Pe urmele tatălui (14)

continuare

Răbdarea | Live your life!

”Răbdarea e o strategie cu care câștigi aproape întotdeauna”, era un crez pe care nea Matei îl împărtășea uneori celor care aveau urechi de auzit și minte de gândit. Această virtute și-o însușise de-a lungul anilor, iar acum n-avea nevoie de vreo substanță ajutătoare, cum ar fi țigara sau guma de mestecat la care apela prietenul său după ce s-a lăsat de fumat. Totul era în mintea lui, care-i controla emoțiile, mișcările și expresiile feței, precum face un jucător de pocker la masa de joc. Era datoria Marelui Mic să abordeze motivul principal pentru care îl chemase, iar asta nu era un lucru prea ușor, ținând cont de circumstanțe.

– Ai dracului hoții ăștia de mașini, a fost expresia care-i veni în gând gazdei. Și în Germania sunt atât de îndrăzneți?

– În toată lumea e așa, răspunse Nelu fără să clipească. Dar, în cazul acesta, cred că au fost niște novici, din moment ce au ales un autoturism de mică valoare.

– Poate s-au gândit că e ceva prețios în portbagajul acela negru, pe care-l porți mereu deasupra. Are un aspect neobișnuit pentru români, emanând un aer occidental, misterios și provocator. Iar la asta se adaugă computerul de la bord, foarte incitant pentru cei care au înclinații spre tehnologia de ultima oră.

Nea Matei zâmbi cu un iz de amărăciune și oftă, înainte să dea lămuririle cuvenite:

– Poate că ai dreptate și îmi pare rău că nu m-am gândit la asta. Cred că ar fi trebuit să scriu pe plasticul acela negru: ”Congelator de uz medical”, pentru că ăsta e rolul lui. E inventat și construit în Germania, de băiatul meu, pentru a avea mereu la îndemână pungi cu un ser congelat, pe care mi-l pun mereu pe genunche, de felul acesteia. E un anestezic și antiinflamator.

Oaspetele își trase în sus cracul drept al pantalonului, lăsând să se vadă un fel de pansament, prins peste rotulă cu două curelușe. Simi reacționă cu politețe și un pic de jenă:

– Dar nu trebuie să te justifici, Nelule. Doar ne cunoaștem de atâta vreme și încrederea e baza prieteniei noastre. Eu vorbeam din perspectiva nenorociților aceia, care puteau să te lase fără unul din tratamente. Noroc că mașina s-a oprit, iar ei au fost nevoiți s-o abandoneze pe traseu, altfel cine știe unde și când o găseam. O fi rămas fără combustibil…

– Nicidecum. Tot Robert al meu mi-a instalat un sistem antifurt prin care pot opri de la distanță mașina, în astfel de cazuri. Am auzit zgomotul provocat de forțarea porții și nu a trebuit decât să ajung la telecomandă.

– Foarte priceput băiatul ăsta al tău. Ce înseamnă tehnologia vestului și câte avem noi încă de învățat! Bine că hoții, pentru că-s cel puțin doi de obicei, nu au fost la fel de pregătiți, iar mașina n-a suferit decât câteva zgârieturi. Oricum, trebuie să respectăm formalitățile și să semnezi Procesul Verbal de Constatare, după cum știi prea bine. Îți promit că punem cea mai bună echipă pentru prinderea vinovaților.

Marele Mic se ridică să-i aducă foaia de hârtie cu care tot jonglase până atunci, așteptând momentul potrivit. Preventiv, atașă un dosar dedesubt și pixul deasupra, doar că Nelu preferă să-și folosească unealta lui de scris. Firește că întâi lectură cu atenție fiecare rând și apoi își exprimă rugămintea:

– Știu că aveți destule pe cap, iar tentativa de furt a unei mașini ordinare nu aș considera că e o prioritate. De aceea nici nu depun plângere, mulțumind-vă pentru câte ați făcut deja. Semnez, dar insist să nu angrenați nicio echipă în prinderea unor ageamii care cred că s-au învățat minte din acest eșec. Sunt infractori mult mai mari pe care trebuie să vă concentrați.

– Nelule, cum am putea să trecem cu vederea, chiar dacă numai un singur fir de păr din capul tău ar fi smuls cu forța?! E drept că nu avem oameni destui, la câte fărădelegi se întâmplă în urbea noastră, dar tocmai tu mi-ai dat o idee salvatoare.

– Eu?! Ce idee?, se arăt uimit nea Matei.

– Nu mi-ai spus să o scot pe Delia din cazul acela cu interlopii? Ce misiune mai puțin periculoasă și utilă ar fi mai potrivită decât aceea de a-i căuta pe hoții aceștia nepricepuți? Dacă-i găsește, e bine, iar dacă nu reușește, nu mă supăr nici eu și nici dumneata. Crede-mă că așa o pot convinge mai ușor să renunțe la prima misiune, știut fiind cât ține la tine și cât de mult ar vrea să te ajute.

Nelu căzu ceva mai mult timp pe gânduri, căutând un argument mai solid în a-și susține doleanța. Îl mai încercă pe acesta:

– N-aș vrea să mă considere pe mine vinovat pentru pasul înapoi pe care trebuie să-l facă. Țin prea mult la ea ca să risc pierderea sentimentelor pe care mi le poartă de mică și pe care le apreciez, la rândul meu.

– Fii liniștit, îl asigură Simi. O să-i spun că te-ai împotrivit cercetărilor, dar am considerat că-i de datoria noastră să te ajutăm. Te rog să nu mă refuzi, ca să nu mă supăr eu de data asta.

28 thoughts on “Pe urmele tatălui (14)

  1. O, nu, asta nu!! Intuiam ca mașina lui nea Matei ascunde mult mai multe secrete, laolaltă cu posesorul ei. Și că nea Matei avea motive foarte serioase să nu se înceapă căutări pentru acești hoți! Intuiesc că Delia a schimbat doar de fațadă misiunea, pentru că ițele tot acolo duc! Dar să vedem cum reacționează ea…

      1. Nu anticipez decât foarte rar. O fac pentru că așa simt și nu îmi pasă dacă nu se întâmplă așa. Dimpotrivă, am aceeași plăcere de a citi în continuare. Sunt conștientă că scriitorul are altă viziune decât a mea. 🙂

    1. Ironia sorții. Uneori e bine să faci un pas înapoi (sau să fii împins) pentru a putea merge înainte. Poate că noua cale va fi mai generoasă cu indiciile, mai ales că și noi avem deja unele bănuieli. Sau intuiții, cum le spui tu.

  2. Ce-ti mai place sa ne pui rotisat “Rabdarea” la încercare ! 🙂 😀 )))
    Mult succes în investigare si inspiratie în continuare, draga Petru !

    1. Știu că aveți răbdare, altfel nu ați fi rezistat la până la episodul 14. Dar, pentru orice eventualitate, am oferit și un borcan din această virtute. Bio!
      Mii de mulțumiri și gânduri din cele mai bune, dragă Iosif!

      1. Am facut déjà comanda fiului meu, care esta în vacanta în Ro. pentru 3l de “rabdare bio” de salcâm din MM. 🙂 😀 ))

    1. Are Delia îngeri păzitori, iar noi facem parte dintre ei, deci va fi bine. 😉
      Săru-mâna pentru lectură și cafeluță, Anușka! 🙂
      O zi plăcută îți doresc, iar eu aștept olecuțâcă de ploaie, promisă de meteorologi pentru jud. Satu Mare! Eu sunt la graniță, deci cine știe. 😉

      1. Sa speram ca Delia se va descurca.
        Iar ploua la tine ❓ La mine este acceptabil ca bate vantul 🙂
        SEARA MINUNATA SA AI! ❤

    1. Bună dimineața și mulțumesc frumos că mi-ai amintit de această importantă sărbătoare, Anușka! 🙂
      De asemenea, aleasă recunoștință și pentru cafeaua atât de necesară la această oră. Înainte de a pleca la piață, îți doresc o zi minunată, cu temperaturi plăcute și bucurii multe, dragă prietenă! ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.