Pe urmele tatălui (14)

continuare

Răbdarea | Live your life!

”Răbdarea e o strategie cu care câștigi aproape întotdeauna”, era un crez pe care nea Matei îl împărtășea uneori celor care aveau urechi de auzit și minte de gândit. Această virtute și-o însușise de-a lungul anilor, iar acum n-avea nevoie de vreo substanță ajutătoare, cum ar fi țigara sau guma de mestecat la care apela prietenul său după ce s-a lăsat de fumat. Totul era în mintea lui, care-i controla emoțiile, mișcările și expresiile feței, precum face un jucător de pocker la masa de joc. Era datoria Marelui Mic să abordeze motivul principal pentru care îl chemase, iar asta nu era un lucru prea ușor, ținând cont de circumstanțe.

– Ai dracului hoții ăștia de mașini, a fost expresia care-i veni în gând gazdei. Și în Germania sunt atât de îndrăzneți?

– În toată lumea e așa, răspunse Nelu fără să clipească. Dar, în cazul acesta, cred că au fost niște novici, din moment ce au ales un autoturism de mică valoare.

– Poate s-au gândit că e ceva prețios în portbagajul acela negru, pe care-l porți mereu deasupra. Are un aspect neobișnuit pentru români, emanând un aer occidental, misterios și provocator. Iar la asta se adaugă computerul de la bord, foarte incitant pentru cei care au înclinații spre tehnologia de ultima oră.

Nea Matei zâmbi cu un iz de amărăciune și oftă, înainte să dea lămuririle cuvenite:

– Poate că ai dreptate și îmi pare rău că nu m-am gândit la asta. Cred că ar fi trebuit să scriu pe plasticul acela negru: ”Congelator de uz medical”, pentru că ăsta e rolul lui. E inventat și construit în Germania, de băiatul meu, pentru a avea mereu la îndemână pungi cu un ser congelat, pe care mi-l pun mereu pe genunche, de felul acesteia. E un anestezic și antiinflamator.

Oaspetele își trase în sus cracul drept al pantalonului, lăsând să se vadă un fel de pansament, prins peste rotulă cu două curelușe. Simi reacționă cu politețe și un pic de jenă:

– Dar nu trebuie să te justifici, Nelule. Doar ne cunoaștem de atâta vreme și încrederea e baza prieteniei noastre. Eu vorbeam din perspectiva nenorociților aceia, care puteau să te lase fără unul din tratamente. Noroc că mașina s-a oprit, iar ei au fost nevoiți s-o abandoneze pe traseu, altfel cine știe unde și când o găseam. O fi rămas fără combustibil…

– Nicidecum. Tot Robert al meu mi-a instalat un sistem antifurt prin care pot opri de la distanță mașina, în astfel de cazuri. Am auzit zgomotul provocat de forțarea porții și nu a trebuit decât să ajung la telecomandă.

– Foarte priceput băiatul ăsta al tău. Ce înseamnă tehnologia vestului și câte avem noi încă de învățat! Bine că hoții, pentru că-s cel puțin doi de obicei, nu au fost la fel de pregătiți, iar mașina n-a suferit decât câteva zgârieturi. Oricum, trebuie să respectăm formalitățile și să semnezi Procesul Verbal de Constatare, după cum știi prea bine. Îți promit că punem cea mai bună echipă pentru prinderea vinovaților.

Marele Mic se ridică să-i aducă foaia de hârtie cu care tot jonglase până atunci, așteptând momentul potrivit. Preventiv, atașă un dosar dedesubt și pixul deasupra, doar că Nelu preferă să-și folosească unealta lui de scris. Firește că întâi lectură cu atenție fiecare rând și apoi își exprimă rugămintea:

– Știu că aveți destule pe cap, iar tentativa de furt a unei mașini ordinare nu aș considera că e o prioritate. De aceea nici nu depun plângere, mulțumind-vă pentru câte ați făcut deja. Semnez, dar insist să nu angrenați nicio echipă în prinderea unor ageamii care cred că s-au învățat minte din acest eșec. Sunt infractori mult mai mari pe care trebuie să vă concentrați.

– Nelule, cum am putea să trecem cu vederea, chiar dacă numai un singur fir de păr din capul tău ar fi smuls cu forța?! E drept că nu avem oameni destui, la câte fărădelegi se întâmplă în urbea noastră, dar tocmai tu mi-ai dat o idee salvatoare.

– Eu?! Ce idee?, se arăt uimit nea Matei.

– Nu mi-ai spus să o scot pe Delia din cazul acela cu interlopii? Ce misiune mai puțin periculoasă și utilă ar fi mai potrivită decât aceea de a-i căuta pe hoții aceștia nepricepuți? Dacă-i găsește, e bine, iar dacă nu reușește, nu mă supăr nici eu și nici dumneata. Crede-mă că așa o pot convinge mai ușor să renunțe la prima misiune, știut fiind cât ține la tine și cât de mult ar vrea să te ajute.

Nelu căzu ceva mai mult timp pe gânduri, căutând un argument mai solid în a-și susține doleanța. Îl mai încercă pe acesta:

– N-aș vrea să mă considere pe mine vinovat pentru pasul înapoi pe care trebuie să-l facă. Țin prea mult la ea ca să risc pierderea sentimentelor pe care mi le poartă de mică și pe care le apreciez, la rândul meu.

– Fii liniștit, îl asigură Simi. O să-i spun că te-ai împotrivit cercetărilor, dar am considerat că-i de datoria noastră să te ajutăm. Te rog să nu mă refuzi, ca să nu mă supăr eu de data asta.

De gustibus

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – De ce ai fugit din închisoare?, întreabă un polițist pe un deținut.
– Am vrut să mă căsătoresc.
– Hmmm… Stranie închipuire despre libertate.

* Inscripție pe ușa unui medic din Vaslui: ”Flori și ciocolată nu beau!”

* N-ai bani de salon de înfrumusețare, nu-i nimic, mergi la muzeu!

* Undeva-n Ardeal:
– Adică cum, mă Vasile, cum? Io, io-s alcoolic? Io care beu doar de două ori pe an? Când îi ziua mea și când nu-i…

* – De ce ai furat mașina asta?
– Mă gândeam că nu are stăpân.
– Cum așa?
– Mașina stătea la poarta cimitirului.

* Întrebare:
– De ce închid femeile ochii când fac dragoste?
Răspuns:
– Pentru că nu suportă să vadă bărbați fericiți.

* În Kaufland
Casiera:
– Nu vă supărați, doriți și o sacoșă cu mânere?
– Nu, dragoste, dă-mi una cu picioare, să alerge după mine!

* În spatele unui elev de succes stă un educator dedicat, un învățător bun, un părinte sever, un bunic blajin și un telefon confiscat!

* Ăștia care mergeți tiptil la altele, aveți grijă că și alții vin pe furiș la ale voastre.

* – Domnule doctor, nu văd la distanță.
– Vezi soarele?
– Da!
– Păi cât de departe vrei să vezi, mă?

* – Vezi, măi Ioane, că soțul meu se întoarce într-o oră!
– Dar, tu Mărie, eu nu-ți fac nimic!
– Păi da… și timpul trece!

* Râsul este cel mai bun medicament. Dar dacă râzi așa, de unul singur, clar îți mai trebuie și alte medicamente.

* Test Covid
Toarnă-ți seara un pahar de vin. Miroase-l și gustă-l. Dacă îi simți mirosul și gustul, FELICITĂRI… nu ai COVID.
Bea restul sticlei în cinstea acestei vești bune.

* Prima formă de credit fără dobândă a fost inventată în România: ”Trece-mă pe caiet”.

* Cu unele persoane aș merge până la capătul lumii… și le-aș lăsa acolo!

* Unul dintre simptomele covidului este lipsa gustului. Deci, dacă nu mă placi, e timpul să te testezi!

* – Ce faci, fată?
– Bine. M-ai prins în mijlocul unei partide de amor!
– Ah, scuză-mă!
– Nu-i nimic, oricum trebuia să schimb bateria!

* Un cetățean beat se duce la un polițist și îi spune:
– Șefu, vreau să-ți spun un banc politic.
– Nu vezi că sunt polițist?
– Nu-i nimic, ți-l spun până-l pricepi.

* Era să fac infarct!
Ca în fiecare seară, iau testu’ Covid din frigider (Ardeal, 54 de grade) și mă testez cu un păhărel. Nu tu gust, nu tu miros, nu tu tărie! Gata!, mă și gândeam cui las sculele de pescuit… Noroc cu iubi: ”Vezi că ți-am pus pălinca în balcon, că nu mai aveam loc în frigider pentru apa plată”.

* – De ce are femeia orgasm?
– Motiv să mai țipe încă o dată la bărbat!

* Avea unu’ o nevastă atât de urâtă, încât o lua peste tot, ca să n-o mai sărute la plecare.

* Doar un român se poate întoarce din concediu medical bronzat!

* – Vreau să mă iei!
– Cum să te iau?
– Nu știu, ia-mă ca antibiotic, din 6 în 6 ore…!

* Astea cuvioase… voi cu sexul cum mai stați: tot în genunchi, tot în genunchi?

* Am avut doi țânțari atât de mari în cameră, noaptea trecută, că unul mă ținea ca să mă-nțepe celălalt.

* Doi ardeleni, pe malul Someșului…
– Mă, așe mă înțeapă ceva la picior!
– Poate îi o piatră…
Își scoate ăsta cizma, o scutură, dă cu ea de pământ.
– Mă, nu este nimic în ea!
– Na, atunci, poate că îi cealaltă cizmă!

* Incendiu în hotel. Toți ies pe hol și strigă:
– Apă! Apă! Apă! Urgent!
În timpul ăsta, iese un rus beat:
– Și în camera 30, o vodkă, vă rog!

* România, pe scurt:
– Vagonul unu e primul?
– Nu. Al treilea.

* Bărbații sunt ca șireturile, trebuie să intre în mai multe găuri, înainte de a fi legați.

* Discuție între două blonde:
– De ce șchiopătezi?
– Am visat că am călcat într-un cui.
– Vezi ce pățești dacă dormi desculță?

* Mii de români sunt concediați din cauza măștii. Nu mai pot să-și pupe șefii în cur!

* – Iubitule, spune-i mamei ce ți-am făcut azi!
– Doamnă, fiica dumneavoastră mi-a făcut un sex oral de excepție!
– Nu aia, idiotule… M-am referit la salata de vinete!
– Aaah…, da, bună și aia…

* O pisică este călcată de o mașină. La scurt timp, pisica se dezlipește de asfalt, își îndreaptă spatele și picioarele, se scutură de praf, apoi spune:
– Eee, altă viață!

* Pentru cei necăsătoriți: să aveți un sfârșit de săptămână nemaipomenit!
Pentru cei căsătoriți: Doamne ajută să fie bine!

45 Best sâmbătă - duminica images in 2020 | Duminică, Bună ...

Petru Racolța: “Citiți poezie bună pentru a vă purifica sufletul, povestiri de ficțiune pentru a vă ascuți imaginația. România are nevoie de prospețime și inventivitate.”

Vorbe pentru suflet...

  Petru Racolța și-a început activitatea sa literară încă din 2011, când și-a conceput blogul. Prima carte a fost pentru copii: „Revolta din ogradă”, publicată în 2014. Au urmat „Povestirile unui maramureșean” vol. I și II la Editura Eurotip, Baia Mare, 2016; apoi „Planeta Paradis”, publicată în 2016, primul său roman de ficțiune. În paralel, a publicat constant pe blogul dumnealui cât și în ziarul Graiul Maramureșului, epigrame, cugetări, poezii. Recenta cartea citită a autorului „Versuri pentru suflet și cuget” m-a impresionat enorm, prin închegarea versului cu firescul existențial, artisticul și natura lăuntrice din spatele unei coperți ce atrage atenția. A urmat apoi cartea„Metamorfoza”, un conținut de 4 povestiri fantastice superbe, care demonstrează încă o dată că operele SF românești, scrise de oameni talentați, sunt la fel de bune ca cele ale scriitorilor mediatizați din străinătate. Astfel mi-am manifestat interesul de a afla autorul în toată…

View original post 992 more words