Pe urmele tatălui (13)

 

Primele imagini oficiale cu noul Dacia Duster! Schimbarile sunt

Ursu nu obișnuia să comenteze ordinele pe care le primea de la Jucător, prin colegul său mai dezghețat la minte. De data asta, însă, chiar și lui i se părea ciudată misiunea, iar asta îl făcea să-și exprime nedumerirea cu glas tare.

– Nu înțeleg de ce trebuie să șutim o mașină ieftină, când sunt atâtea bijuterii pe roți care ne așteaptă. Stăm aici ca proștii și pândim o vilă ca oricare alta, cu un autoturism românesc de duzină, în loc să ne aventurăm la un BMW, un Peugeot sau Lamborghini.

– Ți-am spus de atâtea ori că ordinul nu se discută, i-o tăie Lupu. Șefului i s-a pus pata pe mașina asta, nu știu din ce motive, dar probabil că are un client care plătește bine. Nu poate fi o problemă, nu-i așa, Piciule?

Întrebarea îi era adresată unui tânăr de vreo 20-25 de ani, care stătea pe bancheta din spate a mașinii și făcea poze mașinii parcate dincolo de poarta metalică. Era un băiat subțirel, cu părul blond și degete subțiri, ca de pianist.

– Pentru mine e o joacă de copil, îl asigură acesta cu o voce adolescentină. Am săltat fără probleme și un Ferrari, darămite o Dacie Duster. ”Terminatorul” meu e infailibil.

Și, ca să fie mai convingător, își scoase din geantă un aparat impresionant pe care-l agită ostentativ în fața celor doi bărbați.

– Ok, dar e foarte probabil ca autoturismul să aibă detector GPS, așa că trebuie să ne mișcăm repede și să ajungem în subteran înainte de a fi depistați, îl atenționă Lupu. Repetă încă o dată fiecare pas, ca să ne coordonăm și să parcurgem rapid cei douăzeci de kilometri.

– Bineee…, deschid poarta cu metoda mea, mă strecor până la ușa mașinii, ca o pisică neagră, iar de aici intră în rol aparatul acesta, care deschide ușa, dezactivează alarma și pornește motorul. Ies pe poartă cu grație, iar voi mă urmăriți în goana mare până la garajul șefului. Floare la ureche.

– Ai grijă că abia s-a înserat și văd lumină la etaj. Gazda e acasă și ar trebui să coboare peste un sfert de oră, de aceea a lăsat mașina în afara garajului. I-am învățat deja programul, de când îl filez.

Tânărul nu consideră că mai e nevoie de un răspuns, așa că-și strecură Terminatorul înapoi în geantă, își trase gluga peste cap și ieși silențios pe ușă. Lupu și Ursu îi urmăreau fiecare mișcare, pregătiți să demareze când se impune. Grasul profită de ocazie și mai adresă o întrebare:

– Știi cumva cine locuiește aici? Și de ce poartă mereu portbagajul pe capotă, dacă-i rezident?

– Nu-i treaba mea să-i cunosc identitatea și toate ciudățeniile, răspunse colegul său. Știu doar că-i un bătrân pensionar, deci nu prezintă vreun risc… Dar ce naiba face copilul ăsta?!

Se așteptau ca Piciul să deschidă poarta, prin metodele lui de profesionist. Doar că, după un minut de încercări, acesta s-a văzut nevoit să schimbe planul și să escaladeze gardul. Celor doi nu le plăcea deloc modificarea făcută din mers, iar Ursu își exprimă temerea:

– Am o presimțire rea, măi Lupule.

– Taci și nu cobi!, îl repezi cel de la volan. Uite că intră cu bine în mașină și precis are el un plan de a deschide poarta.

Numai că planul Piciului i-a luat cu totul prin surprindere când acesta porni în trombă și forță cu toată viteza grilajul metalic.

– Drăcia dracului, ăsta-i nebun!, exclamă Lupu, demarând și pornind în urmărirea lui.

Ar fi trebuit să urmeze o cursă scurtă, dar cu pedala apăsată la maxim, mai ales că șoseaua de centură era pustie la ora asta. Numai că, după nici zece kilometri, Dusterul încetini și trase pe dreapta.

– Asta-i culmea!, se enervă și Ursu. Mă duc și-i trag o bătaie idiotului…

Au oprit și ei în spatele Piciului, alergând apoi și înjurând spre mașina oprită.

– Ce naiba te-a apucat, tontălăule?, i-a strigat Lupu, în timp ce deschidea portiera. Vrei să fim prinși?

– Nu știu ce s-a întâmplat, dar mașina asta nu-i normală pe dinăuntru, se scuză cu necaz tânărul. Uite ce bord sofisticat are, plus alte dotări din care n-am mai văzut nici la cele mai moderne autoturisme.

– Și trebuia să oprești aici ca s-o examinezi?, răcni și Ursu, respirând din greu după scurta cursă pe jos.

– Nu am oprit-o eu. Pur și simplu nu mai vrea să meargă, de parcă ar fi primit o comandă externă. Vă spun eu că-i ceva ciudat aici.

Lupu se gândi câteva secunde, timp în care Piciul examina aparatura, încercând să înțeleagă rostul ei. Operațiunea era compromisă și nu puteau risca să piardă timp cu remorcarea, gândi primul, după care ordonă:

– Treci în mașina noastră și hai s-o ștergem de aici, îi spuse tânărului. Parcă aud deja sirenele poliției, deci trebuie să ne grăbim.

– Stai două secunde să fac niște poze, îl rugă acesta. Sunt mai multe fire și o conductă care duc în portbagajul de deasupra, dar mă îndoiesc că-i doar pentru camera de luat vederi.

– De selfie îți arde ție acum? Treci în mașină sau te las aici!

Piciul reuși, totuși, să fotografieze bordul, interiorul mașinii și apoi portbagajul. Numai după aceea își luă pe umăr geanta și fugi după ceilalți doi colegi, în timp ce poliția se auzea tot mai aproape.

36 thoughts on “Pe urmele tatălui (13)

  1. O excelenta si imprevizibila schimbare de decor, un condiment excelent, magic, atragator, savurat de pasionatul cititor de aventuri ale cunoasterii, printre misterioasele si labirinticele tehnologii de ultima generatie ale descoperirilor, informaticii, roboticii & bioingineriei genetice, prin care cei de la vârf, sunt capabili sa manipuleze perceptiile simturilor primare ale întregii populatii planetare, doar dintr-o inteligenta miscare, asemeni pieselor de sah pe care doi jucatori profesionisti, îsi muta piesele din dotare. Merci fain, pentru superbul fragment ‘mesaj’ excelent ! 🙂
    O zi binecuvântata cu pace, soare si multa inspiratie si rabdare, draga Petru !

    1. Era nevoie de o schimbare de decor și de personaje, chiar dacă tânăra polițistă e protagonista. Mă bucur dacă alegerea mea a fost potrivită, mai ales că mașinile cu dotări sofisticate ne uimesc tot mai mult cu performanțele lor. Sper ca următoarele dezvăluiri să fie pe măsura așteptărilor, inclusiv în ce privește persoana care o deține. Întrebări sunt multe și a sosit vremea să găsim răspunsuri… pas cu pas.
      Ziua mi-e binecuvântă de urările tale, iar soarele ar fi doar un mic bonus, care oricum lipsește astăzi. Sănătate și vigoare îți doresc la rândul meu, dragă Iosif! 🙂

  2. Te joci cu mașina românească? Și eu am avut o Dacia care se oprea când voiau mușchii ei… 🙂
    Grozav, Petru! Mister și dinamism… Îmi place cum decurge!

  3. Interesant si palpitant e capitolul de azitazi,mi-a placut foarte mult.Astept cu mult interes continuarea! O seara faina iti doresc!:)

    1. Și curiozitatea mea e mare, mai ales în a vedea care o să fie reacția cititorilor. Voi avea ceva emoții, ca de fiecare dată. 🙂
      Săru-mâna pentru cafeluță și îți transmit urări din cele mai benefice, dragă prietenă! ❤

  4. Dacă PICIUL a reușit să FOTOGRAFIEZE și COVID-19 din portbagajul mașinii ,atunci, CINSTE lui 🙂
    iar dacă NU , rușine guvernanților care fac LEGI doar pentru NOI , căci pe ei, niște ipocriți mișei , nici în COT nu le pasă de VIRUSUL UCIGAȘ ! 😦
    https://www.luju.ro/raportarile-cu-mortii-de-covid-sar-in-aer-fostul-director-al-inml-medicul-vladimir-belis-se-indoieste-ca-toate-decesele-anuntate-de-autoritati-ca-fiind-provocate-de-coronavirus-au-aceasta-cauza-eu-pun-sub-semnul-intrebarii-categorisirea-ca-fiind-decese-ca?pdf

  5. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
    Încă nu am introdus Covidul în nicio povestire, dar dacă pandemia continuă în ritmul ăsta, o să fiu nevoi. Ca să respect realitatea și în această privință. Probabil că și alți povestitori vor face la fel.
    O zi faină și benefică, Sandule! 🙂

    1. Săru-mâna și pentru cafeluța de aici, după ce am băut una în căsuța ta, Anușka! Același gust sublim, dar totuși deosebit când e servită în altă locație. 🙂
      Îți transmit, în schimb, un mănunchi de raze de soare seinene, chiar dacă ai și tu. Plus cele mai calde urări pentru o zi minunată, dragă prietenă! ❤

      1. Eu am renuntat la auto când au inceput sa ma claxoneze in trafic. Am vândut masina cu cca 12.000 de lei (pe atunci 3000 euro) si plănuiaiam să apelez la taxiuri. Chiar facusem un calcul sa cheltui anual. Au trecut vreo cinci ani de atunci, dar n-am folosit niciodata taxiul.Cred ca din zgarcenie…
        E drept că s-au terminat si banii respectivi deoarece am schimbat acoperisul casei cheltuind 21.ooo de lei…
        Sănătate!

      2. Și eu o să renunța la autoturism, în anul în care o să-mi expire permisul de conducere, deci prin 2024. Oricum nu călătoresc mult, iar în caz de nevoie voi plăti pe cineva să mă ajute cu un drum. Eheee, dacă aveam cu cine, mergeam în fiecare an în stațiuni, la munte și chiar la mare.
        Să auzim de bine!

  6. Mi-ați dat emoții! Piciu e cățelul meu mic cât o pisică și nebun, agresiv ca un tigru flămând 😅.
    Acum că m-am lămurit cine e Piciu din poveste…. aștept continuarea! Și poate îmi iau un portbagaj miraculos 😅 Spor la scris și cât mai multă inspirație!

  7. Ce coincidență plăcută să nimeresc numele cățelului tău! Probabil că a știut Muza de ce să mi-l sugereze, pentru că nimic nu-i întâmplător. Dovadă e vizita, pentru care îți mulțumesc! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.