Pe urmele tatălui (14)

 

 

I.P.J. MEHEDINȚI - Structura Inspectoratului de Poliţie Judeţean ...

Prietenia dintre Marele Mic și nea Matei era trainică și veche de când s-au cunoscut. Toată secția știa că, dacă cel din urmă nu ar fi fost rănit și apoi pensionat, el ar fi fost acum pe scaunul din spatele biroului. Dar Matei nu era ranchiunos și nici nu-și învinovățea soarta, păstrând același ton părintesc pentru tinerii agenți și aceleași relații amicale cu cei mai în vârstă. Iar Mic aprecia fiecare întâlnire cu fostul coleg, invitându-l adesea la o cină în familia lui sau la un prânz stropit cu vin în cele mai îmbietoare restaurante din oraș. Sfaturile lui Nelu – cum îi spuneau doar cei foarte apropiați – în profesie și cugetările despre viață erau întotdeauna prețuite și foarte des transpuse în practică. De data aceasta, vizita pensionarului era făcută în biroul secției, iar gazda ținu să-și ceară scuze pentru acest inconvenient:

– Nelule, crede-mă că aș fi preferat să vorbim într-un cadru mai plăcut, dar formalitățile m-au obligat să te chem la secție, doar pentru a completa și semna o constatare de rutină.

Aceste cuvinte amiabile au fost urmate de o călduroasă strângere de mână, zâmbete luminoase din partea amândurora și o invitație pentru oaspete de a lua loc numaidecât.

– N-am uitat că ai probleme cu piciorul, așa că nu se cade să-l soliciți mai mult din cauza mea, continuă să-și exprime regretul Marele Mic.

Nelu i-a făcut un semn clar că nu-i nicio problemă, după care s-a așezat în fotoliul confortabil, pregătit anume pentru el. Și-a păstrat bastonul pe care-și sprijinea ambele mâini, ca pe un prieten de nădejde neînsuflețit.

– Simi, dragule, știi foarte bine că-mi face plăcere să-mi revăd locul de muncă și familia extinsă, ori de câte ori am ocazia, îl asigură nea Matei, cu zâmbetul de pe chip neștirbit. Aici mi-am petrecut cei mai frumoși ani și amintirile plăcute mă copleșesc într-un mod benefic. Iar ocazia asta e încă o bucurie, oricare ar fi motivul, un prilej de a vedea cu ochii mei cum mai merge treaba pe aici și dacă îți pot fi cumva de folos.

– Eu zic că avem motive de mândrie și oameni capabili, așa cum au fost pe vremea ta. Nu degeaba am primit diploma de cea mai bună secție de poliție din județ, trei ani la rând, iar anul trecut am ocupat locul patru pe țară. Însă, întotdeauna e loc de mai bine, pentru că infractorii sunt și ei tot mai inventivi și dotați cu aparatură de ultimă generație.

– Hmmm, am auzit că ați găsit cadavrul unui exploatator de prostituate, veni Nelu cu o concretizare. Știți care-i cauza morții lui?

– La subiect, ca întotdeauna, îl flată Simi. E vorba de unu’ zis Șpilu, găsit pe un câmp de lavandă, lângă niște stupi. Autopsia a stabilit că era alergic la înțepăturile de albine, iar el a avut parte de mai multe. Doar că nu se știe cum și de ce a ajuns el acolo, fiind posibil să fie ”ajutat”.

– Îmi amintesc de șarlatanul ăsta și nici eu nu cred că moartea lui a fost accidentală. Nasul meu de copoi bătrân îmi spune că la mijloc trebuie să fie mâna Jucătorului, pentru care lucra de ceva vreme. Cred că ar trebui să abordați această posibilitate.

– Părerea ta coincide cu cea a Deliei noastre, se entuziasmă Mic. Ea are în rezolvare cazul acela cu mai multe fete însărcinate în mod misterios și încearcă să se apropie de interlop.

Cordialitatea din privirile lui nea Matei dispăru, făcând loc îngrijorării.

– Știi că țin mult la fata prietenului meu și n-aș vrea s-o pierd cum s-a întâmplat cu el. Nici n-ar trebui să intervin în modul cum repartizezi sarcinile, dar nu pot să-mi ascund temerile. Copila asta e la început de drum pe teren, iar dacă se confruntă deja cu cel mai periculos criminal din oraș, există mari șanse să o găsim și pe ea fără viață, asta dacă nu dispare definitiv. În locul tău, aș scoate-o din această misiune și i-aș da un caz mai obișnuit, căci sunt destui hoți și tâlhari de prins și încarcerat. Poți să o înlocuiești cu fiul meu, Cosmin, care a învățat multe de la mine și e capabil să desființeze rapid acel cuib de interlopi.

Marele Mic își luă o gumă, îmbiindu-l și pe oaspete să facă la fel. Gândurile se ordonau parcă mai ușor când mesteca liniștit și savura aroma fină, ca într-un ritual menit să-i impulsioneze logica.

– Și eu o admir pe domnișoara Iuga, tocmai de aceea am vrut să o stimulez cu această ocazie. E drept că nici n-am bănuit atunci câte ramificații va avea și la ce riscuri se va ajunge. Poate că ai dreptate, deși munca ei de până acum m-a impresionat plăcut. Dar n-aș vrea să-mi încarc conștiința cu moartea pe teren a unei tinere care și-a pierdut tatăl tot la datorie. O cunosc bine și știu că o să-i provoc mare supărare, însă, după cum bine zici, viața ei e mai prețioasă decât ambiția pe care a demonstrat-o.

va urma

37 thoughts on “Pe urmele tatălui (14)

    1. E mult mai relaxant de când am renunțat să fac asta. Deși neintenționat, îi tot dam mereu pe repede înainte, anticipând posibilul final. Dar el, parcă ghicind năravurile noastre, mi-a tot dejucat prezumtivul scenariu încropit de mine, încât am ajuns să mă las păgubaș, dar totodată foarte mulțumit.

    1. Bună să-ți fie inima și mereu vesel spiritul, Anușka! 🙂
      Tocmai ce-am servit cafeaua din bucătărie, iar cea oferită de tine îmi pică la fix, ca un desert delicios după o masă savuroasă! Mii de mulțumiri și de gânduri din cele mai bune din partea mea, dragă prietenă! ❤

  1. Frumos si acest periplu printre “eroii” neamului românesc contemporan (9)noua, si prin institutiile statului de drept în, care cetateanul onest îsi pune încrederea, adeseori dezamagit si deprimat de lipsa de profesionalism al celor ce sunt platiti pentru a proteja populatia vulnerabila la actiunile raului ascuns prin canalele si subteranele întunecate ale pamântului pustiu. (Ma gândesc înca la scenariile regizate de acesti actori reali, aproape perfecte din justitie, politie, politica si religie, care într-un pact bine organizat si pus în practica, reusesc cu ajutorul machiajelor, costumelor, mastilor, trucajelor si cascadorilor din platourile de filmare sa însele o tara, un continent, sau o planeta întreaga, sub privirile adormite si tâmpe ale miliardelor de sclavi ai sistemului “sharpelui” din Eden)
    O zi senina cu bucurie, pace în inima si multa Lumina Divina, draga Petru !

    1. Aprecierea ta mă onorează și mă bucură în același timp, dându-mi speranța că portretele personajelor și acțiunile lor reflectă pe cât posibil realitatea cu care ne confruntăm, atunci când interacționăm cu ei. Firește că trebuie să ținem cont de faptul că-s și ei oameni ridicați dintre noi, cu aceleași năravuri și calități, supuși greșelilor și ispitelor, dar și din aceia care vor să-și facă datoria în mod exemplar. Mai puțini, ce-i drept, însă tocmai de aceea trebuie scoși în evidență.
      Toate cele bune și frumoase, inclusiv gânduri și sentimente înălțătoare, dragă Iosif!

      1. As vrea sa cunosc un OM real, autentic, patriot erou, iubitor de popor, curajos cu coloana vertebrala verticala, din înalta curte a justitiei române, cel putin asemanator marelui personaj fictiv Corrado Cattani din serialul “Caracatita” . 🙂

      2. Din câte-mi amintesc, personajul Corrado Catttani a fost inspirat din realitate și a fost ucis de mafioți. Justițiarii curajoși plătesc cu viața în realitate, mai ales într-o țară ca Italia. Dar asta nu trebuie să ne împiedice a visa frumos, măcar în cărți.

      3. Asa este, însa, cu o moarte toti suntem datori, e singura certitudine absoluta a vietii. Mi-ai amintit de superbele versuri ale genialului G. Cosbuc. Sper sa nu te superi ca voi posta aici aceasta poezie care poate va avea un impact pozitiv asupra cititorilor. 🙂

        Versuri George Coșbuc – Decebal către popor –

        Viaţa asta-i bun pierdut
        Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
        Şi-acum ar vrea un neam călău
        S-arunce jug în gâtul tău:
        E rău destul că ne-am născut,
        Mai vrem şi-al doilea rău?

        Din zei de-am fi scoborâtori,
        C-o moarte tot suntem datori!
        Totuna e dac-ai murit
        Flăcău ori moş îngârbovit;
        Dar nu-i totuna leu să mori
        Ori câine-nlănţuit.

        Cei ce se luptă murmurând,
        De s-ar lupta şi-n primul rând,
        Ei tot atât de buni ne par
        Ca orişicare laş fugar!
        Murmurul, azi şi orişicând,
        E plânset în zadar!

        Iar a tăcea şi laşii ştiu!
        Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
        Să râdă! Bunii râd şi cad!
        Să râdem, dar, viteaz răsad,
        Să fie-un hohotit şi-un chiu
        Din ceruri până-n iad!

        De-ar curge sângele pârău,
        Nebiruit e braţul tău
        Când morţii-n faţă nu tresari!
        Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
        Când râzi de ce se tem mai rău
        Duşmanii tăi cei tari.

        Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
        Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
        Zamolxe, c-un întreg popor
        De zei, i-am întreba: ce vor?
        Şi nu le-am da nici lor pământ
        Căci ei au cerul lor!

        Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
        E rău destul că ne-am născut:
        Dar cui i-e frică de război
        E liber de-a pleca napoi,
        Iar cine-i vânzător vândut
        Să iasă dintre noi!

        Eu nu mai am nimic de spus!
        Voi braţele jurând le-aţi pus
        Pe scut! Puterea este-n voi
        Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
        Că zeii sunt departe, sus,
        Duşmanii lângă noi!

  2. O zi de joi reusita acolo unde ai de mers Petru ,dar ai noroc ca la tine nu este canicula asa mare ca la Braila 🙂
    O cafea sa ai putere ❤

    1. Săru-mâna cu căldură sufletească, pentru că din cea solară avem în exces cu toții, Anușka! 🙂
      Vor fi vreo 30° și la mine, ba chiar și drumul până la dispensar și înapoi s-a lăsat cu transpirație, între orele 9 și 10. Soră-mea mai are de pătimit, că trebuie să meargă după rezultatele analizelor, pe la 12.00.
      Ai grijă de tine, evită soarele și activitățile de afară. Mii de mulțumiri pentru cafeluță și tot atâtea urări de bine, dragă prietenă! ❤

      1. E bine la 30 grade ,cu toate ca si la aceste grade e cald ,dar la mine in acest moment sunt 36 grade la umbra ,pe tel. in casa imi arata 36 grade ,iar in casa am in acest moment 30 grade si inca nu am dat drumul la aer

  3. Eu nu mai zic nimic. Orice – numai să nu-i faci prea rău Deliei, m-am atașat de ea. Mai ales că stiu o Delie reală și mi se mai suprapun cîteodată imaginile… 🙂

    1. Și eu m-am atașat de Delia, deși la început nu bănuiam la câte încercări va trebui să o supun pentru a o căli și a-și duce la capăt sarcinile… toate. Îmi place și numele, ales după cel al maestrului de șah, frumoasa Delia Duca. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.