Pe urmele tatălui (22)

Permisiunea de a-i asista pe cei însărcinați cu găsirea ucigașului, nu era de natură să-i dea mari speranțe Deliei. Ivanciuc și Labo formau cea mai veche echipă a secției, pregătindu-se amândoi pentru pensionare. Primul era de statură medie, o constituție echilibrată și un chip în care se remarca barba pe jumătate căruntă și prea puțin îngrijită. Abia după ce-l cunoșteai, puteai adăuga la descriere faptul că era un om ursuz și veșnic nemulțumit de comportamentul celor cu care venea în contact. Poate de aceea l-a putut suporta aproape două decenii numai pe partenerul său, Labo, un rotofei tăcut și prea comod pentru a deranja pe cineva prin cuvinte nepotrivite sau gesturi imprevizibile. Amândoi, însă, erau apreciați pentru numeroase cazuri de omoruri, în care, după o muncă migăloasă – și de durată, am putea adăuga aici -, făptașii au fost prinși și deferiți Justiției.Tânăra polițistă era întâmpinată cu răceală de bărbos, cel care vorbea și în numele colegului său:

– Nu ne întoarcem acum la locul faptei, ce naiba! N-am dormit toată noaptea și am luat toate probele care se puteau găsi. O să revenim după-amiază, cu forțe noi și mintea mai odihnită.

– Măcar să-mi dai adresa bătrânei care a anunțat omorul, îl rugă Delia cu o mină de copilă inocentă. Poate își mai amintește vreun amănunt dacă discutăm în timpul zilei, după ce șocul evenimentului s-a mai estompat.

Ivanciuc ridică din umeri a nepăsare și îi întinse un dosar cu câteva file.

– Ai aici tot ce ar trebui să știi, dar mă mir că nu cunoști adresa colegului tău. Credeam că sunteți o echipă sudată.

– N-am avut timp să ne sudăm atât de bine, replică tânăra cu o oarecare iritare.

– Mă rog, își arătă indiferența veteranul polițist. Să nu pui mare bază pe ce spune femeia aia, că pare senilă și preocupată mai mult de câinele ei. Care, apropo, ne-a contaminat locul crimei.

Ultimele cuvinte au răsunat ca un ecou în urechile Deliei, prea grăbită să le mai judece sau să le ia măcar în seamă. Gândurile o asaltau din mai multe perspective și nu au slăbit-o până la destinație, ca un stol de ciori gălăgioase care prevesteau ceva sumbru. Nu a trebuit să insiste la ușa bătrânei, pentru că aceasta a deschis după prima serie de bătăi. Arăta către optzeci de ani, cu părul alb și despletit, un capot uzat aruncat neglijent peste trupul firav, plus un cățel blănos și neastâmpărat în brațe.

– Bună ziua, doamnă, îi zâmbi politicos Delia. Sunt de la poliție și mi-ar plăcea să stăm puțin de vorbă… despre ce s-a întâmplat alături.

Femeia o pofti cu bucurie în dormitor, unde persista un aer stătut, cu mai multe izuri incomode și ușor de contabilizat.

– Eu am sunat la 112, ținu să reamintească gazda, în timp ce-și eliberă bibeloul viu din brațe. Poate doriți o cafea sau un ceai…

– Nu, mulțumesc, se grăbi tânăra să refuze. Aș vrea să știu ce ați auzit și ce ați văzut până la venirea colegilor. Știu că le-ați spus și lor, dar mi-ar plăcea să reluați cu calm tot ce vă amintiți.

– Păi, o bușitură puternică m-a trezit, iar apoi Linda a început să latre, începu bătrâna să-și expună aventura. M-am dus imediat la vizor, dar n-am văzut decât ușa larg deschisă. Atunci, am prins curaj și am ieșit pe hol, iar apoi am intrat la vecinul Tivi…

– Stați așa, o întrerupse Delia. Precis ați ieșit imediat? Nu a trecut o vreme…, să zicem vreo zece minute?

– Credeți că aș fi rezistat mai mult de un minut, la cât de tare lătra micuța mea prietenă?, o asigură gazda în timp ce-și privea cu dragoste cățelușa.

Aceasta își făcea de lucru cu o mică jucărie , obiect care o făcu pe bătrână să devieze de la subiect.

– Îi place să se joace cu ceva nou, până se plictisește sau găsește altceva, mai provocator. Nu știu de unde a găsit bijuteria asta, dar n-am văzut-o până dimineață.

Delia deveni curioasă și se apropie cu blândețe de micuța Linda. O mângâie câteva secunde și profită de un moment când reuși să-i ia jucăria.

– Ia te uite ce a găsit cățelușa dumneavoastră, exclamă tânăra în timp ce examina captura. Pare să fie un breloc sub forma unui delfin frumos. Ați fost cu ”prietena” în dormitorul vecinului?

Doamna Ana ridică din umeri, arătând că face un efort să retrăiască acele clipe îngrozitoare.

– Poate că a venit după mine, că-i tare grijulie și nu mă lasă o clipă singură… Dar stați puțin… acum, parcă-mi amintesc că trăgea cu dinții ceva din mâna bietului om. A trebuit să o iau cu forța, însă n-am observat dacă avea atunci ceva în gură. Doamne ferește, ce ai făcut Linda! Să furi de la morți?!

– Nu vă faceți probleme, doamnă. Poate că așa a vrut Dumnezeu să ne ajute. Totuși, ar fi mai bine să nu spuneți nimănui ce a făcut cățelușa, cel puțin deocamdată. S-ar putea să-i aparțină criminalului, iar acesta ar fi în stare de orice ca să-și recupereze obiectul pierdut.

Profilite FOOTBALL KEY - Breloc reflectorizant (40 produse) - SportSport.ro

36 thoughts on “Pe urmele tatălui (22)

  1. Deşi atunci când ajung la final zic că va trece tare greu timpul până câmd voi citi un alt fragment, când văd că le postezi nu mi se mai pare aşa lung timpul. Mai ales că ne răsplăteşti aşteptarea de fiecare dată.

    1. Mă bucură mult dacă reușesc să mențin interesul și îți mulțumesc că-mi răsplătești strădaniile, prin astfel de încurajări. Mai e ceva cale până la final și fiecare apreciere contează.

  2. Frumoasa surpriza breloc ! Pare-se ca Linda este superpolitista surpriza ! Adeseori în criminalistica, cazurile mari sunt dezlegate de obiecte mici, în aparenta nesemnificative. Bine ca nu seamana cu brelocul de la cheile mele, altfel ma simteam eu însumi suspect ! Merci pentru delectare !
    O saptamâna sublima cu roduri bogate, caldura si soare în continuare, draga Petru !

    1. După atâția bărbați super-polițiști, cred că o femeie cu calități de acest fel este binevenită, mai ales dacă-i de-a noastră. Nu știu dacă am nimerit pe cineva cu un breloc în formă de delfin, dar eu chiar mi-aș dori unul frumos lucrat.
      Mii de mulțumiri pentru lectură și tot atâtea urări de bine și de frumuseți autumnale, dragă Iosif!

    1. În orice e nevoie de noroc la început, altfel s-ar putea să renunțăm. Eu, de exemplu, dacă nu prindeam un peștișor în prima ieșire la Someș, nu mai mergeam la pescuit.
      Salutări efervescente!

  3. Delia a gasit un obiect pierdut de ucigas,sa vedem daca o ajuta la ancheta,brelocul!O seara faina iti doresc!:)

    1. Numai de ea depinde dacă va reuși să fructifice această șansă, dar recunosc că-i voi da și eu o mână de ajutor. 😉 Să-ți fie ziua însorită, dragă Gabi! 🙂

  4. Buna dimineata! Prieten drag ❤
    M-am delectat cu enigmaticul episod si la inceputul povestirii m-am gandit in sinea mea ,cat de rai sunt politistii intre ei ca nu se ajuta in explicatii,probabil sa fie fiecare primul care rezolva cazul ptr. avansare 🙂
    O zi de miercuri vesela !

    1. Bună să-ți fie inima și mereu viguros trupul, Anușka! 🙂
      Ai dreptate, iar multe din personajele povestirii nu sunt invenții fanteziste, ci sunt inspirate din realitatea crudă. Polițiștii sunt și ei oameni, iar când aplică legea, o fac, de multe ori, în interesul lor.
      Mulțumesc frumos pentru cafea, alături de urările mele pentru o zi pe placul tău, dragă prietenă! ❤

  5. Salutare , Petru ! 🙂
    Povestea curge frumos și lin
    iar în fața TALENTULUI tău mă înclin ! 🙂
    Din păcate , nu toate curg frumos și lin
    în ” COLONIA” lui VODĂ cel hain
    iar asta , NU a spun doar EU !!! 😦 😦 😦

    Alioșa .

    1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
      Din păcate, veștile despre numărul de infectări sunt tot mai sumbre și e posibil să ajungem ca spitalele să nu mai facă față. Iar asta se întâmplă în toată lumea, nu numai la noi, unde se iau măsuri similare ca și la noi. Firește că sunt pierderi uriașe pentru toți, dar cea mai mare tragedie e când îți duci tatăl sau bunicul la groapă, din cauza unora care nu respectă regulile de igienă, distanțare sau purtare a măștii.
      Îți mulțumesc pentru videoclip și îți doresc sănătate, ție și celor pe care-i ai aproape, Sandule! 🙂

  6. Pe un fir de catifea
    Te invit la o cafea!
    Ziua-ntreagă să iti fie
    Inundată-n bucurie! ❤
    Bună dimineaţa! Petru ,sa ai reusite astazi ca este joi 🙂

    1. De data asta, am plăcerea ca astăzi să gust din cafeaua ta mai întâi pe această pagină, Anușka! 🙂
      Așa s-a nimerit să încep ziua și nu strică puțină diversitate, mai ales că m-am delectat la prima oră cu versurile atât de drăguțe prin care ai servit delicioasa licoare.
      Mă înclin cu recunoștință și îți transmit, la rândul meu, gânduri bune, sentimente nobile și urări pe măsură, dragă prietenă! ❤

    1. Animalele de companie au un simț aparte, care poate transcende dincolo de înțelegerea noastră, a celor care ne numim stăpâni. Contribuția lor în rezolvarea problemelor poate fi adesea nebăgată în seamă, dar ea există. Mulțumesc frumos pentru interes!

    1. Sunt încântat că ai ca preferință de lectură și această temă, în care se cere mai multă atenție la detalii, atât din partea cititorului cât și a autorului. Romanele polițiste pot să fie să devină plictisitoare dacă se oferă prea multe indicii inutile sau prea puține date pentru dezlegarea puzzle-ului. Sper să reușesc în a-ți păstra interesul printr-o acțiune credibilă și personaje pe măsură.
      Sănătate, multe realizări și satisfacții îți urez, dragă Cristina! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.