bărbatul pe care-l considerase un sprijin solid? Acum se ridica un văl de pe ochii ei, iar ceea ce vedea o durea prea tare, o înspăimânta și o descuraja când se gândea ce-o mai așteaptă. O sămânță i se dezvolta în pântecele, iar cel pe care-l crezuse implicat îi repeta mereu că-i imposibil să fie tată. Dacă avea, totuși, dreptate? Ce altă explicație ar putea exista, din moment ce nu avusese contact sexual cu nicio altă persoană? Își aminti cazul la care lucra și se cutremură la gândul că ar putea deveni, la rândul ei, o victimă printre atâtea altele. Dar cum s-ar fi putut întâmpla, din moment ce a fost tot timpul lucidă, nimeni nu s-a apropiat prea mult și nici intenții de acest fel nu a observat?

Ecografiile în sarcină – ghid complet | SfatulMamicilor.ro

 

 

34 thoughts on “Pe urmele tatălui (12)

  1. Frumoasa secventa si pilduitoare, ca un déjà-vu în lumina si plin soare! 🙂 Intuitia îmi spune, ca-n viitor va fi bine. Orice-n viata aceasta ni se pare rau, e permis si tolerat de catre Dumnezeu.
    O zi de vara binecuvântata cu pace si relaxare reala, adevarata, draga Petru !

    1. Intuiția ta funcționează foarte bine și de această dată. În plus, ca o justificare pentru necazurile din viață și povestiri, se poate aminti și zicala care spune că tot răul e spre bine. Doar răbdare și încredere să avem.
      Chiar se întrevede o zi pe măsura urărilor tale, de care îți doresc să ai și tu parte, dragă Iosif!

  2. Trebuie să recunosc, așa se întâmplă în viața reală și niciodată nu-i totul pe atât de romantic, pe cât ne-ar fi plăcut nouă să fie… Cu toate acestea, aș mai spune că -de obicei- tot răul e spre bine și astfel, constat că mi-a plăcut mai mult episodul decât dacă tânărul ar fi rezonat cu fata în simțire. Îmi pare bine că se continuă cu suspans povestea Deliei și abia aștept să-i citesc continuarea. 🙂

    1. Se pare că am gândit a fel, apelând la aceeași zicere dătătoare de speranță. Adesea, răul pe care îl vedem e de fapt o răscruce care ne permite să alegem o cale mai bună pentru viața noastră. Am pățit-o cu toții și nici eroii povestirilor nu pot face excepție, din moment ce sunt inspirați din realitate.
      Săru-mâna cu aleasă mulțumire, Cristina! 🙂

  3. Asta da, dilemă…
    Cît despre Răzvan… “un număr dintr-o serie”. Citat perfect din “Un animal înzestrat cu rațiune” – de delfini e vorba în carte 🙂

  4. Ups! Am căzut de pe cal… 🙂 Vreau să spun că de la începutul povestirii, conform firii mele năstrușnice și care se împinge iute cu închipuirea, n-am avut răbdare și mi-am construit singur câteva piste de anticipare. Până acum bifam mulțumit că mosorul se deșiră cum trebuie… Iată că acum a venit un episod în care teoria mea nu mai ține și… Gata!… Mă fac cuminte și aștept ca toată lumea, ceea ce ne oferi. Sunt un cititor liniștit de acum…
    Ba, nu! Mă pun în rând cu cei care te îndeamnă să vii mai iute cu celălalt episod 🙂

    1. Sincer mă bucur că nu mi-ai anticipat pista pe care m-am înscris, pentru că mă bazez foarte mult pe surpriza și originalitatea cazului, fie el fictiv sau posibil realist. Desigur că mai am de făcut câteva pregătiri până în vârful intrigii, dar sper să-ți mențin interesul și să nu te dezamăgesc la final. Știu că ai răbdarea unui povestitor și cititor de cursă lungă. 🙂

  5. Ohhh! Razvan sa comportat cat se poate de respingator cu Delia! Sa vedem cat mai curand ce se va intampla!O seara excelenta iti doresc!:)

    1. ”Cât mai curând” e un termen relativ, prin care eu înțeleg ”în următoarele săptămâni”. Dar tu ești o fată îngăduitoare și de aceea meriți cele mai frumoase zile de vară, dragă Gabi! 🙂

    1. Tot ce se poate, dar s-ar putea ca necazul cel mare să vină din altă parte. 😉
      Mă înclin cu recunoștință pentru vizită și cafea, Anușka! E foarte bună, pe o vreme plăcută și într-o zi cu speranțe! 🙂
      O zi și mai promițătoare îți doresc, la rândul meu, cu soare în suflet și zâmbete molipsitoare pe chip, dragă prietenă! ❤

  6. Salve prietenești din Seiniul însorit, Alioșa! 🙂
    Sper să ai și tu același succes în punerea la zid a ”Trădătorilor de neam și țară”, precum îmi doresc eu să deconspir pe acel sau acei tați misterioși din această povestire! 😉
    Mii de mulțumiri pentru vizită și tot atâtea urări de succes în tot ce-ți propui, Sandule! 🙂

    1. Săru-mâna cu mii de mulțumiri pentru urări și încurajarea prin cafeluță, Anușka! 🙂
      Să ne fie ziua reușită la amândoi și la toți prietenii noștri, ca să ne bucurăm împreună! ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.