Pe urmele tatălui (24)

Lege nouă! Cum pot românii condamnați să amâne pedeapsa cu închisoarea!  Totul depinde de copii | Antena 1

Bărbatul arăta jalnic, iar înfățișarea lui primitivă nu lăsa să i se ghicească vârsta, decât cu mare marjă de eroare. Părul negru și lung îi cădea dezordonat pe umeri, acoperindu-i o bună parte din chip. De parcă nu era suficientă barba încâlcită, care-i ascundea fața și se cobora o palmă mai jos de bărbie, precum o tufă de buruieni. Pleoapele lăsate, ca niște jaluzele în fața lumii exterioare, i se deslușeau cu greu printre șuvițele unsuroase din claia nespălată de multă vreme. În ciuda acestei înfățișări de om al străzii, care ignora total curățenia și felul cum arată, stătea în șezut pe salteaua veche, cu picioarele încrucișate, îndoite de la genunchi spre corp, și mâinile întinse peste ele, ca un yoghin în plină meditație. La vederea lui, Delia simți cum sentimentul de milă se alia cu cel de dezgust involuntar, în ciuda faptului că mai zărise persoane în această stare de decădere, însă niciodată în aceeași încăpere. Când ușa blindată s-a închis cu zgomot în spatele ei, văzu cum ochii deținutului se deschid și exprimă o cu totul altă imagine. Deși erau negri ca doi cărbuni șlefuiți, din adâncul lor răzbătea o flacără jucăușă și caldă, de parcă ți-ar provoca gândurile la un dans în jurul unui astru minuscul care strălucește precum luna plină în miezul unei nopți de abanos.

– Meditai?, a fost întrebarea pe care Delia a găsit-o cea mai potrivită pentru a-l incita la discuție.

– Ascultam muzică, se auzi o voce tinerească, însoțită de un zâmbet pe care cu greu îl puteai desluși.

– Probabil că ai uitat să-ți pui căștile, surâse amar polițista. Nu aud nicio melodie în această celulă.

– Melodia e aici, răspunse bărbatul, arătând cu degetul spre capul său. Ai cumva o țigară?

Tânăra negă din cap și sesiză cum dezamăgirea îl făcu pe interlocutor să-și coboare din nou pleoapele.

– Am înțeles că te cheamă Florin… Mai precis, Mureșan Florin. Un nume frumos… prea frumos pentru un ucigaș de polițiști.

Nicio reacție, de data aceasta. Delia stătea în picioare, neavând altă alternativă în acea încăpere strâmtă și insalubră. Trebuia să nimerească vreun subiect prin care să-l readucă la realitate pe acest individ ciudat.

– Și mie îmi place muzica bună, i se destăinui ea. De care asculți acum?

Înțeleaptă alegere, pentru că ochii înflăcărați și-au arătat din nou lumina, iar glasul plăcut prinse din nou viață.

– Cea compusă de…cineva și de mine. Cred că e cea mai potrivită în aceste condiții, dar ție n-o să-ți placă. Muzica sună altfel pentru fiecare ureche, însă omul poate fi educat să îndrăgească un stil sau altul, doar prin perseverență.

– Asta n-o să știm, până nu-mi cânți ceva. Poate voi fi impresionată plăcut.

Bărbatul zâmbi la fel de subtil și neîncrezător.

– Văd că ești polițistă, deci nu se poate să nu fi trecut prin gară. Dacă nu m-ai remarcat când cântam pe peron, nu văd de ce ai face-o acum.

– E drept, recunoscu Delia. Dar, în apărarea mea, pot să-ți spun că nici cei mai mari instrumentiști nu au fost remarcați atunci când au cântat sub anonimat, în mulțime. Oamenii se grăbesc și nu sunt atenți la multe lucruri frumoase din jurul lor.

– Se poate, încuviință aproape convins Florin. Adu-mi chitara mea și o să-ți cânt.

– Stai în același bloc cu Tivi, dar nu văd de ce l-ai fi atacat, riscă polițista să schimbe vorba. Știi că ai voie la un avocat din oficiu.

– N-am nevoie de avocat!, se răsti pe brusc bărbatul. Nu știi de ce sunt în stare atunci când sunt beat, și nici eu nu-mi dau seama. Am fost torpilat bine în acea noapte și poate am făcut un gest necugetat. Altfel nu se găsea telefonul asupra mea. Așa că merit să fiu închis, fără să mai am grija zilei de mâine, fără să fiu un pericol pentru alții. Doar chitara îmi lipsește și de aceea te rog să faci ceva în această privință.

– Ești tânăr și ai putea să-ți petreci toată viața după gratii, omule, insistă Delia să-l convingă. Cred că nu ești vinovat și sunt dispusă să dovedesc asta. Cineva ți-a ”plantat” dovada, tocmai pentru că te crede o persoană slabă și neajutorată. Dar sunt dispusă să fac lumină și să-l găsesc pe adevăratul criminal, numai dacă ai încredere în mine și îmi spui tot ce-ți amintești.

Ochii negri se ascunseră din nou după pleoape, timp de aproape un minut. Posibil că în mintea lui Florin se dădea o luptă între dorințe, prejudecăți și logică, o bătălie care se dovedi câștigată de ultima combatantă.

– Ok, poate că nu-s un om atât de groaznic cum se arată. Dar tot n-am nevoie de avocat, dacă mă poți ajuta tu. Îți amintesc că trebuie să începi prin a-mi aduce chitara mea și câteva pachete de țigări.

– E un început, se arătă mulțumită polițista. Deocamdată vei fi condamnat la treizeci de zile de detenție, până la judecată, dar nu mai recunoaște o vină nedovedită. Sper ca la viitoarea vizită să nu arăți ca o maimuță vorbitoare, ci mai degrabă ca un om normal.

40 thoughts on “Pe urmele tatălui (24)

  1. Hmm… interesant! M-a captivat urmarea și îmi imaginez varianta mea în continuare, dar o aștept cu maxim interes pe a ta, Petru! A mea e doar un vis de-o noapte, a ta întregește opera literară. 🙂

    1. Bănuiesc că varianta ta nu diferă prea mult de ceea ce gândesc și eu, doar am ajuns să ne cunoaștem în această privință. Dar diferența poate să vină din detalii, la fel de importante și ele. Mulțumesc frumos pentru frumoasele complimente, Zaraza! 🙂

  2. Mi se pare un om inteligent Florin, în ciuda aspectului său neîngrijit și sunt tare curioasă acum care-i istoria sa… Datorită apariției lui în poveste, continuarea îmi pare și mai greu de intuit, așa că o aștept nerăbdătoare. 🙂

    1. Mă bucur că ți-am stârnit curiozitatea prin noul personaj și sper să nu intuiești prea devreme care este de fapt rolul lui în intrigă. Altfel aș fi în stare să mă răzgândesc, ba chiar să-l scot complet din poveste. 😉

  3. Mi-a plăcut mult descrierea lui Florin. Am fost langa el cred, aproape l-am mirosit. I-am văzut și ochii mai ales, oscilând între normalitate și neîncredere. Aștept continuarea. Mulțam! 🙂

    1. A trebuit să mă gândesc câteva zile până i-am ”văzut”, în minte, înfățișarea finală. Iar numele mi-a l-am găsit doar cu câteva ore înainte de a scrie fragmentul. Mulțumesc și eu, Ina! 🙂

  4. Bună Delia ca și polițistă 😉 , însă de aici urmează și mai palpitant! Abia aștept să citesc continuarea! Am eu ceva la imaginație, însă aștept cu nerăbdare 😉
    Vise frumoase Petru 🍀🤗

    1. Delia e un polițist obișnuit, cu o minte mai ascuțită. Așa cum ar trebui să fie toți polițiștii, dar nu sunt, din păcate. Printre altele, vreau să demonstrez că se poate face treabă bună, în ciuda nenumăratelor obstacole.
      Să auzim numai de bine, Ileana! 🙂

  5. Interesant!Ucigasul cum ai descris pare un om neajutorat,folosit de cineva sa vedem continuarea,abia astept! O seara frumoasa iti doresc!:)

    1. Am trecut de jumătatea romanului și acțiunea începe să se intensifice. Sper ca fiecare fragment să aibă doza lui de atractivitate. Îți urez o zi cu cer senin și oameni zâmbitori, dragă Gabi!

  6. Mi-a placut conversatia intre Delia si Florin,el dovadindu-se un om cult,dar vreau sa aflu finalul daca el este criminalul sau Delia vrea sa incerce sa vorbeasca ,sperand ca o va duce pe pista criminalului 🙂
    O zi de miercuri cu soare ca la mine ,alaturi de o cafeluta virtuala! ❤

    1. Vom afla ce hram poartă acest Florin, dar în ritmul cu care m-am obișnuit, fără să lungesc fragmentele sau să sporesc. Încă nici eu nu m-am decis în întregime cum va influența povestea, dar poate că asta face parte din farmecul creației. 😉
      Sărut mâna pentru cafeluță și lectură, Anușka! 🙂
      Îți transmit, în schimb, din soarele meu, dacă se întâmplă să nu îl vezi încă pe cer. Împreună cu cele mai bune gânduri și nobile sentimente! ❤

    1. Într-adevăr, Florin va avea un rol important în derularea intrigii, dar parcă n-aș fi vrut să se intuiască de la prima vedere. Cred că m-am trădat prin descrierea lui. 😉

    1. Sărut mâna pentru cafeaua tare, precum ar trebui să fiu și eu pe friguțul ăsta, Anușka! 🙂
      O zi cu soare îți doresc, la rândul meu, dar și cu zâmbete și voie bună, dragă prietenă! ❤

    1. Sunt încântat de părerea ta în ce privește stilul de a povesti, calitate pe care o admir și eu la Stephen King, marele scriitor american de povestiri pline de mister și suspans.
      Mulțumesc frumos pentru încurajare și îți doresc zile binecuvântate, dragă Cristina!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.