Mai un surâs, mai un zâmbet

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Doi bărbați stau de vorbă la o bere:
– Azi am înțeles importanța măștii.
– Cum așa?
– Păi, am fost la un metru de cineva căruia îi datorez bani și nu m-a recunoscut.

* Vă temeți că se apropie vârsta de 50 de ani?
Să vedeți cum e când se îndepărtează…

* 3 salturi am de făcut!
1. Salt în pijama – reușit!
2. Salt în pat – reușit!
3. Ora 06:00 dimi…, salt în picioare – saltul ăsta niciodată nu îmi iese din prima…

* Femeile după 40 de ani sunt cele mai periculoase…
Arată în continuare bestial, da’nu mai sunt deloc proaste!

* – Cât mai e până la gară?
– Cam vreo trei kilometri.
– De ce n-ați construit-o mai aproape?
– Am zis să fie mai aproape de calea ferată…

* – Fetița către frățiorul ei:
– Vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata?
– Bine, dar să nu dai tare cu tigaia!

* Aseară am luat un somnifer. Așa tare m-am concentrat să văd dacă-și face efectul, că n-am dormit toată noaptea!

* Gătești 2 ore, mănânci 5 minute, iar apoi faci curat o oră…
Nu are sens!

* Aseară, pe la ora 23, m-am pus în pat, bucuros că mă culc devreme!
S-a făcut ora 5 și eu nu încetasem să mă bucur!

* Nu există nuntă la români fără…
… să întrebe vreun dobitoc: ”Voi cât dați la masă?”
… ca soția să nu se uite urât la bărbat că bea prea mult
… ca mătușile pe care nu le-ai văzut niciodată în viața ta, dar care se minunează ”Cât de mare ai crescut!”

* Cercetătorii germani au descoperit că morții se mișcă.
Ce mare descoperire, afirmă un român! La noi votează de 30 de ani!

* Acum, tot la vorba lui Vadim ajungem: „nu mă sperie ministrul culturii, mă sperie cultura ministrului”

* Sănătos ești atunci când în fiecare zi te doare în alt loc.

* Nu plânge că ai îmbătrânit, fii mulțumit că nu te-ai țăcănit!

* Dacă nu-ți enervezi bărbatul de 5 ori pe minut, trăiești degeaba.

* Trupă de zidari bețivi, căutăm de lucru.
Deviza noastră: ”Stă-n picioare, e zid! Cade… e trotuar!

* Vaslui:
– Mami, pot să beau Cola?
– Nu, mai întâi termini țuica!

* Te uiți în urmă și spui: ”Bă, ce prost eram acum un an!”
Probabil și acum ești prost, dar îți dai seama la anul.

* Ce limbi străine vorbiți la școală?
– Engleza, franceza, chimia și matematica!

* Cum se miră unul cu dublă personalitate?
– Vai de mine și de mine!

* Am momente când îmi vine mintea la cap.
Păcat că e doar în trecere!

* – Iubito, am luat prezervative cu diferite gusturi! Hai, stinge lumina și ghicește!
– Sardină cu brânză?
– Așteaptă să-l pun!

* Trei tauri au auzit că fermierul va aduce încă un taur la fermă și încep să discute. Primul taur:
– Sunt aici de 5 ani. Nu renunț la niciuna din cele 100 de vaci ale mele pentru taurul ăsta nou.
Al doilea taur:
– Eu sunt aici de 3 ani. Și eu îmi voi păstra toate cele 50 de vaci.
Al treilea:
– Eu sunt aici doar de un an și am 10 vaci, dar nu renunț la niciuna.
Peste o oră, un camion oprește în fața fermei și din el coboară un taur enorm, de 1,5 tone.
Primul taur zice:
– Cred că pot să-i dau câteva vaci noului nostru prieten.
Al doilea:
– Sigur, îl lăsăm să aleagă ce vrea. Trebuie să ne purtăm frumos cu el.
Cel de-al treilea taur începu să bată pământul cu copita, să-și miște amenințător coarnele și să pufnească. Primul taur zice:
– Tinere, nu fi nebun! Lasă-l să ia câteva din vacile tale ca să supraviețuiești.
El răspunde:
– Pe dracu, poate să le ia pe toate. Vreau doar să știe că sunt taur, să nu facă vreo confuzie!

* – O iubesc pe fiica dumneavoastră de 5 luni!
– De unde pot să știu eu asta?
– Mai așteptați 4 luni și o să vedeți.

* – Ieșim și noi la o cafea?
– Păi nu ești căsătorit?
– Ba da, dar vin singur.

* Săracii candidați, cum se bat între ei să ne fie nouă bine…

* Un polițist, astăzi:
– Doamnă, vă dau amendă, de ce nu purtați mască?
– Nu am nevoie, eu sunt frumoasă!

* Copilul în sufragerie, mama la bucătărie:
– Maaaami, arde veioza!!!
– Fiule, nu arde, ci luminează!
Peste 2 minute:
– Maaaami, luminează perdelele!

* – Iubito, am spart o farfurie!
– Vin imediat cu mătura!
– Nu-i grabă, poți veni și pe jos…

* Adi Minune și-a bătut copiii doar până au făcut 4 ani. După aia au început să dea și ei!

Minune pentru…Adi Minune. Și-a realizat singurul vis | Evenimentul Zilei

 

 

Trei întrebări

Am mai spus și o să o repet, de câte ori e nevoie, că nu mă pricep la toate aplicațiile blogului, așa cum nu înțeleg multe din facilitățile ultimului telefon pe care l-am cumpărat în urmă cu doi ani. Poate că ar trebui să mă rușinez, dar când am citit că sunt mai mulți ca mine, parcă am mai prins tupeu și mi-am făcut curaj pentru trei întrebări. Pe care o să le pun pe scurt, în speranța că veți fi îngăduitori, iar cei care-s în măsură să îmi și dea câteva lămuriri.

1. Cum pot să-mi activez translatorul, măcar pentru limba engleză? Mi s-a reproșat de mai multe ori că nu-mi funcționează, iar eu am încercat de fiecare dată să-l pun la treabă. Intru în lista cu toate limbile și bifez engleza, însă nu-mi înregistrează opțiunea și tot fără traducere rămân. Am văzut pe alte bloguri că au posibilitatea să traducă textul în N-șpe limbi, dar erau străini și n-am vrut să-i întreb în engleza defectă pe care o obțin de pe Google-Translate.

2. În ultima vreme, WordPress ne informează pe românește că putem face bani de pe urma postărilor. Doar că urmează niște indicații lungi, în limba engleză. E dificil să înțeleg termenii pe românește, darămite în altă limbă. Așa că tot la voi, dragi prieteni și colegi, vin să vă întreb dacă e vreunul care chiar face bani publicând texte literare, nu advertoriale. Se poate așa ceva sau trebuie să găsim noi firme care să-și facă publicitate pe blogul nostru? Dacă nu ar fi ceva complicat, m-aș băga și eu, să-mi scot măcar banii pe care-i dau anual pe ”domeniu”.

3. S-a întâmplat ceva cu afișarea emoticoanelor sau numai mie nu-mi mai apar zâmbetele? Se tipărește doar un dreptunghi și mă întreb dacă nu cumva e de vină calculatorul, pentru că văd cum lumea le mai folosește. Așa cum fac și eu, din obișnuință, ca răspuns la unul similar sau pentru a imprima un aer glumeț textului.

Acestea-mi sunt nedumeririle care s-au adunat în ultimele luni și pentru care nu am găsit altă modalitate de lămurire. Nu cunosc personal niciun blogger cu experiență, doar pe voi vă știu, și numai în spațiu virtual. Nădăjduiesc că mă veți înțelege, chiar dacă le considerați întrebări nefirești, și îmi veți da răspunsuri pe înțelesul meu. Eu vă mulțumesc cu recunoștință!

 

Te-oi regăsi de fiecare dată

Te-am întâlnit pe-o cale nebătută,
Ne-am prins de mână și-am ieșit în soare,
Păreai atunci extrem de hotărâtă
Să-ți fie eu protector, tu protectoare.

Dar la lumină erai o ispită,
Fiind sorbită de priviri cu-ardoare,
Iar eu trăiam cu inima-ndoită
Că te vei revărsa dintre izvoare.

Când m-ai lăsat pentru întâia oară,
Pornit-am ca un leu în căutare,
Să te găsesc, eterna mea fecioară,
Și să îmi ierți pripita delăsare.

Și vei pleca adesea de la mine,
Urmând o cale prea mult lăudată,
Dar eu, mereu încrezător în tine,
Te-oi regăsi de fiecare dată.

Te voi aduce iar și iar acasă,
Lăsând în urmă orice supărare,
Și-ți voi planta încă o floare-aleasă
Ca un îndemn spre înrădăcinare.

 

AZALEA MIX ON STEM P13 H45

 

Pe urmele tatălui (17)

”Lucrul amânat devine un stres în plus, chiar dacă nu-ți dai seama”, își aminti Delia de încă un citat al tatălui ei. Era vorba despre vizita pe care trebuia să o facă acasă la nea Matei. De întrebările delicate pe care trebuia să le pună unui polițist pensionat, cu un trecut apreciat de toți cei care l-au cunoscut și, mai ales, unui om care a fost mereu alături de familia sa. Doar că în mintea ei s-au adunat prea multe întrebări și îndoieli care o apăsau și își cereau clarificări, altfel gândurile nu aveau cum să-i meargă mai departe. ”Cine ești dumneata, nea Matei?”, îi răsuna în minte esența acestui chestionar pe care trebuia să-l pună cu tact profesional, ca să nu-i afecteze omului orgoliul la care orice om în situația lui îl pune la mare preț. Ar fi fost un semn de lașitate dacă l-ar fi trimis doar pe Tivi, cu lista de întrebări și proceduri, dar nu numai atât: știa că omul spune mai multe din priviri și din tăceri, chiar dacă era vorba de un veteran în poliție.

Poarta s-a deschis prompt, imediat după ce mașina lor a ajuns în câmpul de vedere al camerelor de luat vederi. Poate că au fost observați din curte, de către grădinarul nord-coreean care îngrijea zi de zi rondoul cu flori, precum și celelalte plante și pomi care îți încântau sufletul privindu-le. Locul de parcare era bine stabilit, iar cei doi tineri au coborât supravegheați de căutătura indescifrabilă a lui Kim. Nea Matei îi aștepta pe o bancă din apropiere, cu ochii pierduți în susurul unei mini-cascade care împrospăta cu apă micul iaz cu pești exotici. Ochii lui s-au detașat brusc de priveliștea hipnotizantă și i-a întâmpinat surâzător pe tinerii în uniformă albastră.

– Aș fi preferat să veniți în haine civile, așa cum mă prezint și eu acum. Dar știu că serviciul e înainte de toate și nu pot să vă reproșez, le spuse el în timp ce le făcea semn să se așeze alături.

– Bine v-am găsit, nea Matei, îl salută cu căldură Delia. El este colegul meu, Tivi, în caz că nu l-ați cunoscut până acum.

Gazda nu a confirmat și nici nu a inițiat vreo strângere de mână, păstrându-le pe amândouă sprijinite pe baston. Nici ei nu au insistat, după salutul cuvenit, respectând manierele și așteptând pe cel mai în vârstă să aleagă modul de abordare. Startul oficial a fost dat după momente bune de tăcere:

– Nu m-ai căutat aici, dinainte de a termina de renovat casa, îi reproșă vechiul polițist fetei. Mi-ar fi plăcut să o faci imediat după ce am sosit din străinătate, pentru că singurătatea e o prietenă parșivă. Kim nu știe o boabă românește, iar menajera își face repede treaba și pleacă.

– Aș fi venit cu plăcere, dar și noi, cei mai tineri, avem problemele noastre, acasă și la serviciu, se scuză Delia.

– Desigur… desigur, dădu din cap a înțelegere bărbatul. Iar acum e o problemă de serviciu, deci hai să îmbinăm utilul cu plăcutul. Beți o cafea…. sau altceva?

– Mulțumim, dar nu vrem să zăbovim mult, încercă să o scutească Tivi de răspuns.

Gazda nu a luat în seamă intervenția tânărului și a așteptat ca Delia să refuze invitația.

– Mi-ar plăcea să terminăm cât mai repede cu procedura asta care nu-mi face nici mie plăcere, motivă ea. Putem să vedem mașina și să căutăm eventuale indicii despre făptaș?

– M-a dat peste cap hoția asta, se arătă revoltat nea Matei. De aceea am vândut autoturismul.

– L-ați vândut?!, se arătă uluită tânăra.

– Stai liniștită, încă-i în garaj. Nu-i ușor pentru un polițist să găsească un cumpărător, dar am avut noroc, și mâine vine după el. Poți merge să te uiți la ce poftești, așa cum am făcut-o și eu. N-aveți nevoie de chei.

– Bine, nea Matei, răsuflă ușurată Delia. Aruncăm o privire, facem niște poze și revenim imediat.

Într-adevăr, garajul și autoturismul erau deschise, doar că lipsea portbagajul acela negru cu care mașina a fost dotată mereu. Nici interiorul nu mai corespundea cu fotografiile găsite în telefonul lui Piciu. Totul era spălat și curățat ca lacrima, arătând așa cum trebuie să arate un lucru pus în vânzare de cineva care se pricepe la afaceri. Dacă pozele sunt reale, înseamnă că cineva a depus mult efort să readucă habitaclul la starea inițială. Nici urmă de computer sofisticat sau de conducte dubioase care veneau de sub bord și duceau spre plafonieră. Tivi își exprimă dezamăgirea, în timp ce colega lui părea cumva ușurată. Bănuielile care-i încolțiseră în inimă nu mai aveau fundament, iar omul acesta își redobândea aura de prieten generos și merituos.

– Ce s-a întâmplat cu partea de deasupra?, întrebă tânăra după ce a revenit pe bancă.

– Frigiderul e în casă și poate funcționa la priză normală, o lămuri gazda. Nu cred că-mi voi cumpăra un alt autoturism, deci voi rămâne mai mult prin preajmă. De aceea m-ar bucura să mă mai cauți din când în când și să vorbim despre tatăl tău și orice te poate ajuta. Dar fără uniformă și întăriri.

Nea Matei îi întinse acum mâna și-i zâmbi complice, arătând spre Tivi. Întrevederea a fost mai scurtă decât s-au așteptat, însă multe întrebări nu au fost puse.

Dacia Duster și Renault Duster - Care sunt diferențele?

 

Ispitiri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tată, ce este democrația?
– Atunci când trei lupi discută cu o oaie despre ce s-ar putea mânca.

* Azi am picat la examenul de biologie!
La întrebarea ”Ce conțin celulele?” se pare că ”țiganii” nu e răspunsul corect.

* În Programa Școlară din 2040 vor fi cuprinse capitolele: ”Enigma lui Gheorghe Dincă”; ”Moartea lui Emil Pian”; ”;Anii Domniei lui Covid-19”; ”Vulpița și Viorel”: ”Înoată Cheluțu.”

* – Bună seara, aici e clubul nostalgicilor?
– Da, dar nu mai e ce-a fost…

– Atunci când o ușă ți se închide, o alta ți se deschide…
– Știu… că am avut și eu Dacie.

* – Dragi copii, azi vom învăța despre Dunăre: ea izvorăște din Munții Pădurea de Culoare și se revarsă în Marea Afro-americană.
(Nu putea fi scrisă cu culoarea Default, că este discriminatorie!)

* – O să mori în mizerie, sărac și prost!
– Nu am înțeles; ce ați spus?
– Am spus: Creditul d-vstră a fost aprobat!

* De aproape 20 de ani, o duc pe nevastă-mea în concediu la mare și ea tot nemulțumită e. O fi de vină faptul că stăm în Constanța?

* – Cum explicăm noi unui străin că, la noi, ”să mori tu?” înseamnă ”ce veste bună mi-ai dat!”?

* Pentru poetul Ovidiu, vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră decât exilul pe litoralul românesc.

* – Scarlett O’Hara: ”After all, tomorow is another day”. Transalate into Romanian: ” Nu e dracul chiar așa de negru”.

* Ce faceți dacă vedeți un omuleț verde?. 60% au răspuns ”mă las de băut”, 30%. ”mă apuc de băut”, 9,9% ”merg la psihiatru”, doar o fetiță a răspuns: ”traversez”.

* Dragostea începe cu capul în nori și se termină cu capul de toți pereții!
Ca să știți!

* Dacă, Doamne ferește, aș avea virusul ăsta, mi-aș îmbrățișa toți dușmanii, să vadă că nu am nimic cu ei.

* Ardeleanul la București
– Apăi, domnule polițist, îmi sui și mie unde-i Casa Poporuui?
– Bade, asta orice prost știe
– Apăi, mă fecior, de aceia te-am întrebat pe tine!

* O blondă îi spune altei blonde:
– Dacă ghicești câți covrigi am la spate, ți-i dau pe amândoi.
– Trei.

* Imaginați-vă un virus care omoară proști, ar fi dezastru în România…

* Cum spui cuiva în mod politicos că vrei să-i dai cu o cărămidă în cap?
”Aș dori să vă familiarizez trăsăturile faciale cu un element fundamental folosit în construcția clădirilor. În mod repetat”

* Doamne… ce viață a dus Eva.
Nu tu bucătărie, nu tu oale, tigăi, mese întinse.
Îl hrănea pe tăntălăul de Adam numai cu mere.

* Insomnia cronică este atunci când știi toate oile pe nume.

* Două soții de polițiști stau de vorbă:
– Dragă, soțul meu are post lângă florărie. Niciodată nu mi-a adus o floare…
– Și ce? Al meu are post lângă conservator. O conservă n-am văzut până acum…

* Femeile iubesc cultura! Dimineața fac circ, iar seara teatru.

* Vine vecina, îmi cere zahăr și-mi zice: ”Vino la mine, sunt singură…”
Nici de-al dracu’ nu mă duc, asta vrea să-i fac și cafeaua…

* Sexul este ceva stresant. Prima oară te ferești de părinți, apoi de copii și, mai târziu, de soție.

* – Dacă îmi zici că-s grasă, te voi părăsi!
– Dar, dragă, gândește-te la copilul nostru!
– Care copil?
– Păi, nu ești însărcinată?

* În gară, pe peron.
– Și dvs. vă așteptați soția?
– N-o aștept, da’ tăt vine!

* Cade telefonul, ne panicăm. Cade un prieten, leșinăm de râs!

* Avem prognoza INM pentru această toamnă: vântul va pate prin buzunare!

* Știe cineva cum ajung pe CALEA CEA BUNĂ? Tot bag pe GPS și nu merge. Mulțumesc anticipat!

* Dacă vreți să faceți economii de sărbători, acum e momentul să le spuneți copiilor că Moș Crăciun nu i-a făcut față Covidului.

* Soarta…
Frumoasele postează selfie după selfie…
Noi, ăștia urâți, glumă după glumă.

* Olteanca:
– Putem vorbi fără să ne certăm?
– Da!
– Ce da mă, idiotule?

* Judecătorul:
– Bade, de ce nu ai claxonat înainte de a o lovi cu tractorul pe soacra dumitale?
– Dapăi, domnule dragă, știam că suferă cu inima și n-am vrut să o bag în sperieți!

Tractoare Claas ARION 460-410

Pe urmele tatălui (16)

 

Fumezi și bei cafea pe stomacul gol? Iată ce riști

Implicarea în accidentul de aseară putea fi o coincidență fericită și un semn că ghinioanele or să se întrerupă, gândea Delia în drumul spre morga IML. Mai degrabă, prima variantă, pentru că ea nu credea în superstiții, sau cel puțin nu voia să recunoască. Ar fi fost o dovadă de slăbiciune, iar tatăl ei o învățase că destinul și-l face omul, în timp ce astrele nici măcar nu-și dau seama de existența lui insignifiantă. Era cea dintâi oră dintr-o nouă zi de muncă, iar confirmarea venea din faptul că l-a prins pe doctorul Piron încă în biroul lui, savurându-și cafeaua și țigara dinaintea programului. De aici și mirarea care i-a fost provocată de primele lui cuvinte:

– Iar ai întârziat, a rostit el între două fumuri și două înghițituri mici de cafea.

– Glumiți, desigur, încercă tânăra să-i ghicească intenția. Cred că nici dumneavoastră n-ați ajuns cu mult mai repede.

– Înseamnă că am întârziat amândoi, completă bărbatul, privind-o prin ochelarii lui groși.

– Nu înțeleg, doar am stabilit că ne întâlnim la ora asta. Nu vă mai jucați cu mine, pentru că în ultima vreme nu am dispoziția necesară.

– Bine că nu-ți mai pot strica ziua, printr-o altă veste proastă. Nu eu mă joc cu tine, ci altcineva s-a jucat cu noi.  Cadavrul băiatului a dispărut în cursul nopții.

Delia nu fuma de obicei, însă de data asta simți nevoia să ia ceva pentru a-și atenua starea de… de nervozitate? De neputință? Sau poate de furie? Doctorul îi ghici nevoile și întinse pachetul de țigări, invitând-o să ia loc.

– Dacă vrei, îți fac și o cafea, doar că durează ceva mai mult, îi vorbi el pe un ton înțelegător.

Fata era preocupată să tragă primele fumuri în piept și să simtă efectul calmant pe care se baza. Gândurile o năpădeau din nou, generându-i întrebări greu de imaginat și prea complicate pentru a găsi răspunsuri.

– Poate că o gumă de mestecat era mai indicată, dar mi-am terminat rezervele și știu că aici nu aș găsi, cugetă ea cu voce tare.

S-a recules imediat și, stingând meticulos țigara, a trecut la subiect:

– Numai asta n-am mai crezut că-i posibil: să fure cineva un mort din morga poliției! Cine a făcut-o și cum? Doar există camere de luat vederi, există pază înarmată pe timpul nopții.

– A fost o pană de curent, pe la ora trei, interveni doctorul Piron. Paznicul a mărturisit că l-a cuprins frica și a ieșit pe stradă până a revenit lumina, cam o jumătate de oră.

– Absurd, e clar că totul a fost planificat și s-a acționat în acest timp, răbufni cu necaz Delia. Precis că am fi găsit dovezi incriminatorii, care ne-ar fi dat răspunsuri de mult așteptate. Dar furtul cadavrului e un semn că m-am apropiat periculos de cel pe care îl căutăm în ambele cazuri.

– Te gândești la cazul fetei însărcinate și sinucigașe? Ce legătură ar putea fi între ele?

– Bănuiesc că băiatul ăsta a fost înțepat de la distanță, în gât, după cum mi-a dat de înțeles femeia care-i ținea companie. Nu realizați, domnule doctor? Același mod de acțiune ca și în cazul fetelor însămânțate. Penetrare de la distanță, în primul caz cu spermă, iar în al doilea, cu o substanță otrăvitoare necunoscută nouă, acum, când nu avem trupul pentru a-i face necropsia.

Domnul Piron o privi cu scepticism, dar totodată cu un soi de admirație.

– De crime prin inocularea otrăvii de la distanță am mai auzit, dar să lași gravidă o femeie în același mod pare o fantezie. Știi tu ceva concret despre asta?

Delia îi răspunse cu aceeași privire insistentă și o înclinare afirmativă din cap. Apoi se ridică în picioare și își descheie pantalonii, fără pic de jenă.

– Hoooo, ce vrei să-mi arăți în zona aia, domnișoară? Vezi că ușa nu-i încuiată și poate intra cineva.

Tânăra nu arăta deranjată, de parcă nu i-ar fi păsat de restul lumii.

– Aveți la îndemână lupa aceea? Aș fi curioasă ce vedeți aici.

Tonul ei era imperativ, iar degetul arătător îi arăta porțiunea de deasupra pelvisului. Bărbatul se ridică automat de pe scaunul lui, oscilând privirea între chipul Deliei și locul intim pe care-l oferea la cercetare. Avea și în birou o lupă aidoma cu cea din sala de lucru, deci n-a fost o problemă să o găsească și apoi să se supună invitației.

– Priviți bine exact zona în care ați găsit urma de înțepătură a fetei cu pricina. Eu nu pot să văd și nici nu am arătat cuiva, dar sunt însărcinată, iar singurul bărbat cu care am avut relații este infertil. Fiți foarte atent și spuneți-mi sincer: am același semn sau cazul ăsta îmi provoacă năluciri?

Doctorul se puse în genunchi și zăbovi aproape două minute, cercetând atent pielea fină a tinerei. Când se înălță din nou la statura lui impozantă, privirea lui împărtășea un sentiment de uluire.

– Cum e posibil? Există un ”inseminator” care e în stare să facă așa ceva fără să știe nimeni?!

Delia avea lacrimi în ochi, iar mâinile îi tremurau în timp ce-și încheia pantalonii.

– Uite că există, doctore! Iar eu jur că-l voi găsi și-l voi trimite direct în iad!

Umor cu diferite garnituri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La psiholog:
– Ce te împiedică să fii tu însuți?
– Codul penal!

* În gară, un moldovean întreabă:
– Cât costă un bilet la Vișeu?
– 20 de lei.
– Decât să dau 20 de lei, mai bine fac pe mine.

* Doi bețivi stau de vorbă despre pandemie. Primul:
– Bă, eu cred că virusul ăsta, Covidu; a fost creat pentru a reduce populația mondială!
La care, al doilea bețiv:
– De asta, la mine în cartier, avem un mort și 184 de gravide?!

* Știai că dacă îți înmoi masca în pălincă vei fi fericit toată ziua?

* Intri la baie cu telefonul, stai 25 de minute.
Intri la baie fără telefon, stai 2 minute.
Concluzia: telefonul constipă!

* Văd pe unii cu niște ceasuri la mână de zici că și-au pus apometre.

* Sunt atât de urât că până și shaormarul mi-a zis: ”ție îți pun și ceapă, că oricum nu trebuie să te pupi cu nimeni”.

* În familia noastră… dacă, la sfârșitul lunii, mai are cineva bani…, no, ăla nu-i neam cu noi.

* Nu spun că m-am îngrășat, dar de vreo oră trimit o poză pe WhatsApp și tot nu-i gata…

* O femeie, când are bani, devine independentă față de bărbați.
Un bărbat, când are bani, devine dependent de femei!

* – De ce plângi, Gheorghiță?
– Dapăi, și-o tras una tati cu ciocanul peste deget!
– No, dar pentru asta nu-i musai să plângi, copile!
– Păi, prima dată și io am râs…

* – Dacă cineva ți-ar da 1000 de lei pentru că ești urâtă, ai lua banii?
– Absolut! Sunt urâtă, nu proastă!

* Ți s-a întâmplat vreodată, când te trezești, să-l săruți pe cel de lângă tine și pur și simplu să te bucuri de viață?
Mie, da. Și, de atunci, am interdicție să zbor cu Wizz Air.

* Un tip făcea flotări în parcul Gării de Nord. Deodată, se oprește în fața lui un ardelean care se uită sub el, se uită deasupra lui, în față, în spate și, după un timp, exclamă nedumerit: ”Apăi, tinere, fătuca o plecat de mult”.

* Ați observat că, de când e obligatorie masca în supermarket-uri, ciorchinii de struguri sunt întregi?

* Astăzi am mai aflat una:
– dacă vrei ca oamenii să păstreze distanța socială, împrumută-le bani!

* Helloooo… care ești la mare acu, cu restricțiile astea.
Știe cineva, pe plajă la nudiști e obligatoriu cu mască?

* – Unde ești în concediu?
– La 5223 km de Tenerife.
– Wow, unde mai exact?
– Acasă la Botoșani.

* Concurs de lingvistică.
200 de participanți.
Tema: o propoziție scurtă care să cuprindă liniștea sufletească, calmul și fericirea.
Câștigătorul a scris: ”Soția mea doarme”!

* Toate femeile au nevoie de un bărbat care să le sprijine.
De perete, de pat, de chiuvetă, de masă, de șifonier…

* Regulile fotbalului din copilărie:
1. Grasul este portar întotdeauna (sau vârf împins )
2. Meciul se termină când toată lumea e obosită.
3. Chiar dacă scorul e 20-0, cine înscrie ultimul câștigă.
4. Nu există arbitru.
5. Se dă fault doar dacă este foarte clar sau cineva începe să plângă.
6. Nu există offside.
7. Dacă stăpânul balonului se supără, meciul se termină.
8. Cei mai buni 2 jucători nu pot fi în aceeași echipă și tot ei le fac.
9. Dacă ești ales ultimul, e o mare umilință.
11. Se oprește meciul când trece o persoană în vârstă.
12. Sunt dușmani pentru totdeauna jucătorii din cartierul cel mai apropiat.
13. Cei care nu au nicio idee despre fotbal rămân rezerve sau cel mult apărători.
14. Când vin să joace cei mari, trebuie să părăsești terenul fără să protestezi.
15. Mereu există un vecin care nu te lasă să joci și te amenință că îți va lua mingea.
16. Dacă se pariază ceva, jocul este foarte serios, ca și cum ar fi o finală.
17. Porțile erau două pietre sau două jachete, dar întotdeauna exista o echipă cu poarta mai mică.
18. Când este înscris gol peste portar, nu este validat.
19. Legea mingii: cine o dă, se duce.
20. Dacă e penalti, se dă la o parte grasul și se pune cel mai bun.

* M-am apucat de sală și de 2 săptămâni am făcut pătrățele…
Mi-a zis instructorul că, dacă mai desenez pe pereți, mă dă afară.

* Doi prieteni stau de vorbă:
– Ce zodie ești?
– Leu!
– Dar nevastă-ta?
– Dresoare!

* Când am vrut să te pup la grădiniță, nu m-ai lăsat.
Acu îmi trimiți cerere de prietenie pe Facebook, crezi c-am uitat?

* Voi ați știut? Dacă pui urechea pe certificatul de căsătorie, auzi cum plâng cei mai frumoși ani din viața ta!

* Un cowboy bătrân intră într-un bar și comandă o cafea. Lângă el se așează o tânără, care cere, la rându-i o cafea, apoi se întoarce și întreabă:
– Ești un cowboy adevărat?
– Mi-am petrecut toată viața îmblânzind taurii, mergând cu cirezile, concurând la rodeo, reparând țarcurile, ajutând la nașterea vițeilor, descărcând fânul în iesle, făcând curățenie în grajduri, așa că, da, sunt un cowboy adevărat.
– Eu sunt lesbiană. Îmi petrec toată ziua gândindu-mă la femei. De când mă scol, dimineața, mă gândesc numai la femei. Când fac duș, mă gândesc la femei. Când mă uit la TV, mă gândesc la femei. Ba, mă gândesc la femei chiar și când mănânc.
Cei doi își beau cafeaua în tăcere. După o vreme, de cealaltă parte a bătrânului cowboy se așează un bărbat, care-l întreabă:
– Ești un cowboy adevărat?
– Așa am crezut dintotdeauna, dar tocmai am descoperit că sunt lesbiană.

* Când spunem că banii nu aduc fericirea, despre ce sumă vorbim mai exact?

* – Șăfu, aș dori zâ liberă pă marți!
– Pentru ce?
– Mă însor!
– Mă, da’ tu chiar trebuie să fii prezent la orice eveniment?

* Aspir la o viață mai bună! Deocamdată aspir în hol și urmează sufrageria.

Cum alegi aspiratorul. Cel mai bun aspirator pentru tine | Philips

 

Notițe din viitor

202 A.C. Nu-mi vine să cred că în urmă cu aproape două secole s-ar fi scris ”2020 Anno Domini”, ”era noastră”, ”anul curent” sau ”după Hristos”, iar acum, acele două litere au o explicație atât de lugubră: Anul Covidului.

Stau în fața tastaturii și-mi atenuez emoțiile scriind aceste notițe pe care probabil le voi șterge ulterior. În câteva minute voi deveni tată, iar asta e cea mai mare împlinire pentru bărbatul din zilele noastre. Eu și partenera mea de viață ne-am dedicat aproape un deceniu acestei împliniri, iar eforturile noastre vor fi răsplătite, spre bucuria noastră și a invitaților veniți pentru a fi de față. Nașterea unui copil e un miracol în aceste vremuri, când omenirea numără circa optzeci milioane de pământeni și e în scădere continuă.

Am citit multe articole despre viața dinainte de virusul care a umplut cimitirele de pe întreaga planetă, dar tot nu-mi vine să cred. Se spune că erau peste opt miliarde de oameni atunci când a lovit nenorocirea, dar, în îngâmfarea lor, au nesocotit aproape complet capacitatea lui de transmitere și cea de continuă schimbare. Mulțimi de oameni se revoltau doar pentru că trebuiau să poarte mască sau să păstreze o anumită distanță de siguranță. Această atitudine a creat un mediu perfect pentru agravarea pandemiei, iar vaccinurile care se tot inventau nu țineau pasul cu evoluția continuă a virusului, în timp ce el se întărea continuu și se răspândea tot mai ușor.

Aflu că, pe atunci, oamenii și-ar fi dat viața pentru o petrecere cu mulți invitați, posibil contaminați. Pentru o excursie în străinătate, alături de străini care nu respectau regulile de prevenire a infectării, pentru o îngrămădeală prin magazine, piețe (așa li se spunea pe atunci unor magazine în aer liber) sau săli de spectacole. Nu cred că toți o făceau pe eroii, ci mai degrabă din neștiință sau iresponsabilitate. Astfel și-au ucis o parte din familie, prieteni și vecini, iar pentru supraviețuitori, regretele au venit prea târziu. Mulți s-au sacrificat mergând la muncă în echipe care se contaminau ușor, din dorința de a-și întreține familia. E drept că unii erau nevoiți, dar alții o făceau pentru a aduna mai mult decât era necesar, nu cumva să rămână fără bani de călătorii în străinătate, de mașini luxoase și de un confort care să epateze. În puțin timp s-au umplut spitalele, medicii mureau la datorie, iar cadavrele se strângeau în cupele excavatoarelor și se aruncau în crematorii improvizate.

Prea târziu și-a dat omenirea seama cu ce au de-a face, după ce toți supraviețuitorii au trecut prin infectare măcar o dată. Iar sechelele lăsate de virus erau din cele mai diferite și grave, pe măsură ce Covidul evolua. Și mai dramatic a fost când s-a aflat că fertilitatea speciei noastre putea fi compromisă definitiv, iar prin asta se ajungea la dispariția omenirii în câteva secole. Puțini copii se mai nasc în aceste vremuri, Covidul e mai puternic ca oricând și se transmite foarte ușor prin aer, la zeci de metri de la sursă. De aceea purtăm mereu mască – și când dormim -, ne întâlnim rar cu alte persoane, și numai dacă sunt bine cunoscute. Aerisim locuințele doar noaptea, câte o oră, iar cumpărăturile ni se livrează cu drone. Televiziunea nu mai există de mult, dar socializăm virtual prin internet și telefonie, după un orar bine stabilit, pentru a evita suprasolicitarea liniilor. Depanatorii sunt puțini și cu greu se încumetă să riște o expunere, chiar și în exterior.

Mai aflu din articolele istorice că natura era aproape de sufocare, în urmă cu două sute de ani. Acum, dealurile și munții sunt înțesate de păduri verzi, izvoare limpezi și animale de tot felul, chiar și din care erau atunci pe cale de dispariție. Oceanele freamătă de viață pură, iar plajele sunt curate ca lacrima. Le admirăm în imagini transmise pe diferite siteuri, dar mai există și astăzi câte un sinucigaș care vrea să vadă cu ochii lui. De obicei, aventura lui se termină tragic…

Sunt chemat chiar acum să-mi văd copilul, dar promit să revin după ce mă mai slăbesc emoțiile!

Am un fecior sănătos! Să ne trăiască și să ducă mai departe fertilitatea speciei noastre, atât de greu încercată! Sunt foarte fericit, dar am avut parte de o mare uimire: băiatul s-a născut cu fața acoperită de o piele fină, exact ca o mască. L-am întrebat pe medicul care a ajutat la venirea lui pe lume, dar și lui i-a trebuit un timp să se lămurească. Zice că genele noastre au răspuns în felul lor pandemiei, pentru a ne proteja de la naștere. Masca e elastică, se poate da jos de pe nas și gură, în perioada alăptării, după care se ridică la loc. Tot medicul m-a avertizat că masca se va usca și apoi regenera în câteva ore, pentru a-și păstra eficiența. Nu mai auzise despre vreun caz similar și tare nerăbdător era să împărtășească această veste cu lumea întreagă. Se dovedea încă o dată că natura ne vine în ajutor la nevoie, oferindu-ne o armă în plus pentru a lupta cu acest inamic periculos cum nu am mai avut.

Speranțele au renăscut odată cu noul nostru copil, iar eu le-aș transmite lumii întregi, din trecut, prezent și viitor. Poate găsesc o cale prin care voi reuși să expediez aceste notițe măcar în anii de început a Covidului. Nu știu dacă-i adevărat, dar circulă niște informații pe internet cum că ar fi aterizat câteva nave cu extratereștri. Am văzut și câteva poze, iar culmea e că toți purtau mască. Or fi fost și ei afectați de vreun virus asemănător sau se tem de al nostru? Vestea despre proaspătul nostru născut s-ar putea să-i aducă la noi, iar ei să știe cum aș putea să vă expediez în trecut acest mesaj. Poate o să vă fie de folos, iar copiii nu vor fi nevoiți să vină pe lume cu mască.

Călătoria în timp este posibilă | EnergiaConştiinţei.ro