Când se coace poezia

Ți-am scris câte un vers pe fiecare frunză,
Am început din primăvară, pe răcoare,
Când verdele crud se înfiora de sentimente
Și promitea să le transmită mai departe.

A trecut vara și nu le-ai observat,
Deși frunzele te mângâiau cu gingășie,
Iar eu te purtam prin grădina literară,
Sperând să-mi deslușești mesajele vii.

Toamna, frunzele au început să cadă,
Versurile mele păreau pierdute odată cu ele,
Doar fructele își etalau formele noi
Și te îmbiau să le savurezi aromele.

Ai cules un măr și mi-ai spus că simți iubire,
Ai gustat din struguri și te-a cuprins voia bună,
Ai mirosit o gutuie și ai devenit nostalgică,
Iar când ai savurat o pară, inima ți s-a înmuiat.

Atunci am știut că versurile nu au murit,
S-au adunat în strofe și s-au copt,
Odată cu roadele din grădină,
Și fiecare fruct a devenit poezie.

Roadele Toamnei – Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

 

Pe urmele tatălui (25)

Revederea cu Florin a avut loc a doua zi dimineață și a fost plină de surprize. Prima din ele a fost înfățișarea tânărului, aproape de nerecunoscut după ce a fost tuns la zero și echipat în costumația vărgată de deținut. Arăta mult mai tânăr și se vedea ușor că-i numai pielea și osul de trupul lui, de parcă tocmai traversase o grevă a foamei. Doar ochii îi erau la fel de înflăcărați, transmițând cu dărnicie o căldură de care te mirai că poate exista într-o făptură atât de fragilă. De data asta, el a fost cel care a întâmpinat-o cu o întrebare pe Delia.

– Așa se obișnuiește  aici sau m-au lăsat fără pic de păr din cauza păduchilor?

Polițista zâmbi amar, ca la o glumă neîmpărtășită, și îi întinse o chitară nouă, pe care o cumpărase din banii ei. Nu știa să aprecieze calitatea unui instrument de acest gen, dar l-a rugat pe vânzător să-i dea ceva cât de cât performant, fără să fie prea costisitor.

– Asta nu e chitara mea, i-a reproșat imediat Florin. Sper că nu ți-ai dat banii pe un instrument, doar din compasiune. Nu accept mila nimănui.

Tânăra nu se aștepta la o astfel de răsplată, iar asta o făcu să izbucnească.

– Nu cred că ești în situația să-ți permiți mofturi. Ți-am vizitat garsoniera și m-am îngrozit în ce mizerie trăiești. Nici măcar nu era încuiată, ceea ce-i explicabil dacă mă gândesc că nu ar fi nimic de furat din ea. Doar o masă, o saltea și câteva lucruri bune de aruncat la gunoi. Nici urmă de chitară.

Tânărul a ridicat impasibil din umeri și a luat în mână instrumentul lucios, cu un aer care sugera că-i face o favoare.

– Chitara aceea mi-a fost luată de colegii tăi. E singurul lucru valoros din viața mea și doar la ea am cântat de când tata a fugit și mi-a lăsat-o ca amintire.

Delia se mai domoli și se așeză pe marginea patului, hotărâtă să afle mai multe despre străinul care-o intriga peste măsură.

– Uite, ți-am adus și țigări și iartă-mă dacă nu ți-am nimerit preferințele, îl ironiză ea în timp ce i le oferi, alături de o brichetă.

Tânărul aproape că i le smulse dintre degete, cu mâinile tremurânde și grăbit să aprindă una. După câteva fumuri trase cu nesaț, chipul lui se destinse și ochii o priveau mai cu blândețe pe binefăcătoare.

– Spune-mi mai multe despre tine, profită polițista de atmosferă. Ești un om al străzii, deși ai o locuință; îți iubești părintele, chiar dacă te-a părăsit; datorezi taxe de întreținere de câțiva ani, dar nu ai fost evacuat. Mama ta mai trăiește?

Chipul inocent al lui Florin se eclipsă brusc, dar această întunecare avea să se estompeze pe măsură ce cuvintele se eliberau din tainița în care au dospit probabil multă vreme.

– Tata mă iubește, oriunde ar fi acum, doar că nu poate veni să mi-o arate. El mi-a pus pentru prima oară chitara în mână și m-a învățat multe despre muzică. Îl chema Albert, dar lumea îl știa sub numele de scenă Alberto Magnificul, cel mai bun cântăreț din oraș. Unii ziceau că-i italian, iar alții că are sânge de țigan, altfel nu-și explicau vocea lui divină și măiestria de a mângâia corzile chitarei. A păstrat legătura cu noi, până s-a stins mama, de dorul lui, nu de alte boli pe care le-au inventat doctorii. Probabil că această pierdere l-a frânt și pe el, făcându-l să rupă orice punte care-i amintea de marea lui dragoste. Încă aștept să-și revină, să-mi dea un semn și apoi să ne întâlnim undeva. Nu am fost alungat din garsonieră pentru că Tivi punea mereu câte o vorbă bună la administrație.

Tăcerea se așternu ca un moment de reculegere, în timp ce tânărul își aruncă chiștocul în toaletă și aprinse altă țigară. Delia a fost cea care l-a stârnit din nou.

– Dar de ce a trebuit să fugă? De ce nu v-a luat și pe voi, dacă vă iubea atât de mult?

– Ne-a explicat atunci, dar apoi întrebările au sporit și ne-au măcinat. Totul a pornit de la o nuntă, în care tata și formația lui au fost invitați să cânte. Era vorba de o familie de țigani cu bani mulți, iar câștigul avea să fie unul pe măsură. Pe atunci stăteam într-un apartament de lux cu trei camere, ultracentral și dotat cu tot ce-i mai modern. Alberto Magnificul avea un Mercedes frumos, dar avea și mulți dușmani invidioși, plus că-i plăcea să bea cam mult, ca toate vedetele. Eu și cu mama am fost treziți către dimineață, când a apărut cu chipul îngrozit și expresii greu de înțeles. Spunea că la petrecere a apărut un echipaj de poliție, chemat de un clan rival, care i-a acuzat de prea multă gălăgie, iar apoi de hoție. Cică dispăruseră niște bani dintr-o casă, iar un martor văzuse cum hoții au fugit cu Mercedesul tatei. Țiganii i-au luat apărarea, iar de aici s-a ajuns la o încăierare în care un polițist a fost ucis cu o lovitură de cuțit. Partenerul lui susținea că tata a fost criminalul și a tras asupra lui, dar a nimerit într-un nuntaș. Așa am înțeles noi, iar avocatul pe care l-a sunat imediat Alberto Magnificul, i-a spus că e o treabă foarte urâtă și trebuie să dispară până se limpezesc apele. A fost ultima dată când l-am văzut, dar am auzit apoi că a trecut prin mai multe țări. Mama a căzut bolnavă, am schimbat apartamentul cu garsoniera, iar la doi ani a murit și am rămas singur. Fără bani și fără vreo pregătire, am abandonat școala, căutând ceva de lucru. Dar fiindcă nu mă pricep la nimic și nu se prinde ceva de mine, singura ocupație mi-a rămas cântatul. Pe care-l ofer tuturor, fără să cerșesc, ci doar accept recompensa ascultătorilor.

Delia era uluită și a aștepta cu inima strânsă să pună întrebarea care o frământa:

– Cam când s-a întâmplat asta? Mă refer la nunta aceea…

– În urmă cu vreo opt ani, răspunse aproape absent Florin.

Opt ani?! Atunci a fost înjunghiat părintele ei, iar acum afla că vinovatul e tatăl celui pe care ea voia să-l ajute. Soarta îi juca iarăși o festă urâtă de tot, de parcă nu erau destule cele de până acum. Simți o nevoie imperioasă de o țigară, altfel mintea i-ar fi luat-o razna, cu urmări imprevizibile.

STUDIU - Aproape un miliard de persoane fumeaza la nivel global. Care sunt  tarile cu cel mai mare consum de tutun — eMaramures

Potpuriu

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Soacra: – Dacă mă urăști așa de mult, de ce ai o poză cu mine pe șemineu?
Ginerele: – Ca să țin copiii departe de foc.

* – Doctore, cum sunt dinții mei?
– Din punctul meu de vedere, excelenți!
– Cum așa?
– Zece sunt de scos și restul de plombat.

* Vrei să fugă fetele după tine? Fă-te șofer de autobuz.

* Este într-adevăr un an al șobolanului: stăm în găuri, ieșim după provizii și cărăm pe ascunziș, vedem un om și o luăm la fugă…

* Soția mea vrea să spăl vasele și apoi să mătur, dar cine se crede ea? Păi eu comand aici, frate, deci mai întâi voi mătura și apoi voi spăla vasele, să fie clar cine e șeful în casă, da?

* Are cineva să-mi împrumute o pisică? Astăzi vreau să trag mâța de coadă.

* Fetelor, dacă sunteți în căutarea unei costumații de Halloween pentru a speria bărbații, vă recomand rochia de mireasă.

* – Te iubesc!
– De unde știi că e iubire?
– … păi, atunci când ești lângă mine, rămân fără aer.
– Aoleuuuu…, aceea nu e iubire, e astm!
– Atunci… te astmo!

* Sfat pentru ăștia care suferă.
Nu mai suferiți.

* Mi-e dor de epidemiile copilăriei.
Singura distanțare socială era: ”Stai departe de ăla…, are păduchi!

* Ce-am fost și ce-am ajuns.
Acum 30 de ani, România fabrica avioane, camioane, locomotive, schele petroliere, iar acum nu suntem în stare să confecționăm niște măști. 😦

* Băutura nu te face prost, băutura îți dă curajul ca să arăți cât de prost ești de fapt…

* Singurul motiv pentru care un bărbat și-ar face schimbare de sex este ca să vadă cum este să ai mereu dreptate…

* Am căutat pe Google: ”cum să îți înțelegi nevasta?”
Mi-a dat: ”Și noi căutăm!”

* – Te-ai îngrășat?
– Nu! M-am spălat cu Cocolino și sunt pufoasă!

* Nu spune prostului că-i prost. Zi-i, doar, că are ghinion când gândește…

* – Am două vești, una bună și una rea, pe care vrei să ți-o zic prima?
– Doar pe aia bună, că sunt sătul de vești rele.
– Ei bine, s-au deschis toate airbagurile de la mașina ta!

* O tipă cumpără un papagal. Ajunge cu el acasă și îl întreabă:
– Ia zi, măi prostule, știi să vorbești?
Papagalul: – Fă, proasto, da’ tu știi să zbori?

* ”Cearta cu femeia e ca factura la curent. Din când în când se face regularizarea și ai de plătit din urmă”.

* Deprimat, soțul îi zice soției grase:
– Tu ești singura investiție care s-a triplat…

* Întrebare la Radio Eravan:
– Am cunoscut o fată care are o soră geamănă și seamănă ca două picături de apă. Cum pot evita să mă dau la cealaltă.
Radio Erevan răspunde:
– Dar de ce doriți să evitați acest lucru?

* Azi, un pitic a urcat în autobuz și s-a așezat lângă mine. După câteva minute, autobuzul s-a oprit în stație și piticul a alunecat de pe scaun. L-am apucat de braț și l-am așezat la loc. Câteva minute mai târziu, piticul a alunecat din nou, l-am prins și l-am pus iar pe scaun. După un timp, piticul stângaci alunecă pentru a treia oară, l-am apucat de braț și i-am spus:
– Apucă-te bine de scaun, că eu n-am de gând să te trag înapoi tot drumul.
Piticul, cu lacrimi în ochi, îmi spune:
– Eu trebuia să cobor acum trei stații, dar nu mă lași tu, animalule!

* Două prietene stau de vorbă la birou…
– Nu știu ce să mă mai fac, am o durere cumplită de gât.
– Ah, nicio problemă, îți recomand un remediu sigur. Eu, de câte ori mă doare gâtul, fac sex oral cu soțul meu și a doua zi nu mai am nimic.
– Serios?
– Absolut!
A doua zi, la birou, prietena cea bolnavă apare foarte zâmbitoare.
– Ei, cum te mai simți?
– Extraordinar! Ai avut dreptate, remediul recomandat de tine funcționează perfect, doar că soțului tău nu-i venea să creadă că a fost ideea ta.

* Soția completează integrame:
– Iubi, zi-mi: bărbat supus și exploatat, din trei litere.
– Soț?
– Rob, dar îmi place cum gândești!

* Singurul sentiment care nu m-a înșelat niciodată, a fost sentimentul de foame.

* Cică iarna fără portocale, e ca vara fără înghețată. Zău? Stai să vezi cum e fără lemne!

* Am fost să mă spovedesc. Săracul popă, acum are nevoie de consiliere psihologică…

* Pentru a-ți face dușmani, nu e nevoie să faci mare lucru. Trebuie să spui doar ceea ce gândești.

* Din când în când mai dați cu capul de perete?
Așa…, să resetați toate configurările…
Eu așa fac… 😉

* – Tu, Mărie! Pentru că ai fugit cu altu, io te pot ierta, dar pentru că te-ai întors, niciodată!

* Organizația Mondială a Sănătății publică noi directive privind păstrarea distanței sociale:
Între 2 oameni = 2 metri
Între soț și soția lui = 10 metri
Între soț și soacra lui = 15 km
Între soție și soacra ei… încă n-au terminat de măsurat.

* Începând de luni, poștașii vor lucra de-acasă. Vor citi scrisorile și, dacă este ceva important, vă sună la telefon.

* Ești singură și neiubită?
Stai liniștită, undeva există un motan și pentru tine!

GALERIE FOTO // TOP cele mai amuzante imagini cu pisici din 2015

Justiție de ochii lumii

– Domnule Plevușcă, avem suficiente probe să ajungi după gratii între cinci și zece ani, îi spuse pe șleau procurorul, imediat ce s-a așezat în fața acuzatului și a etalat pe masă un dosar impresionant. Dar eu sunt un om înțelegător, dispus la o înțelegere din care să ieșim amândoi în câștig. Spune-mi pentru cine ai falsificat cifrele în care se raportau achiziții fictive sau prețuri de patru-cinci ori mai mari decât în realitate, iar eu te asigur că nu faci nicio zi de închisoare.

Omul din fața lui era palid și tremura ca o frunză în bătaia vântului. Gândul că ar putea fi privat de libertate ani de zile, să fie despărțit de familie, departe de viața fastuoasă cu care se obișnuise, îl făcu să-și dea frâu liber mărturisirilor. Viața lui era mai importantă decât secretele pe care le deținea.

O altă zi, un alt inculpat, un dosar și mai voluminos, același procuror.

– Poate credeți că sunteți acoperit, dar vă înșelați amarnic, domnule Clean. După cum o să vă convingeți, am aici declarații complete și documentate despre sume încasate pentru produse pe care nu le-ați livrat sau nu în cantitatea și la calitatea conformă. Toate aceste dezvăluiri vă pot priva de libertate cel puțin zece ani, plus confiscarea banilor însușiți ilegal. Dar… eu nu am nimic cu dumneavoastră, ci vreau peștele cel mare. Îmi spuneți cine a condus această operațiune, iar eu vă promit că scăpați cu o condamnare de formă.

Domnul în cauză aflase că cineva ciripise despre el, fapt care-l făcea să transpire în fața acuzatorului. Nu ar fi rezistat câțiva ani ”la răcoare”, așa că trebuia să facă orice pentru a scăpa de această umilință. Șeful putea să se descurce, doar avea bani destui și relații din cele mai influente.

După câteva luni, procurorul Avat se prezentă în fața superiorului cu un caz soluționat.

– Domnule Baracudă, dosarul despre frauda de 40 milioane de euro poate fi considerat rezolvat.

– Spune-mi, pe scurt, care-s vinovații și pedepsele pentru fiecare.

– Plevușcă a mărturisit și, în consecință, a primit un an de închisoare cu suspendare. Clean a fost și el cooperant și a beneficiat de aceeași pedeapsă. Dar Știucă a fost principalul artizan și beneficiar al fraudei. Prin urmare, după ce l-am confruntat cu dovezi clare, a trebuit să mărturisească. Sentința lui a fost mai dură, dar am ținut cont de faptul că ne-a scutit de un proces lung, așa că s-a ales cu doi ani de condamnare la închisoare… cu suspendare.

– Bravo, Avat! Ești un profesionist eficient care nu tergiversează dosarele ani de zile. Ține-o tot așa și poți să ajungi sus de tot!

Baracudă mare - Wikipedia

Pe urmele tatălui (24)

Lege nouă! Cum pot românii condamnați să amâne pedeapsa cu închisoarea!  Totul depinde de copii | Antena 1

Bărbatul arăta jalnic, iar înfățișarea lui primitivă nu lăsa să i se ghicească vârsta, decât cu mare marjă de eroare. Părul negru și lung îi cădea dezordonat pe umeri, acoperindu-i o bună parte din chip. De parcă nu era suficientă barba încâlcită, care-i ascundea fața și se cobora o palmă mai jos de bărbie, precum o tufă de buruieni. Pleoapele lăsate, ca niște jaluzele în fața lumii exterioare, i se deslușeau cu greu printre șuvițele unsuroase din claia nespălată de multă vreme. În ciuda acestei înfățișări de om al străzii, care ignora total curățenia și felul cum arată, stătea în șezut pe salteaua veche, cu picioarele încrucișate, îndoite de la genunchi spre corp, și mâinile întinse peste ele, ca un yoghin în plină meditație. La vederea lui, Delia simți cum sentimentul de milă se alia cu cel de dezgust involuntar, în ciuda faptului că mai zărise persoane în această stare de decădere, însă niciodată în aceeași încăpere. Când ușa blindată s-a închis cu zgomot în spatele ei, văzu cum ochii deținutului se deschid și exprimă o cu totul altă imagine. Deși erau negri ca doi cărbuni șlefuiți, din adâncul lor răzbătea o flacără jucăușă și caldă, de parcă ți-ar provoca gândurile la un dans în jurul unui astru minuscul care strălucește precum luna plină în miezul unei nopți de abanos.

– Meditai?, a fost întrebarea pe care Delia a găsit-o cea mai potrivită pentru a-l incita la discuție.

– Ascultam muzică, se auzi o voce tinerească, însoțită de un zâmbet pe care cu greu îl puteai desluși.

– Probabil că ai uitat să-ți pui căștile, surâse amar polițista. Nu aud nicio melodie în această celulă.

– Melodia e aici, răspunse bărbatul, arătând cu degetul spre capul său. Ai cumva o țigară?

Tânăra negă din cap și sesiză cum dezamăgirea îl făcu pe interlocutor să-și coboare din nou pleoapele.

– Am înțeles că te cheamă Florin… Mai precis, Mureșan Florin. Un nume frumos… prea frumos pentru un ucigaș de polițiști.

Nicio reacție, de data aceasta. Delia stătea în picioare, neavând altă alternativă în acea încăpere strâmtă și insalubră. Trebuia să nimerească vreun subiect prin care să-l readucă la realitate pe acest individ ciudat.

– Și mie îmi place muzica bună, i se destăinui ea. De care asculți acum?

Înțeleaptă alegere, pentru că ochii înflăcărați și-au arătat din nou lumina, iar glasul plăcut prinse din nou viață.

– Cea compusă de…cineva și de mine. Cred că e cea mai potrivită în aceste condiții, dar ție n-o să-ți placă. Muzica sună altfel pentru fiecare ureche, însă omul poate fi educat să îndrăgească un stil sau altul, doar prin perseverență.

– Asta n-o să știm, până nu-mi cânți ceva. Poate voi fi impresionată plăcut.

Bărbatul zâmbi la fel de subtil și neîncrezător.

– Văd că ești polițistă, deci nu se poate să nu fi trecut prin gară. Dacă nu m-ai remarcat când cântam pe peron, nu văd de ce ai face-o acum.

– E drept, recunoscu Delia. Dar, în apărarea mea, pot să-ți spun că nici cei mai mari instrumentiști nu au fost remarcați atunci când au cântat sub anonimat, în mulțime. Oamenii se grăbesc și nu sunt atenți la multe lucruri frumoase din jurul lor.

– Se poate, încuviință aproape convins Florin. Adu-mi chitara mea și o să-ți cânt.

– Stai în același bloc cu Tivi, dar nu văd de ce l-ai fi atacat, riscă polițista să schimbe vorba. Știi că ai voie la un avocat din oficiu.

– N-am nevoie de avocat!, se răsti pe brusc bărbatul. Nu știi de ce sunt în stare atunci când sunt beat, și nici eu nu-mi dau seama. Am fost torpilat bine în acea noapte și poate am făcut un gest necugetat. Altfel nu se găsea telefonul asupra mea. Așa că merit să fiu închis, fără să mai am grija zilei de mâine, fără să fiu un pericol pentru alții. Doar chitara îmi lipsește și de aceea te rog să faci ceva în această privință.

– Ești tânăr și ai putea să-ți petreci toată viața după gratii, omule, insistă Delia să-l convingă. Cred că nu ești vinovat și sunt dispusă să dovedesc asta. Cineva ți-a ”plantat” dovada, tocmai pentru că te crede o persoană slabă și neajutorată. Dar sunt dispusă să fac lumină și să-l găsesc pe adevăratul criminal, numai dacă ai încredere în mine și îmi spui tot ce-ți amintești.

Ochii negri se ascunseră din nou după pleoape, timp de aproape un minut. Posibil că în mintea lui Florin se dădea o luptă între dorințe, prejudecăți și logică, o bătălie care se dovedi câștigată de ultima combatantă.

– Ok, poate că nu-s un om atât de groaznic cum se arată. Dar tot n-am nevoie de avocat, dacă mă poți ajuta tu. Îți amintesc că trebuie să începi prin a-mi aduce chitara mea și câteva pachete de țigări.

– E un început, se arătă mulțumită polițista. Deocamdată vei fi condamnat la treizeci de zile de detenție, până la judecată, dar nu mai recunoaște o vină nedovedită. Sper ca la viitoarea vizită să nu arăți ca o maimuță vorbitoare, ci mai degrabă ca un om normal.

Roade spirituale

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubi, pe unde umbli?
– Iubito, nu fi geloasă! Ți-am spus, la biserică.
– Nu sunt geloasă, dă-mi-l pe popă la telefon!

* La angajare:
– În CV-ul dumneavoastră scrie că faceți, foarte rapid, calcule matematice foarte complicate. Cât fac 374X859?
– 52.
– N-ați dat răspunsul corect.
– Da, dar l-am dat rapid!

* Sintagma zilei:
Cine-i harnic și muncește, multe lucruri îi lipsește, cine fură de la stat, este putred de bogat!

* Bărbatul, această ființă unică!
Pentru el toate rochiile sunt la fel, dar șurubelnițele sunt diferite!

* ”Carul Mic și Carul Mare,
Le-ai pus, Doamne, la loc sfânt,
Sus pe cer, dar – din eroare-,
Ai pus boii pe Pământ!”

* – Domnule doctor, mă doare rău spatele, când mă trezesc dimineața!
– Atunci, treziți-vă după-amiază.

* Dacă justiția română lucra la Nuremberg, Hitler lua 6 ani cu suspendare, Himmler 2, iar Goering primea despăgubiri.

* Când ești copil, îți place să te strâmbi în oglindă…
După o vârstă, oglinda se răzbună!

* O babă a fost la poliție să declare că a fost violată în pădure.
A doua zi, pădurea era plină de babe.

* Eu am GPS pentru pensionari. În afară că-mi arată cum să ajung la destinație, îmi spune și de ce am vrut să merg acolo…

* Ăștia care migrează de la PSD la PNL cică erau de mult timp liberali asimptomatic..

* Toată panica asta cu masca nu vine oare de la politicienii speriați că îi scuipă poporul?

* Cică 100 de ml de pălincă înainte de culcare ajută. Ieri seară m-am culcat de șase ori.

* Urare de actualitate:
Să trăiești, să fii sănătos, să ai gust, să ai miros!

* Român, speriat că are COVID după ce a mâncat roșii din supermarket:
– Nu simt niciun gust!

* Dacă șeful are COVID, trebuie testați cei care l-au pupat în fund? Întreb pentru niște colegi…

* Imaginați-vă pe Tăriceanu primar, citind mirilor: ”Căsătoria este un eveniment unic în viața oricărui om!”

* Citat motivațional: ”Capul veșnic plecat, la un moment dat începe să pască!”

* Apa cu lămâie slăbește doar dacă lămâiul este pe un deal aflat la 15 km de casă.

* – Tată, am pană, ce să fac?
– Sună-l pe soțul tău!
– Nu răspunde!
– Rezerva unde e?
– Nici el nu răspunde!

* Dacă, întâmplător, un bărbat gol pușcă nimerește în vestiarul femeilor, acestea vor face mare zarvă, vor țipa, vor încerca să-l ude cu apă rece pentru a-l alunga afară.
Dacă, însă, o femeie goală pușcă nimerește, în mod întâmplător, în vestiarul bărbaților, aceștia vor fi bucuroși, prietenoși și ospitalieri.
Asta demonstrează, încă o dată, bunătatea și frumusețea sufletului bărbaților…

* Dacă vrei să uiți de toate problemele pe care le ai, poartă o pereche de pantofi care te strâng!

* ”Femeile care ie frumoase, ie leneșe. Care ie deștepte, ie rele. Iar alea care ie și harnice și bune la suflet, ie grase” (Gică zidaru’)

* Deoarece bicicliștii au propria lor pistă, bețivii solicită și ei cele ”trei cărări” care li se cuvin!

* Știe cineva când se vor redeschide barurile?
Am rămas înăuntru…

* – Iubitule, la anul avem 25 de ani de căsnicie… Sărbătorim ”Nunta de argint!”
– Dragă, mai așteptăm 5 ani și putem sărbători ”Războiul de treizeci de ani”.

* Dacă tu știi să gătești și io să mănânc, înseamnă că suntem făcuți unul pentru altul?

* Ai observat că miezul de la nucă are forma creierului? Bine, mai sunt și nuci seci!

* Felicitări celor care știu să glumească! Pe ceilalți îi compătimesc, nu știu ce pierd!

* În octombrie tre’ să dăm ceasurile înapoi…
Să fiu al naibii dacă mai știu de unde l-am cumpărat.

* Să ai tupeu înseamnă să întârzii dimineața la muncă, iar când dai ochii cu șeful furios, să-l întrebi dacă a făcut cafea și pentru tine.

* Vasile îl întreabă pe un expert japonez:
– Cum de voi, japonezii, sunteți așa de dezvoltați?!
Japonezul: – Noi avem un deștept din 10, iar voi, Vasile, aveți 9 deștepți din 10!
Vasile: – Și?!
Japonezul: – Noi îl punem pe ăla deștept să-i conducă pe cei 9 proști, în schimb voi îl puneți pe ăla prost să-i conducă pe cei 9 deștepți!

* Înainte de a te lăuda pe facebook că o duci bine și ai o viață perfectă, blochează-i pe ăia care te cunosc!

* ”Timpul le rezolvă pe toate”
Pe înțelesul tuturor, adică după un timp, ți se fâlfâie dacă s-au rezolvat sau nu!

* Ea: – Plângeai după mine, dar te-ai dus la alta…
El: – Da, dar m-am dus trist!

* Am văzut doi copii de la mine din cartier care se jucau cu o minge. Îngrijorat, i-am întrebat:
– V-a furat cineva telefoanele?

Cursurile de fotbal si beneficiile lor pentru copii - SuntParinte.ro

 

Călătorii în trecut

 

Călătoriile în … TIMP: Mașina timpului! | Evenimentul Zilei

Mașina Timpului există de milenii,
E inoculată în fiecare dintre noi
Și o folosim călătorind în trecut,
Îmboldiți de nostalgii îmbietoare.

Ne reîntâlnim cu natura de altădată,
Duium de pești saltă în ape neprihănite,
Pădurile ne îmbrățișează cu prospețime,
Iar marea respiră cu plămâni nealterați.

Tu îmi apari mai frumoasă ca niciodată,
Văd în ochii tăi fericirea incomensurabilă,
Chipul îți e luminos ca floarea soarelui,
Iar mângâierile tale mă euforizează.

Mă întorc în timp ca un dependent,
Și îl perfecționez cu fiecare vizită,
Fără riscul de a-l schimba pentru ceilalți,
Pentru că o fac doar cu gândul.

Vârstele ploii

imagini in ploaie 11[1] – Poveştile unei femei

Ploaia-i o minune clară,
Fără trucuri sau vreo taină,
Ea-nflorește-n primăvară
Și încărunțește-n iarnă.

E miracolul ce crește
Din atingerea ușoară,
În aversa ce lovește
Și cu gheață, când e vară.

Toamna o maturizează
Și-i provoacă nostalgie,
Iar atunci realizează
Că mai are energie.

Este perioada-n care
Va turna fără de milă,
Uneori cu apăsare,
Alteori, mai mult de silă.

Simte că îmbătrânește,
De căldură parcă-i stoarsă,
Iarna, părul îi albește
Și-n fulgi de nea se revarsă.